Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
00:01 27 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial Marea ne învaţă zilnic că senzaţiile tari se plătesc scump. O ascultă cineva?

ro

23 Aug, 2016 00:00 915 Marime text


Ieri a fost doar o altă zi în care marea şi-a luat scumpul tribut. Din nou, s-a plătit cu vieţi. Oare pentru a câta oară? Când vor învăţa românii că neatenţia se plăteşte cu viaţa? Da, uneori, nu mereu. Vedem asta în desele accidente pe care le relatăm zilnic de la faţa locului. Vedem asta în fiecare vară când temperaturile cresc, iar salvamarii arborează steagurile care interzic scăldatul şi fluieră disperaţi după cei care vor să mai „prindă“ o îmbăiere, un val, o pietricică. Pentru mulţi, ultima. Parcă nu mai au aer în plămâni salvamarii să tot fluiere după fiecare persoană dornică să înoate... când marea este agitată. Până şi echipele de salvatori, medicii de pe ambulanţă s-au săturat să acorde primul ajutor pe plajă... În văzul tuturor. În fiecare zi, zeci de apeluri la serviciul unic de urgenţă 112 anunţă la staţia judeţeană a Serviciului de Ambulanţă: „Avem un caz de înec“. Imediat, luminiţa roşie se aprinde, se pune sunetul în funcţiune, iar medicii  se îndreaptă către locul cu pricina. Totul într-o fugă nebună. Totul din cauza unei secunde de neatenţie. O secundă care a făcut şi va face diferenţa dintre viaţă şi moarte.
 
Marea a reprezentat dintotdeauna un loc al distracţiei şi al liniştii în acelaşi timp, al iubirii şi al tristeţii, un loc al omului înconjurat de prieteni, dar şi un loc al singurătăţii. Se spune că oamenii care au trăit la mare sunt mai romantici, mai înţelegători. Câţi oare au înţeles cu adevărat marea? Această sursă de venit şi de plăcere. Cu siguranţă n-au înţeles-o cei care se avântă în larg, în valurile sale învolburate, cei care întrec limita sa nevăzută, dar uşor de simţit.
 
După cum spuneam, ieri a fost doar o altă zi în care salvatorii au fost din nou în alertă. Nu pot să nu mă întreb de ce se avântă o persoană în largul mării când valurile sunt  mari. Mai ales când mulţi nu ştiu să înoate, dar nu se mulţumesc cu o îmbăiere aproape de mal. Senzaţiile tari se plătesc scump. Asta ne învaţă marea în aproape fiecare zi de vară. Ne învaţă şi salvamarii, şi medicii, dar cine ţine cont de ei? De sfaturile lor? De parcă n-ar fi plătiţi să îşi facă meseria, nu? În acest caz, mă întreb iar: pentru ce mai avem nevoie de salvamari şi de medici pe ambulanţe, dacă oricum nu ţinem cont de avertizările lor?

Ti-a placut articolul?

Comentarii