De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
00:36 23 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial Prima zi de şcoală, prima zi de calvar. Radiografia sistemului educaţional românesc

ro

13 Sep, 2016 00:00 1122 Marime text

Ieri a sunat pentru prima oară în acest an şcolar clopoţelul în şcolile din întreaga ţară, după aproximativ două luni de vacanţă. Din nou, mulţi elevi s-au reîntors în băncile prea uzate, în sălile de clasă prea îmbătrânite, privind spre o tablă prăfuită pe care scrie „Bun venit în noul an şcolar 2016-2017”. Alţii au păşit pentru prima dată într-o şcoală, aşezându-se timid într-o bancă, cu abecedarul în faţă. Mă refer aici la micuţii care au intrat în clasa întâi. Pentru ei a început o nouă etapă în viaţă, din păcate una prăfuită, după cum scriam mai sus.
 
Noul an şcolar a început însă cu probleme. Multe unităţi de învăţământ din judeţ nu deţin avize sanitare, în timp ce altora le-a fost schimbată de curând conducerea. Îmi amintesc, de asemenea, că prima mea zi de şcoală a început cu stângul. Clasei mele i-a fost repartizată cea mai mică sală de cursuri din întreaga şcoală, iar băncile erau atât de vechi, încât părinţii au fost nevoiţi să pună mână de la mână pentru a achiziţiona autocolantul care urma să fie lipit pe băncile în care învăţau copiii lor. Din nefericire, la 15 ani distanţă de acel moment, situaţia se repetă în multe unităţi şcolare din judeţul nostru.
 
„De ce?” este întrebarea care rămâne pe buzele tuturor. În România, potrivit celor mai recente date publicate de Ministerul Educaţiei, există între 1.000 şi 1.500 de unităţi de învăţământ care nu deţin un aviz sanitar, întrucât, când în alte ţări se construiesc poduri din sticlă la înălţimi extreme, când în statele din Vest se construiesc poduri în trei zile, în anul şi în secolul în care tehnologia a revoluţionat lumea, în ţărişoara noastră aceste şcoli nu sunt alimentate cu apă curentă. Trist, dar adevărat! Aceasta este România anului 2016.
 
De altfel, problemele sistemului educaţional din România nu se opresc aici. La sate, elevii străbat zeci de kilometri ca să ajungă să studieze la o şcoală unde de obicei, învaţă laolaltă cu alţi elevi mai mici şi mai mari, creându-se o adevărată zarvă. În aceleaşi sate predomină învăţătorii şi profesorii fără studii de specialitate, care au acceptat doar-doar vor prinde un post scos la concurs de la Ministerul Educaţiei.
 
Violenţa în şcoli rămâne şi ea o problemă cu care se confruntă ministerul condus de Mircea Dumitru. Este bine ştiut faptul că un copil ajunge să petreacă mai mult timp la şcoală decât în familie, prin urmare, acolo îşi formează personalitatea, supusă tot mai multor schimbări. Un comportament violent al colegilor poate influenţa decisiv caracterul elevului de astăzi, personalitatea omului de mâine.
 
Examenele. Dragii noştri elevi români, asupra cărora facem tot mai multe presiuni şi cărora le cerem tot mai multe rezultate bune, au ajuns să fie supuşi examinărilor din doi în doi ani, nemaiavând timp nici să respire, în condiţiile în care pe băncile lor au ajuns tot mai multe manuale pline de greşeli iar în faţa lor stau profesori slab-pregătiţi sau care îşi fac meseria din obligaţie, nicidecum din plăcere.
 
Continuitatea. Absolvenţii şcolilor gimnaziale româneşti se confruntă cu o problemă de decizie când vine vorba de alegerea drumului în viaţă. Aceştia nu ştiu dacă să aleagă să urmeze un liceu sau o şcoală profesională, fiind licenţiaţi într-o meserie, simţindu-se abandonaţi de sistem, chiar într-unul dintre cele mai grele momente ale vieţii lor. De aceeaşi problemă se lovesc şi absolvenţii liceelor. Aceştia nu se pot hotărî dacă este mai bine pentru ei să urmeze o facultate sau o şcoală postliceală. Mai departe, la următorul nivel, de problema continuităţii se lovesc şi licenţiaţii facultăţilor, când îşi dau seama că ori nu le place profesia pe care au îmbrăţişat-o deja, ori profesia pentru care s-au pregătit nu are căutare pe piaţă, ori este plătită prost.
 
Diplomele din mediul academic. Nu puţine au fost situaţiile în care s-au descoperit cazuri de plagiat la îndrumătorii de doctorate, ce să mai vorbim de lucrările de licenţă pe care le scriu bieţii studenţi? Cum profesorul a plagiat în lucrările de diplomă, mă întreb, retoric, ce l-ar putea îndruma pe viitorul absolvent? Din ce surse să îşi adune materialele?
 
Cu o asemenea infrastructură, sistemul educaţional românesc se prăbuşeşte încet-încet, fără ca cineva să îşi asume vreo vină. Probabil că o parte din vină o purtăm cu toţii. Pentru că mergem să studiem în asemenea şcoli, pentru că părinţii tac în faţa acestor abuzuri şi pentru că statul a schimbat de prea multe ori regulile, zăpăcind şi părinţii, şi elevii, şi profesorii. Ghiozdanele mult prea grele, lipsa tehnologiei din şcoli, meditaţiile „impuse”, lipsa rampelor de acces pentru persoanele cu dizabilităţi sunt alte probleme pe care nici Ministerul Educaţiei nu le vede, nici vreun alt politician aflat la Putere.
 
Le vede însă presa şi le aminteşte de fiecare dată. Cu fiecare început de an şcolar. În aceste condiţii, cotidianul ZIUA de Constanţa a lansat, la finalul săptămânii trecute, campania „Cum arată şcoala ta la început de an şcolar?”, prin intermediul căreia, până pe 30 septembrie, vă invităm să ne trimiteţi fotografiile, sesizările, dar şi povestea şcolii unde învaţă copiii dumneavoastră, pe adresa tomis@ziuact.ro. De asemenea, vă invităm să ne sesizaţi şi abuzurile comise de şcolile, grădiniţele şi creşele care cer în continuare şi alte analize faţă de adeverinţa de la medicul de familie şi avizul epidemiologic.

Ti-a placut articolul?

Comentarii