Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
deieri-deazi.blogspot.ro Printre aromânii din Cadrilater
deieri-deazi.blogspot.ro: Printre aromânii din Cadrilater
20 Mar, 2017 17:12
20 Mar, 2017 17:12
20 Mar, 2017 17:12
ZIUA de Constanta
4976
Marime text
4976
Marime text
“Din vrerea nestrămutata a lui Dumnezeu şi prin puterea Armatei noastre, în anul 1913 ne-am mărit pământul ţărei înspre miază-zi, de partea Dobrogei, încă cu o nouă ţărişoară. Unii au numit acest ţinut Cadrilater, patrulater, căci mai de mult, pe timpul stăpânirii Turcilor, Ruşciucul, Şumla, Varna şi Silistra, erau patru cetăţi renumite, în jurul cărora s’au dat multe lupte înverşunate. Silistra, sau Drâstorul lui Mircea cel Bătrân, aşezată pe Dunăre şi locuită de Români, era aşa de bine întărită că n’a putut fi luată niciodată de un inamic.” (“Ţara nouă – Dobrogea sudică şi Deliormanul” – G. Murgoci – 1913).
Marea problemă a fost însă aceea că în perioada de ocupație Bulgaria schimbase raportul demografic din Dobrogea de Sud. Tocmai de aceea România a hotărât să înfăptuiască colonizarea noilor judete romanesti cu aromâni si valahi megleniti. Primul transport de colonisti s-a realizat cu vaporul “Iasi” și a ajuns în Constanța la 26 octombrie 1925. De la această dată au început să sosească în țară macedoromâni strămutați din Grecia, Albania, Bulgaria și Serbia. În scurt timp, Cadrilaterul a devenit o adevărată nouă patrie pentru aromânii din Peninsula Balcanică.
Vă invit astăzi să facem o scurtă vizită în lumea aromânilor, “frații noștri de sânge presărați altădată prin văile Pindului” dar stabiliți vremelnic în Cadrilater în perioada interbelică. Ghid ne va fi Margareta Nicolau, reporter al revistei “Realitatea Ilustrată” în anul 1932:
“Păstoritul, agricultura și mai ales negoțul sunt ocupatiile lor de căpetenie. Au sate înfloritoare, cu școli și biserici, iar locuințele le sunt zidite temeinic din piatră și numai în arare ținuturi prea sărace, locuitorii trăiesc în bordeie. În urma nenorocitului război greco-turc, făcându-se schimb de populații, situația li s'a înăsprit până într’atât încât au fost nevoiți să pornească în masă spre alt pământ, mai pașnic și mai îngăduitor - cel românesc. Așezați ici și colo pe întinsul Cadrilaterului, vizitatorii Balcicului au prilejul să trăiască în chiar imediata lor apropiere. Lași în urmă orașul cu impresie de stampă algeriană și nu departe, pe un frumos platou, sălășuiesc așezările coloniștilor macedoneni.
Casă de aromâni - lângă Balcic - 1932E zi de sărbătoare
Spre zări, cerul are culoarea unei petale proaspete de trandafir... Marea. bordeie acoperite cu stuf și mărăcini se înșiruiesc laolaltă cu clădiri prin ale căror ferestre înalte pătrunde puternic lumina. Femeile stau la sfat în fața locuințelor; țin în brațe copii-păpuși, cu ochii clari, în care nici pe departe nu poți întrezări chipul închis, cioplit parcă în piatră al bărbatului sau al femeii.
Privești atent la pieptănătura mamei. Părul bogat își strecoară coadele printre șiragurile de mărgele și galbeni. E o gamă vie de culori, care întruchipează o tiară brăzdată cu fel de fel de desene ordonate, armonice. Potopul de mărgele înconjură bărbia, acoperăgâtul, smălțuind cămașa albă.
În fața casei în zi de sărbătoare
Hora - în ritmul dat de cimpoiRaporturile dintre tineretul de ambe sexe sunt inexistente. Fata rămâne până la căsătorie deplin imaculată. Cu puțin timp mai înainte, mirele săvârșește un simulacru de răpire, dispărând cu ea într'un sat apropiat. Înștiințati, apar imediat părinții și își dau încuviințarea.
Fetiță de colonist din CadrilaterIvindu-ți-se prilejul să pătrunzi în intimitatea aromânilor ai cea mai vie pildă de trăinicie a familiei. Credința și statornicia sunt împinse până la fanatism. Trădările se pedepesc imediat cu moartea. Cuțitul de la brâu ai impresia că adesea își spune răspicat crezul. Crescuți liberi - în satele lor nu apărea nici picior de turc decât pe vremea când se încasau dăjdiile - nu se prea împacă nici cu autoritățile noastre. Se simt la larg, nedepinzând de nimeni. De pasul care-l fac, nu vor să dea seamă. De aceea nu arareori în raporturile cu ei, administrația s'a izbit de stăvili nu tocmai lipsite de amuzament.
- Cum te cheamă? - e întrebat tânărul care trebuie să-și facă serviciul militar.
- Ce te privește pe tine?
- Câți ani ai?
- Nu știu…
Aromâncă pornind la munca câmpuluiSursa: articolul “La coloniștii aromâni” – semnat Margareta Nicolau – publicat în numărul din 28 iulie 1932 al revistei “Realitatea Ilustrată”
Articol preluat de pe deieri-deazi.blogspot.ro
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
