Adio, dar raman cu tine!

Cam asa mi-l imaginez eu spunand pe mai marele orasului, atunci cand va avea chef sa plece din Casa Alba de pe Tomis.

Nu intelegeam... Ma gandeam ca numele lui Mazare pe toate panourile si pe toate gardurile este cea mai tare dovada de egocentrism. Apoi, in extrema cealalta, exista posibilitatea ca un complex de-al mondenului nostru primaras sa-l faca sa-si arate maretia in toata splendoarea ei prefacuta. Apoi, te mai poti gandi ca Raducu doreste cu tot dinadinsul sa ramana pentru posteritate ca faptuitorul, claditorul, salvatorul si navigatorul orasului. Ca doar, nah, poate pamantul sa suporte doi marinarasi pe meleagurile noastre. Insa, sincer, nu am vazut niciodata rostul panourilor care sa ateste ctitoria lui Mazare Imparat, in locurile distruse de factorii de mediu sau de cei apartinand speciei noastre. Sa va dau un exemplu... parcul din fata blocului meu. A fost punct de atractie electorala inca de dinainte ca Radu Mazare sa candideze. A fost refacut, renovat, recosmetizat, iar ultima isprava de acest gen a lasat in urma si celebra deja pancarta galbena care scoate ochii populatiei cum ca singurul care a fost in stare, a avut vointa si s-a gandit la binele oamenilor a fost Mazare. Sa zicem ca toate-s bune pana acum. Insa, ma intreb eu, mai mult retoric, de ce naiba mai este hidosenia metalica, postata la intrarea in parc, din moment ce leaganele stau sa cada, cosurile de gunoi (puse, intr-adevar, in urma cu vreo luna) deja resimt povara prea multelor deseuri, nu mai este nicio banca intreaga, iar gunoaiele troneaza ca la ele acasa? Oare chiar crede Mazare ca locuitorul de rand al Constantei isi va aduce aminte, peste ani si ani, in jurul bradului de Craciun, de el si va inchina ceva in cinstea lui? Eu cred ca atunci cand nu va mai exista puiutul pentru pensionari, atunci cand se va trezi constanteanul si va realiza ca tot ce se intampla in jurul lui este din cauza cotropirii mazariote si ca poate lua in calcul si varianta schimbarii, lucrurile vor lua o alta turnura. In bine sau in rau, asta ramane de vazut. Insa, nu cred ca trebuie luata in calcul varianta mumificarii lui Mazare dupa inevitabilul sfarsit, numai pentru a avea prilej de pelerinaj si pentru a-i multumi tatucului iubit pentru uleiul si zaharul cumparat din banii nostri. Cred ca ar trebui sa il intrebam pe printul motorizat de ce nu a investit, asa cum se batea cu pumnul in piept ca va face, banii din taxa de bariera pentru Mamaia, nu pentru o cursa care-i gadila orgoliul si-l face sa secrete hormoni ce-l duc pe cele mai inalte culmi. De ce isi lasa amprenta galbejita de tabla pe orice coclaur pe care, prin bunavointa sa, doi trepadusi plictisiti il finiseaza asa, ca sa fie? De ce se vrea in memoria orasului asta forever, asa cum nu au ramas oameni cu adevarat importanti? Si de ce n-a pus pancarta cu numele sau din buletin si pe gaurile facute de pietroiul buclucas in orgoliul si in iubirea motorizata a seicului din Qatar? Sau s-a sfiit sa-si alature rasunatorul nume de cel al Sulfinicii, vesnica vinovata? Oricum, ma gandesc cu groaza ca, orbiti de ramasitele amintirilor unora care-l idolatrizeaza pe mazariot, urmasii urmasilor nostri ar fi in stare sa redenumeasca vechiul Tomis, in Mazare Land. Oribil gand.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}