Dati mai departe!

Matei are aproape trei ani si este foarte bolnav. La varsta lui, copiii ar trebui sa invete ce este lumea, ce este frumos pe pamant, nicidecum nu ar trebui sa se loveasca de necazuri.

Micutul nu are nicio vina. Plateste, probabil, niste pacate care nu ii apartin. Nici macar nu stiu de ce asta este prima reactie pe care o avem: "sigur plateste un pacat!". Dupa cum vedeti, a fost si prima mea reactie. Si nu intentionez sa sterg randurile pe care le astern acum. M-am implicat mult in povestea lui Matei. Poate chiar mai mult decat ar trebui, din postura in care ma aflu. Am pus o parte din ceea ce sunt eu, pentru a incerca sa il ajut. Si la fel, oamenii din jurul meu au fost impresionati. S-a pus in miscare un mecanism. Stiti cand eram mici si ne jucam prosteste, atingandu-l pe cel de langa noi, si ii spuneam: "Da-o mai departe?!". Asa ar trebui sa facem si in cazurile astea, sa dam mai departe. Macar mesajul nostru! Matei are nevoie de bani. Multi. Bani care ar putea sa-l ajute sa traiasca, sa aiba o viata normala. Credeti ca o suma, oricare ar fi ea, este prea mare pentru viata unui copil cu ochi de inger? Eu cred ca toate comorile din lume sunt nimicuri in comparatie cu zambetul lui. Matei vrea sa traiasca. Tot ce trebuie sa facem noi este sa-l ajutam. Si putem realiza asta. Trebuie doar sa vrem. Am auzit fel si fel de reactii. "Dar eu nu am bani destui! Eu nu pot face asta! Emisiunea mea are o alta tema, nu putem prelua cazul!". Ultima chestie mi s-a parut cea mai urata. Nu pot sa cred ca cineva care face o emisiune de sanatate neglijeaza viata unui copil bolnav pentru un concurs de slabit. Mi se pare strigator la cer, de-a dreptul. Insa, mi-a trecut repede cand am realizat ca nu suntem toti la fel. Mi-am dat seama ca pana si oamenii importanti din tara asta au inima. Matei va primi ajutor din multe parti. Se va face bine si poate ca, peste ani si ani, vom merge sa-l vedem jucand fotbal sau vom imparti prima bere. Va trece peste toate cu ajutorul unor oameni care au dat mai departe mesajul. Au spus celor din jurul lor ca sunt oameni care au nevoie de sprijin. Si, raspunsul a venit prompt. Niciodata nu vom reusi ceva daca nu avem incredere. Va spun asta eu, o pesimista convinsa. Totusi, ar trebui sa ne punem, macar pentru o secunda, in locul lui, al lui Matei, si in locul celor care i-au dat viata. Si poate atunci vom fi dispusi sa o dam mai departe. Sa ne implicam. Si sa le lasam naibii de cure de slabire!

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}