Teodosie, sfatuitorul

Am înţeles de la colega mea că Înalt Preasfinţia Sa Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a oficiat ieri slujba la Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din Constanţa.

Trebuie să mărturisesc de la bun început că am ascultat cu mare interes relatarea despre diversele aspecte ale ceremoniei religioase, dat fiind scandalul recent legat de ÎPS Teodosie, precum şi filmuleţul care încă poate fi găsit pe Internet, în care arhiepiscopul pare să-şi arate o altă faţă decât cea cunoscută de enoriaşi. În acest sens, pe măsură ce colega îmi reda aspecte din slujba religioasă, în minte, în locul pildelor despre care auzeam că le-a relatat ÎPS enoriaşilor, îmi veneau tot cuvintele sale, dar cele care apar pe filmuleţul cu pricina. De la bun început, dincolo de faptele în sine, prezentate de cei doi jurnalişti, unul dintre aspectele care m-au mirat în legătură cu faţa ÎPS-ului, aşa cum apare în înregistrări, este lejeritatea cu care, cel puţin, pare că vorbeşte despre nelegiuri, taman în Casa Arhiepiscopală. Concret, mă refer la pasajul în care Înalt Preasfinţia Sa îi spune jurnalistului care se oferă să plătească pentru a deveni preot: „Am stat şi m-am gândit cum să facem să nu te expun nici pe tine, nici pe mine. Şi cred că trebuie să ai răbdare o lună, două, nu ştiu...". Ceea ce m-a lovit în acest pasaj nu este reprezentat neapărat de cuvintele în sine sau de fapta conţinută implicit în acestea. Ci tonul ÎPS-ului, modul în care vorbeşte, şi mai ales faptul că spune aceste lucruri în timp ce se află în Casa Arhiepiscopală, unde au locuit atâţia părinţi care au simţit chemarea Domnului. Nu vreau să spun cuvinte mari. Mărturisesc că, de-a lungul timpului, am participat şi eu la slujbe oficiate de Înalt Preasfinţia Sa Teodosie. Poate tocmai de aceea am recunoscut în tonul ÎPS-ului de pe filmuleţ exact tonul pe care l-am perceput în timpul slujbei, atunci când arhiepiscopul relata pilde şi dădea sfaturi enoriaşilor, pentru a-i încuraja să meargă pe calea cea dreaptă, cu dragoste de Dumnezeu, de semeni, de tot ce este bine şi frumos şi cu dispreţ faţă de bani - „ochiul Dracului". Ce să spun? Că am fost surprinsă, uimită, dezamăgită? Da, şi asta. Însă, sinceră să fiu, nu mi-a venit să cred că era acelaşi ton, aceeaşi intonaţie, că idei şi îndemnuri total opuse puteau fi date cu exact aceeaşi voce, cu exact aceleaşi inflexiuni, cu aceeaşi faţă senină. În acest context, bănuiesc că este inutil să mai adaug impresia pe care mi-a creat-o întrebarea ÎPS-ului, aşa cum apare pe filmuleţ, adresată tânărului aspirant la preoţie: „Eşti bogat? Cât de bogat eşti?".