Taramul extremelor

Mi se reproseaza mereu ca nu sunt multumita pe deplin niciodata. Nimic nu-mi place indeajuns, nu sunt in stare sa vad perfectiunea, mereu gasesc cate un motiv sa stramb din nas. Mereu dau vina pe zodie, ca singur aliat si unic vinovat pentru nemultumirile mele.

Am stat si am analizat situatia, privind in ansamblu starea de multumire si de implinire a celor din jurul meu. M-am uitat la oameni, am ascultat discutii, am auzit pareri si am concluzionat. Se pare, totusi, ca nemultumirea nu imi este specifica numai mie si ca zodia mea nu are nicio legatura. Asa este felul romanului... stramba din nas la orice i s-ar intampla. Chiar si in lucrurile bune gaseste cate o chichita. Probabil ca meseria de baza a romanului este "cautator de nod in papura" profesionist. Spre exemplu... daca ploua, e prea mult si ne inundam. Daca nu ploua, nu este bine ca este seceta si toti popii din tara se panicheaza si fac procesiuni pentru a invoca... norisorii. Oricum, griul nu prea exista in parerile romanilor, iar varianta de mijloc este mai mereu exclusa. Adica, ori e alba, ori e neagra, ori e buna, ori este foarte rea, ori ne place, ori uram. Niciodata nu spunem... "nu-i chiar atat de rau". Nationala de fotbal, pasiunea oricarui mioritic, merge ori extraordinar, ori execrabil. Jucatorii sunt ori vedete, ori niste ratati. Antrenorul este foarte bun sau ingrozitor. Este ori vinovat pentru tot orice esec, ori absolvit de orice vina. Sondajele arata ca romanii sunt optimisti in privinta viitorului, insa, din ce in ce mai multi aleg calea pribegiei si a muncii in strainatate. Spunem ca avem cea mai frumoasa tara din lume, insa facem concediile la bulgari, turci sau pe plaje exotice. Extremele sunt aliatele permanente ale romanilor. Vorbim, ne dam cu parerea, insa mereu la extrema. Probabil ca, din aceasta cauza, personajele extremiste care „coloreaza“ politica mioritica au atat de mult succes la mase. Ca o turma de oite, poporul "behaie" in ritmul spuselor lui Becali sau Vadim. Orice parere putin dusa la extreme este una buna, incisiva, potrivita pentru gandirea unei natiuni care nu poate accepta usor varianta de mijloc. Poate nu suntem capabili sa vedem ca "este bine si asa". Poate nu vrem sa acceptam ca viata este formata si din alte nuante decat alb si negru. Griul este vazut ca orizontul vietii cotidiene si atat. Nicidecum ca o posibilitate de a uni starea de bine cu raul. Spiritul de turma este mult mai bine impamantenit decat cel civic, trebuie mereu sa ne pese si sa ne doara ce zic ceilalti, facem adevarate drame si telenovele. Insa niciodata nu punem prea mare pret pe ce vrem noi. Pe de alta parte, in fata celorlalti, suntem cei mai independenti oameni din lume, increzatori si mandri de propriile realizari. Stima de sine infloritoare ne asigura, insa, doar fatada. Nicidecum interiorul. O singura urma de aprobare a caii de mijloc exista, totusi, in comportamentul romanilor, si nu cred ca este cea mai fericita: "Lasa, ba, ca merge si asa!". In incercarea de a ne da perfecti, ne pierdem in detalii si esuam. Vrem tot si nu obtinem mare lucru. Vrem ploaie si avem seceta si de fiecare data cand ne place si suntem multumiti de jucatori, echipa nationala merge prost.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}