Nemirschi, norocul lui Mazare

După ce, timp de patru ani, s-a luptat cu PNL-iştii şi PD-L-iştii pentru a obţine aviz favorabil în vederea construirii şoselei de coastă, ieri, edilul constănţean şi-a văzut visul împlinit.

Îndârjirea cu care primarul Radu Mazăre şi preşedintele CJC, Nicuşor Constantinescu, au susţinut „plasarea" omului lor la şefia unui minister important pentru Constanţa a meritat efortul. Cel puţin momentan. Primul succes al echipei pesediste de la malul mării a răsunat, ieri, la întrunirea din Mamaia, legată de pregătirea sezonului 2009. Pe la jumătatea manifestării, Nemirschi a dat citire unei adrese primite de la Ministerul Mediului, ajunsă în urmă cu două zile la sediul primăriei, prin care era evidenţiat că s-a dat aviz favorabil pentru construcţia şoselei de coastă. Proiectul, respins şi blamat în nenumărate rânduri de guvernanţi şi de ecologişti - însă susţinut şi preluat pe lista de priorităţi a ministrului Mediului -, dar şi de foştii contracandidaţi ai lui Mazăre, în campania de la locale, a fost în cele din urmă acceptat. Într-un interviu acordat unui cotidian central, în urmă cu câteva zile, însuşi Nemirschi evidenţia faptul că va susţine construcţia şoselei de coastă. Iată cum omul potrivit, aflat la locul potrivit, rezolvă proiecte aflate pe lista de aşteptare a primarului de ani de zile. După cum arăta „omul lui Mazăre" în respectivul interviu, construcţia şoselei de coastă se va realiza şi sub considerentul că este strâns legată de programul de stopare a eroziunii falezelor şi a litoralului. Indiferent de argumentele care au fost aduse la momentul respingerii acestui proiect, construirea şoselei de coastă este necesară, din cel puţin două motive: va decongestiona traficul din Constanţa şi ar putea aduce mai mulţi turişti pe litoral. Se pare că de această dată speranţele tuturor factorilor implicaţi în realizarea acestui proiect vor fi pe deplin mulţumiţi: Mazăre că a reuşit să le demonstreze foştilor guvernanţi că da, se poate realiza şoseaua de coastă, iar Nemirschi, prin avizarea favorabilă a proiectului, s-a „achitat" într-o anumită măsură faţă de fostul său şef. Fără ajutorul căruia nu ar fi ajuns unde este acum. Nu degeaba ministrul care „ar putea intra în istoria României" (după cum a declarat acţionarul majoritar la FC Rapid, George Copos) a fost „rupt de la suflet" şi trimis la Bucureşti, pentru că „aşa a zis şeful".