Interviu cu maiorul Ioan Sârb, noul comandant al ISU „Dobrogea" „Pe mine nu mă interesează gradul de rudenie al celor care-şi desfăşoară activitatea aici" (video + galerie foto)

Începând din data de 1 decembrie, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea" Constanţa are un nou şef, pentru şase luni, în persoana maiorului doctor inginer Ioan Ioniţă Sîrb. Acesta a fost împuternicit inspector şef prin ordinul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. ZIUA de Constanţa prezintă în ediţia de azi primul interviu al maiorului Sîrb în calitate de comandant al ISU „Dobrogea", în cadrul căruia s-au abordat subiecte precum dosarul presupuselor angajări ilegale, o eventuală testare preliminară a tuturor celor din inspectorat, precum şi o posibilă rămânere definitivă în fruntea ISU „Dobrogea". Mai mult decât atât, maiorul doctor inginer Ioan Ioniţă Sîrb a vorbit şi despre modalitatea prin care a ajuns şeful pompierilor constănţeni, acesta acceptând să-şi lase toată familia în Maramureş.

Cine este maiorul Sîrb?

Maiorul Sîrb este un cetăţean român, în primul rând. Sunt născut la data de 11 februarie 1974, în Satu Mare. Sunt căsătorit. Am doi copii minori, un băiat de 12 ani şi o fată de şapte ani. Domiciliul stabil este în municipiul Baia Mare, judeţul Maramureş, cam la un minut distanţă faţă de sediul inspectoratului (nr. ISU Maramureş). Studii: începând de la Academia de Poliţie din Alexandru Ioan Cuza din Bucureşti, Facultatea de Inginer - Pompier, cinci ani inginerie. Absolvent în 1997. În 2000 am urmat la Universitatea Babeş Boia din Cluj un curs de management. În 2003, un curs de limba germană la Centrul de Studii Postuniversitare Academice Bucureşti. În 2006 un curs de managementul situaţiilor de urgenţă la Centrul Naţional de Pregătire Ciolpani. În 2005 am fost înmatriculat la doctorat. Urmează să susţin şi teza de doctorat, cu tema „Aspecte psihologice la instalaţiile de stins incendii". Referitor la celelalte aspecte privind activitatea mea profesională: în 1995 am fost înaintat la gradul de locotenent. Mi-am desfăşurat întreaga activitate în structurile de intervenţie, ocupând funcţii de conducere în funcţie de pregătirea pe care o am. Referitor la experienţa mea în managementul situaţiilor de urgenţă pot să vă zic că, fără falsă modestie, am condus personal peste 400 de intervenţii, din care foarte multe cu grad ridicat de pericol. În întreaga mea activitate nu am avut personal în subordine care să fie afectat psihic ori fizic pe timpul intervenţiilor.

Pe cine aţi „supărat" de aţi ajuns la ISU Dobrogea, de la ISU Maramureş?

Nu am supărat pe nimeni. Vreau să evit orice speculaţie referitor la acest caz. Nu am venit să fac turism, am venit să-mi fac datoria. Am fost solicitat de către Inspectoratul General, am acceptat propunerea şi mi-am asumat responsabilităţile conform fişei postului pe această funcţie. Mi s-a propus şi am acceptat această funcţie pentru că, în primul rând, totul este făcut de oameni şi prin oameni. Când îmi propun ceva, de fiecare dată îmi reuşeşte.

Cu familia ce veţi face în aceste şase luni?

Cu familia am discutat. Am găsit înţelegere, datoria e datorie şi timp de şase luni vom ţine legătura. Voi ajunge, probabil, cam o dată pe lună acasă.

Ce ştiţi despre ISU Dobrogea?

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea" este un inspectorat mare. Era brigadă înainte. Ştiu că are trei Grupuri şi nouă subunităţi de intervenţie. Am început deja vizitele în teritoriu. Am fost într-un control de lucru. Pe parcurs, zic eu, dacă oamenii vor înţelege ceea ce se doreşte, se vor implica mai mult în activitate şi vreau să aibă o altă viziune asupra muncii, inclusiv conştiinciozitatea fiecăruia să fie la alt nivel.

Cum priviţi faptul că în ISU „Dobrogea" există mai multe cazuri în care doi membri ai unei familii sunt angajaţi ai inspectoratului?

Vă rog să-mi permiteţi să mă abţin de la astfel de chestiuni. Pe mine nu mă interesează gradul de rudenie al celor care-şi desfăşoară activitatea aici. Eu îi asigur pe toţi de obiectivitate şi de imparţialitate în ceea ce priveşte aprecierea şi aportul pentru desfăşurarea în cele mai bune condiţii a activităţii pe care şi-o desfăşoară aici.

Cunoaşteţi dosarul presupuselor angajări ilegale de la ISU Dobrogea?

Este o chestiune în care nu aş vrea să intru şi nu efectuez eu cercetările, nu am atribuţii în acest sens. Toţi îşi desfăşoară activitatea pentru care sunt plătiţi, iar cei vinovaţi să plătească.

Sub comanda dumneavoastră, angajaţii ISU vor fi supuşi vreunui test?

Vreau să subliniez din start faptul că acest inspectorat este monitorizat la cel mai înalt nivel, din partea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Ce am stabilit, din start: se doreşte mai multă implicare din partea tuturor. Pentru că acest inspectorat trebuie să ajungă acolo unde îi este locul. Trebuie să fie, cel puţin, printre primele zece din ţară.

Unde locuiţi în Constanţa?

Stau în Faleză Nord. Este o locuinţă pe care am închiriat-o.

Până să fiţi împuternicit, aţi mai fost la ISU „Dobrogea"?

În 1994 şi 1995 am desfăşurat activităţi de practică pe timpul Facultăţii de Pompieri.

Intenţionaţi să rămâneţi la Constanţa şi după expirarea celor şase luni?

Momentan este prematur. Eu am venit să-mi fac datoria. Să vedem mai departe. Vă daţi seama, familia mea este acolo. Este foarte greu ca să reloci o familie în alt judeţ.

În acest context, de ce aţi acceptat să veniţi la Constanţa?

Este o provocare din punct de vedere profesional şi vă spun sincer: nu-mi este frică decât de Dumnezeu. Încerc să contribui cu cinste la arma pe care o reprezint.

Ce mesaj vreţi să transmiteţi subordonaţilor dumneavoastră?

În primul rând vreau să schimbe atitudinea şi viziunea asupra muncii. În al doilea rând, vreau să fie mândri că sunt angajaţi ai acestei instituţii şi să fie conştienţi de faptul că Inspectoratul General al Situaţiilor de Urgenţă este prima în topul preferinţelor cetăţenilor, suntem în slujba cetăţenilor. Vreau să găsească în mine o disponibilitate de înţelegere a problemelor lor pentru o rezolvare cât mai rapidă şi cât mai concretă, dar vreau să văd că suntem o instituţie militară. Democraţie presupune disciplină.