Liber la crima si prostitutie

Scoaterea pedepselor pentru avort, incest şi prostituţie a creat controverse în rândul societăţii civile, dar mai ales în cel al Bisericii Ortodoxe Române. Şi uite cum legea devine astfel un garant al imoralităţii.

Suntem pe cale să ajungem un popor absolut lipsit de scrupule, fără frică de Dumnezeu, de un libertinism dus la extrem. Trăim într-o lume constrânsă de reguli stupide, însă numai pentru cei mai năpăstuiţi de soartă. Dar mai bine să aibă privilegii speciale cei care ne fac naţiunea de ruşine, decât cei cu care ne mândrim în întreaga lume, personalităţi, academicieni şi mulţi, mulţi alţii. Cazul de acum ceva vreme, al mamei care încerca să scape de închisoare procreând, a fost vreme îndelungată pe buzele tuturor. Însă marile cazuri de corupţie sunt tergiversate în instanţă ani buni, fără însă a fi, într-un final, pedepsite după litera legii. Scoaterea din noul Cod Penal a pedepselor pentru practicarea prostituţiei şi a incestului nu face decât să ne împingă tot mai mult pe calea greşită. Adoptarea acestei reglementări, în condiţiile în care oricum România este recunoscută ca o importantă furnizoare de carne vie în toată Europa, duce la percepţia că ţara noastră încurajează faptele de acest gen. Unii apreciază că, indiferent de atitudinea pe care o afişează BOR, ar fi normal ca prostituţia să se legalizeze, mai ales că este un fenomen care există, se promovează, cu sau voia legii. După noua lege însă, se pare că practicarea prostituţiei va fi doar amendată. Vestea bună este că, în continuare, proxeneţii vor fi pedepsiţi cu până la 15 ani de închisoare. Incestul are parte de acelaşi tratament. Crunt, dar liber la incest.
Cea mai gravă dintre toate regulile cuprinse în noul Cod Penal este acordul dat mamelor fără posibilităţi financiare de a-şi provoaca singure avortul, fără însă a fi nici în cea mai mică măsură trase la răspundere. Pedepsită sau nu, fapta e o crimă. Mai grav este că, dacă până acum legea pedepsea mama care săvârşea un avort după 14 săptămâni de sarcină, noile reguli dau libertate şi lasă nepedepsită şi această crimă.
Oare cei care au întocmit aceste reglementări s-au pus vreodată în pielea celor care ar trebui să fie pedepsiţi?