Cenzura la Prefectura

Traficul cu informatii din interiorul unei institutii publice, se pedepseste indeobste cu traficul de influenta, sau carne vie.

Din ce in ce mai pregnant in ultima vreme, se simte acel aer de dolce farniente in ceea ce se doreste a fi relatia reprezentantului guvernului in teritoriu cu mass-media. Informatii trunchiate, nesatisfacatoare, mult mister invaluit intr-o nonsalanta aura de superioritate, emana din biroul oval. Intr-o institutie cum este Prefectura, vin si pleaca tot felul de documente cu caracter de cele mai multe ori ultra secret. De luni de zile ni se promit raspunsuri autorizate legate de numeroase controale si verificari ale comisiilor si comitiilor constituite din ordinul celui care din patru aprilie a devenit prefect al judetului. A fost scandalul cu licitatiile abjecte de la Casa de Pensii, a urmat cel cu autorizatiile pentru fier vechi, eliberate dupa ureche, trebuiau comunicate de "t" saptamini, rezultatele verificarilor intreprinse in timpul sezonului estival de comisia condusa de subprefectul Butoi. Senzatia jurnalistului de buna credinta care participa constiincios la fiecare sedinta si conferinta a Prefecturii este ca se bate apa in piua. Cind vor veni toate aceste raspunsuri? De ce se agita apele minate de frustrari si razbunari personale doar intr-un singur sens? Citeam deunazi, intr-un cotidian local frinturi din "jurnalul subprefectului". Peripetii pe seama carora am insistat, pentru aflarea adevarului si demascarea faptasilor. Numai ca incercarile noastre de accesare a unor informatii au ramas precum un ciine surd la vinatoare. Suntem convinsi ca mezaliantele si protocoalele incheiate peste noapte, intre locatarii Casei Albe constantene sunt pline de importanta momentului si trebuiesc intretinute si cultivate, insa nu pina intr-acolo incit sa ingradeasca dreptul la informare a celeilalte parti a presei. Pentru ca pina una alta cam asa stau lucrurile: oficinile de primarie, prefectura, si alte institutii prolifereaza. Iar pina una alta si traficul cu informatii din interiorul unei institutii publice, se pedepseste indeobste cu traficul de influenta, sau carne vie. Deranjul nu vine din faptul ca altora li se dau potul ci din disconfortul ca esti luat drept proasta satului, intr-o lume in care sigur se recurge de cel putin de trei ori pe saptamina la spiritism, chiar la doi metri de Casa Domnului.