Dilema bolnavului Laurentiu Marin

Mi-am adus aminte ziua când l-am văzut pentru prima oară pe Laurenţiu Marin. Nu, staţi liniştiţi, nu mi-am pierdut uzul raţiunii.

În ziua friguroasă în care Elena Udrea venise la Mamaia pentru a discuta cu cei implicaţi în turism, un personaj desprins parcă din Muppets Show se perinda pe holurile restaurantului Hotelului Mamaia, îmbrăcat cu un costum care nu-i venea prea bine şi cu un zâmbet amuzant pe faţă. Parcă era copilul sărăcuţ, adus în familia de bogătani, care încearcă să se integreze şi să-i mintă pe necunoscători spunând că este moştenitorul celui mai mare imperiu bancar din lume. Oricum, faţa aia nu o puteai uita uşor. Aflu, câteva minute după descoperirea care m-a amuzat, că domnul cu pricina este fix cel care urma să fie numit ca director al Direcţiei Apele Române Dobrogea Litoral. Cine să creadă aşa ceva? Parcă era varianta mai dolofană a lui Gabi Stan, un individ cu o faţă care nu-ţi indică exact aptitudinile purtătorului său, dacă are vreun talent ori ba, sau dacă sclipirea din ochişori este dată de inteligenţă sau de becul vreunei lanterne. Oricum, „domnul" Laurenţiu Marin a fost prezentat, cu fast, de către cel care la acel moment îi era şef, fostul vice Nicolae Nemirschi, în prezenţa a toată floarea cea vestită a litoralului autohton. Am aflat atunci că Marinică al nostru fusese consilierul Marianei Mircea, primăriţa Cernavodei. Lunile au trecut şi am observat că ostilitatea s-a instalat, ca la ea acasă, la DADL. De la mic la mare, de la purtător de cuvânt la şef, toţi şi-au luat nişte „grade", cum s-ar zice după blocurile gri, de nu-ţi venea să crezi. Deja, orice informaţie era preţioasă, orice telefon deranja, orice cuvânt jignea. Şi iată că a venit şi momentul să se rupă alianţa, iar PSD-istul Marin a fost pus pe făraş. Numai că ei, cei mai demni dintre demni, au preferat să se îmbolnăvească subit şi să intre în concediu medical decât să-şi părăsească posturile cu mândrie. Puteau fi liniştiţi: şi cei care au venit după ei vor avea cu siguranţă aceeaşi soartă. Numai că ei, nu! Nici chip să renunţe. Cum boala lui Marin s-a prelungit nesperat de mult (nesperat este un termen prea optimist în context, nu?!), PD-L-iştii şi-au adus omul, cu titlu „intermediar". Şi iată cum prin minunea minunilor, aşa cum Lazăr s-a ridicat din morţi, Laurenţiu Marin şi-a revenit din suferinţă şi a venit să-şi apare postul. Cu ultimele forţe, directoraşul, care, din partea mea ar fi trebuit să se apuce să numere algele putrezite, că făcea treabă mai bună, s-a stropşit la prefectul Claudiu Palaz şi a aruncat în faţa şefului cel nou nişte contracte. Credeţi că a fost lăudat de către şeful Mazăre?! Ba, din contră, a fost ocărât în mod public. Şi acum vine dilema bolnăviorului Marin: dacă (fuge) pleacă, uită lumea de el, dacă se împiedică, o să spună lumea că se lasă uşor. Aşa că mai bine să se împiedice. Să vedem ce-şi va rupe în cădere.