Hraniti cu motiune

Ţara e în moţiune. Asta este tema zilei pe toate canalele de ştiri. De parcă economia ţării ar merge cu moţiuni de cenzură sau de parcă asta ar ţine de foame populaţiei aflate la limita supravieţurii.

PNL şi PSD se laudă pe toate posturile că susţin moţiunea, unii făţiş, alţii mai rezervat. Asta în timp ce milioane de români stau şi privesc la televizor circul care parcă nu se mai termină. Pleacă miniştri, se dărâmă guvernul, se înlocuiesc directori vechi cu unii noi... Totul este într-o continuă schimbare. De parcă se învârte pământul în ţara asta. Partidele, mai ales cele din opoziţie, speculează care mai de care momentul, în speranţa că aşa vor strânge un morman de voturi care să le asigure un loc călduţ în primul tur al prezidenţialelor. Cu alte cuvinte, ţara arde şi baba se piaptănă. Liderii PNL şi PSD se vântură pe la televizor, care mai de care cu declaraţii mai patriotarde - nu este exclus să-l vedem şi pe Oprescu, deşi el nu are nicio treabă cu Parlamentul. Auzim tot felul de clişee, că moţiunea este un exerciţiu al democraţiei etc şi că este normal ca opoziţia să profite de acest apanaj. Toţi pierd din vedere faptul că ţara este în criză, că pensionarii îşi duc traiul de pe o zi pe alta, că nu au bani de medicamente, că studenţii eminenţi renunţă la studii pentru că nu au cu ce-şi plăti căminul, că tinerii care doresc să-şi întemeieze o familie nu au un adăpost deasupra capului şi locuiesc claie peste grămadă cu părinţii, că ţara geme de săraci, ale căror alimente de bază sunt pâinea şi cartofii, iar şi acestea sunt pe cale de a deveni un lux. Şi atunci, cum mai speri tu, lider al unui partid de opoziţie, să strângi voturi de la aceşti săraci, pe care tu îi consideri talpa ţării sau masă de manevră, cum vorbesc strategii, când lumea nu poate dormi de grija zilei de mâine? Mai interesează pe cineva în ţara asta, om de rând, un subiect ca moţiunea de cenzură sau schimbarea premierului cu un tehnocrat. Ne place să ne auzim vorbind. Mai ales liderilor vocali ai partidelor, care nu mai au stare şi se perindă încontinuu pe la televizor, răscoliţi de mirosul ciolanului. Într-o ţară aflată în criză, cu probleme sociale mari şi cu resursele pe sponci, este o înfumurare şi o nesimţire să întreţii scandalul politic până la refuz. Concluzia este că ne-am săturat cu toţii să îi vedem pe la televizor pe cei care promit, dar nu îndeplinesc; pe cei care zâmbesc electoral fără nicio grijă. Când ţara se află într-o asemenea situaţie, cred că ar fi necesar, dacă nu normal, ca liderii politici să-şi mai tempereze pofta de scandal şi de destabilizare, mai ales că mai avem aproape o lună până la alegeri.