Ziua Protectiei Civile

Astazi se implinesc 70 de ani de la organizarea ca structura de aparare a cetatenilor si bunurilor materiale a Protectiei Civile

La 28 februarie 1933, structura a luat fiinta sub denumirea de "aparare pasiva contra atacurilor aeriene" * O data cu organizarea si functionarea Comandamentului Apararii Antiaeriene a teritoriului pe baza instructiunilor, din februarie 1943, se stabilesc structura organizatorica si misiunile apararii civile * In paralel cu reorganizarea administrativ-teritoriala din anul 1968 se constituie state majore militare de aparare locala antiaeriana la judete si civile la ministere * Prin promulgarea legii privind apararea civila si a decretului privind unele masuri de aparare civila, in anul 1978, apararea locala antiaeriana isi schimba denumirea in aparare civila # Dupa 1990, apararii i se stabilesc raspunderi in domeniul activitatii de prevenire, limitare si inlaturare a calamitatilor naturale si catastrofelor industriale. Comandamentul se transforma in inspectorat, iar din 1995 redevine comandament de tip militar.

Protectia Civila din Romania a fost organizata la 28 februarie 1933, sub denumirea de "aparare pasiva contra atacurilor aeriene", avand ca scop sa limiteze efectele bombardamentelor aeriene asupra populatiei si resurselor teritoriului, fie asigurandu-le protectie directa, fie micsorand eficacitatea atacurilor. Dezvoltarea aviatiei, amplificarea efectelor distrugatoare ale armamentului, folosirea efectelor toxice de lupta si in spatele frontului determinau, in perioada ce a urmat primului razboi mondial, intensificarea preocuparilor pentru protectia populatiei. Prin Decretul regal 468 din 28 februarie 1933 se aproba Regulamentul apararii pasive contra atacurilor aeriene, care, prin prevederile sale, detaseaza net apararea pasiva de apararea activa. Apararea pasiva devine o arma de sine statatoare, cu o organizare proprie, cu rol bine determinat si misiuni specifice pentru protectia cetatenilor si bunurilor materiale impotriva atacurilor din aer sau in alte situatii speciale. In baza prevederilor regulamentului se stipuleaza ca in organizarea apararii pasive intra si masurile generale de siguranta care au caracter mixt: militar si civil. Autoritatile militare sunt responsabile de masurile care au ca scop organizarea serviciului de panda, transmiterea alarmei, organizarea camuflajului si, in special, stingerea iluminatului in regiunile amenintate. Ele hotarasc si controleaza pregatirea si executarea lor. Autoritatile civile sunt insarcinate pentru a pregati si executa aceste masuri dupa indicatiile autoritatilor militare. Aceasta executie are un caracter obligatoriu. Pregatirea si executarea masurilor de aparare pasiva revin ministerelor, serviciilor publice sau particulare, organizatiilor oficiale si, intr-o anumita masura, populatiei insesi. Pe langa autoritatile responsabile se dispune infiintarea comisiilor de aparare pasiva - comisia superioara de aparare pasiva, la Ministerul de Interne - pentru intreg teritoriul national, comisia judeteana de aparare pasiva, la prefectura - pentru fiecare judet, comisia comunala de aparare pasiva, la primarie - pentru fiecare localitate. Aceste comisii aveau, in esenta, misiunea de a analiza toate chestiunile legate de pregatirea si punerea in aplicare a apararii pasive, ca organe consultative de studiu. Ele asista autoritatile respective, pastreaza responsabilitatea hotararilor luate. Pregatirea apararii pasive comporta studiul si punerea in aplicare a masurilor generale de siguranta, prevenire si salvare. Pregatirea tuturor masurilor preventive si de salvare constituie un document unic, denumit planul apararii pasive. Acest document, intocmit la nivelul fiecarui esalon de catre autoritatile corespunzatoare, evidentiaza gradul de pregatire a ansamblului masurilor de aparare. El trebuie reactualizat permanent. In anul 1936, in baza Decretului regal 2620, Comandamentul Apararii Antiaeriene a teritoriului organizeaza si pregateste de razboi toate mijloacele de aparare activa si pasiva a teritoriului. In scopul pregatirii si punerii in aplicare a masurilor de aparare pasiva pe intreg teritoriul national, pentru cazurile in care vin in atingere si atributiile a doua sau mai multe departamente, se infiinteaza Comitetul de coordonare a apararii pasive de pe langa Ministerul Aerului si Marinei. De asemenea, se prevede inca in timp de pace infiintarea unor sectiuni specializate, ca de exemplu: sectiunea de ridicare a victimelor si brancardieri, echipe de dezinfectare grupe de infirmieri, care vor primi din timp de pace o instructie teoretica si practica potrivita si vor fi antrenate prin exercitii dozate si progresive. Instruirea teoretica si practica destinata organizarii echipelor de salvare era incredintata instructorilor civili, care erau formati de catre instructorii armatei dupa intelegerea intre prefect si autoritatea militara regionala, organizare ce o intalnim si in perioada actuala. O data cu organizarea si functionarea Comandamentului Apararii Antiaeriene a teritoriului pe baza instructiunilor, din februarie 1943, se stabilesc structura organizatorica si misiunile apararii civile. Comandamentul Apararii Pasive constituie in 1943 sase echipe de demontare a bombelor neexplodate, dar nevoia de protectie a omului si valorilor materiale impune infiintarea unor unitati speciale de aparare pasiva. Astfel, printr-un decret din 1944 ia fiinta Comandamentul Apararii Pasive a teritoriului, in cadrul caruia functioneaza, din 1951, centrul de instructie al apararii pasive. Prin Decretul din 1952 se infiinteaza Apararea locala antiaeriena, in cadrul careia se organizeaza state majore, servicii de specialitate si formatii de ALA. Comandamentul ALA se transforma in directia cu acelasi nume din cadrul Ministerului de Interne. Pericolul folosirii armei nucleare crescand, s-au intreprins ample studii in acest domeniu, care sa permita adoptarea unor masuri de contracarare si limitare a urmarilor unui asemenea atac. In acest context, se infiinteaza reteaua de control al radioactivitatii mediului ambiant in profit teritorial. O data cu reorganizarea administrativ-teritoriala din anul 1968, se constituie state majore militare de Aparare locala antiaeriana la judete si civile la ministere. Pregatirea personalului de conducere si a formatiunilor asigura posibilitatea ca acestia sa-si aduca o reala contributie la restabilirea situatiei in cazul unor calamitati naturale sau catastrofe. Dovada stau interventiile acestora la inundatiile din anii 1970, 1975, in zonele afectate de cutremurul devastator din 4 martie 1977, punand la grea incercare armata si ALA, care, actionand zi si noapte, au contribuit la salvarea de vieti omenesti, inlaturarea avariilor tehnologice si a distrugerilor. Prin promulgarea Legii privind apararea civila si Decretul privind unele masuri de aparare civila, in anul 1978, apararea locala antiaeriana, dupa 45 de ani de atestare documentara si sustinuta activitate ce defineste cel mai bine misiunea acestei nobile arme - protectia celor fara arme, isi schimba denumirea in aparare civila. Revolutia din decembrie 1989 a creat conditii pentru perfectionarea activitatii pe linie de aparare civila, inscriindu-se in procesul de democratizare initiat prin acest act istoric. Dupa 1990, apararii i se stabilesc raspunderi in domeniul activitatii de prevenire, limitare si inlaturare a calamitatilor naturale si catastrofelor industriale. Comandamentul se transforma in inspectorat, iar din 1995 redevine comandament de tip militar. Organismele care compun protectia civila si-au consolidat an de an pozitia in cadrul noilor structuri care alcatuiesc procesul de democratizare a armatei. La Constanta, seful Inspectoratului Judetean de Protectie Civila este Neculai Coman, in timp ce de municipiu raspunde, sub acest aspect, Stefan Taran.