Discursul ministrului afacerilor externe,Titus Corlăţean, la conferinţa dedicată aniversării a 10 ani de la semnarea Declaraţiei de Parteneriat Strategic româno-ungar

 
 Stimate Domnule Ministru,
Stimate doamne, domni miniştrii,
Stimaţi parlamentari,
Stimaţi reprezentanţi ai Corpului Diplomatic acreditaţi la Bucureşti,
Doamnelor şi Domnilor,
 
Vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră la acest eveniment important prin care dorim să aniversăm cei 10 ani de la semnarea „Declaraţiei privind cooperarea şi parteneriatul strategic româno-ungar pentru Europa secolului XXI”. Marcarea acestui moment cu o însemnătate aparte pentru relaţiile noastre bilaterale ne va permite să evidenţiem realizările deosebite ale primilor 10 ani de parteneriat strategic româno-ungar şi să prezentăm câteva idei despre spiritul în care partea română priveşte viitorul acestui parteneriat strategic.
Cu câteva luni în urmă, mai exact, la 29 noiembrie 2012, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la semnarea „Declaraţiei privind cooperarea şi parteneriatul strategic româno-ungar pentru Europa secolului XXI”, declaram că citez „pe parcursul acestor 10 ani am reuşit să construim o relaţie solidă, pragmatică, bazată pe dialog şi conlucrare.”
Cred că aceste cuvinte sunt la fel de valabile şi astăzi.
Din păcate, unii dintre politicienii contemporani au tendinţa de a se raporta superficial la acest parteneriat strategic româno-ungar, ignorându-i poate importanţa sa deosebită pentru ţările noastre şi regiunea în care trăim, trecând relativ uşor peste eforturile şi meritele unor generaţii succesive de politicieni români şi ungari, aparţinând mai multor curente politice, care au construit cu migală acest parteneriat strategic. Aş vrea să aduc omagiul meu celor prezenţi, acelor distinşi oficiali, miniştri, foşti miniştri de Externe, membri ai Parlamentului, care au avut o contribuţie deosebită din acest punct de vedere.
Să nu uităm că istoria noastră comună, inclusiv după 1990, nu a fost lipsită de încercări. Prăbuşirea blocului comunist nu era lipsită de riscuri, însă – mai important – ne oferea şansa deosibită de a ne reintegra în Europa şi a adera la un set de valori comune care constituie astăzi temelia comunităţii euro-atlantice.
Este suficient să trecem în revistă conflictele uneori sângeroase care au zguduit regiunea din jurul nostru pentru a înţelege care ar fi fost alternativa dacă liderii politici ai ţărilor noastre nu ar fi optat pentru integrarea europeană şi euro-atlantică.
A fost o decizie curajoasă, la momentul respectiv, de care beneficiem cu toţii astăzi.
După 1990, am parcurs împreună multe momente importante, emblematice, ale reconcilierii româno-ungare şi ale construcţiei unei relaţii moderne, îndreptate spre un viitor comun, printre care ţin să menţionez semnarea, în 1996, a Tratatului de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate, depăşirea prin înţelegere consensuală a problematicii legii maghiarilor din statele vecine Ungariei (aşa numita lege a Statutului), efort la care a contribuit semnificativ şi omologul meu ungar de astăzi, Janos Martonyi; şi nu în ultimul rând, semnarea, la 29 noiembrie 2002, de către premierii celor două state, a „Declaraţiei Comune privind parteneriatul strategic româno-ungar pentru Europa secolului XXI”. Acel moment a prilejuit şi un eveniment de o simbolică aparte în plan bilateral – participarea pentru prima oară, sper că nu şi pentru ultima oară (şi am convingerea), în istoria relaţiei bilaterale a unui premier ungar la celebrarea Zilei Naţionale a României, la 1 decembrie 2002, la Budapesta, împreuna cu omologul român. Acel moment, pe care mi-l amintesc foarte bine, este, poate, măsura simbolică a confirmării faptului că reconcilierea româno-ungară este, din perspectiva românească cel puţin, un obiectiv realizat şi o dovadă a valorii adăugate, din această perspectivă, a parteneriatului nostru strategic.
Din punctul nostru de vedere, parteneriatul strategic dintre România şi Ungaria reprezintă dezvoltarea naturală a relaţiei de bună vecinătate şi de cooperare între cele două state.
Chiar dacă bogăţia parteneriatului strategic româno-ungar nu poate fi surprinsă cu exactitate cu ajutorul datelor statistice, mă simt obligat să menţionez totuşi câteva cifre şi exemple concrete pentru a putea ajuta la o bună înţelegere a anvergurii a acestui parteneriat.
Ungaria este primul stat cu care România a creat mecanismul şedinţelor comune de guvern, un instrument deosebit de util care a contribuit la aprofundarea cooperării sectoriale în toate domeniile de interes comun.
Până în momentul de faţă, au avut loc patru astfel de şedinţe, în cadrul cărora au fost lansate numeroase proiecte în domenii precum: infrastructură, transporturi, comunicaţii, agricultură, energie, cultură, educaţie, afaceri interne etc.
În ultimii 10 ani, am avut 10 vizite şi întâlniri oficiale între şefii statelor noastre, 23 de vizite şi întâlniri oficiale ale şefilor de guvern, 33 de vizite ale miniştrilor externe, iar contactele dintre celelalte ministere şi parlamentele noastre s-au multiplicat.
Pe linie politico militară continuăm să colaborăm intens în cadrul unor proiecte emblematice cum ar fi batalionul comun de la Arad – Hodmezovasarhely; batalionul comun Tisa, la care, pe lângă România şi Ungaria, mai participă şi Slovacia şi Ucraina; participarea românească la baza aeriană din Papa, participarea românească la centrul de excelenţă NATO din Budapesta, participarea ungară la centrul de excelenţă NATO din Oradea şi numeroase alte proiecte bilaterale şi multilaterale.
Comerţul nostru bilateral a bătut adevărate recorduri în plină criză economică, 7,3 miliarde de euro în anul 2011, iar cifrele pe care le deţinem cu privire la volumul comerţului bilateral aferent primelor 11 luni ale anului 2012, ne fac să sperăm la o nouă creştere.
Privind la aceste cifre, nu pot să nu constat faptul că perioada de criză i-a ajutat pe întreprinzătorii români şi unguri să se descopere reciproc.
Nu întâmplător, România a fost, pentru al doilea an consecutiv, a doua piaţă de desfacere în comerţ şi în exportul pe care Ungaria îl efectuează, după Germania.
Cele peste 11.500 de companii româneşti cu capital ungar şi cele peste 6.000 de companii cu capital românesc din Ungaria dau o dinamică deosebită legăturilor economice dintre statele noastre.
Am discutat, este adevărat, şi o serie de modalităţi pentru a echilibra balanţa de schimburi comerciale, care este în clipa de faţă substanţial, este adevărat, în favoarea Ungariei. I-am propus domnului ministru înfiinţarea unei camere de comerţ bilaterale româno-ungare la Budapesta, iar propunerea a fost agreată.
În cadrul UE, cooperarea şi coordonarea dintre noi ne-au oferit posibilitatea de a participa activ la procesul de construcţie europeană, aducând pe agenda UE o serie de probleme specifice cu care se confruntă noile state membre, din această zonă a Europei. În contextul actual european, marcat inclusiv de evoluţii conceptuale, cred că statele noastre trebuie să fie în măsură să impună o viziune care să reflecte interesele noastre comune prioritare, legate de reducerea decalajelor de dezvoltare dintre statele membre mai vechi şi noii veniţi.
România a sprijinit activ obiectivele stabilite de Ungaria în perioada exercitării Preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene, în primul semestru al anului 2011, considerat, pe bună dreptate, anul Europei Centrale şi de Est. Prin eforturile noastre conjugate, am dovedit că avem forţa de a imprima o viziune novatoare, care să reflecte perspectiva politică a noilor state membre în cadrul Uniunii extinse.
În opinia noastră, Strategia UE pentru Regiunea Dunării şi Strategia-cadru a UE pentru incluziunea roma reprezintă două proiecte majore adoptate în această perioadă, cu un impact semnificativ asupra întregii regiuni. Am avut prilejul astăzi să discutăm, împreună cu domnul ministru, pentru o bună coordonare pe aceste teme.
Totodată, eforturile noastre comune ne-au permis să atingem un rezultat relativ rezonabil în privinţa cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, Poate că pentru România un pic mai puţin rezonabil.
În cadrul NATO suntem doi aliaţi de încredere care cooperează excelent. De altfel, ca să mă refer doar la un singur aspect mai important, menţionez aici că baza de la Deveselu va acoperi, din punct de vedere al protecţiei acordate împotriva eventualelor atacuri cu rachete balistice, şi teritoriul Ungariei, atunci când va fi operaţională la orizontul lui 2015.
Dacă ar fi să vorbim despre cooperarea regională şi transfrontalieră, am avea nevoie de o conferinţă dedicată doar realizărilor din acest domeniu. Avem peste 450 de acorduri de cooperare între localităţi din România şi Ungaria, ne coordonăm în ceea ce priveşte dezvoltarea regională în zona de frontieră şi proiectele de infrastructură de interes local, astfel încât să creştem potenţialul economic al zonei respective.
Sunt lucruri importante realizate în domeniul cultural, în domeniul turistic, într-un sens şi în celălalt, ceea ce mă face să afirm că succesul parteneriatului strategic româno-ungar este de netăgăduit şi trebuie să fim mândri, cu toţii, de rezultatele obţinute până acum.
După părerea mea, evaluarea pozitivă a primilor 10 ani de parteneriat strategic, trebuie să ne încurajeze să fim ambiţioşi şi curajoşi în dezvoltarea acestui parteneriat în viitor.
Este nevoie să investim cu generozitate şi capital politic pentru a urmări o viziune de viitor care depăşeşte ciclurile electorale obişnuite şi manifestările circumscrise proceselor electorale din cele două ţări, ceea ce va asigura bunăstarea cetăţenilor României şi Ungariei.
Doar împreună putem contribui semnificativ la construirea Uniunii Europene de mâine. Avem, după părerea mea, şansa istorică de a aparţine, atât românii, cât şi ungurii, unei patrii comune, care se numeşte Uniunea Europeană.
A fi egoist sau timid în termeni politici înseamnă să ne condamnăm la irelevanţă pe termen lung. Nivelul nostru de ambiţie este foarte ridicat şi sperăm că şi Ungaria gândeşte în termeni asemănători nouă.
Îmi doresc foarte mult să văd infrastructura de interes local din zona de graniţă dezvoltându-se în interesul comunităţilor locale, crescând potenţialul economic al zonei.
Mi-aş dori să văd ministerele apărării din ţările noastre colaborând în procesul de achiziţii, pe baza principiilor „smart defence” şi „pooling and sharing”.
Aş dori să dezvoltăm serviciul 112 în zona de graniţă astfel încât, în cazul unei urgenţe, cel care se află într-o situaţie de urgenţă să poată fi asistat de ambulanţa care se află cel mai aproape, indiferent dacă acea ambulanţă va veni din România sau din Ungaria.
Trebuie să investim în tinerii noştri. Vrem să avem cât mai mulţi tineri din Ungaria învăţând la universităţile române şi invers. Ei sunt cei care vor prelua ştafeta de la noi în construirea următoarei etape a parteneriatului strategic.
Vom continua să cooperăm în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale. În România trăieşte o minoritate maghiară puternică şi viguroasă, în timp ce Ungaria are o minoritate istorică autohtonă românească, pe care noi, în România, o privim şi le privim, aceste două minorităţi, ca punţi de legătură fireşti între culturile popoarelor noastre.
Vreau să subliniez, din nou, faptul că statul român priveşte minorităţile naţionale, inclusiv pe cea maghiară, ca fiind un factor fundamental în dezvoltarea şi îmbogăţirea societăţii româneşti, un factor de promovare a diversităţii culturale, motiv pentru care am reuşit să dezvoltăm un sistem funcţional şi eficient de protecţie a minorităţilor naţionale.
Acest sistem de protecţie a avut ca premisă realitatea existenţei pe teritoriul României a 20 minorităţi naţionale, a căror identitate culturală, religioasă, etnică se impunea a fi conservată şi promovată. Din acest motiv, sistemul de protecţie este unul comprehensiv, chiar în absenţa unei legi adresate specific statutului minorităţilor în România, este un model care depăşeşte în numeroase situaţii standardele europene omologate şi care este foarte apreciat ca atare pe plan european şi internaţional.
Nu vreau să pierd prilejul de a saluta contribuţia valoroasă pe care minoritatea maghiară din România, prin reprezentanţii ei politici, legitimi, unii aflaţi în această sală, a adus-o la luarea deciziilor celor mai importante din punct de vedere politic, economic, social pentru România în ultimele două decenii. Cred cu tărie că această implicare, nu doar în ce priveşte destinul propriei minorităţi, dar – foarte important – pentru destinul întregii societăţi româneşti, din care face parte integrantă, a avut un rol esenţial şi trebuie să continue.
În dialogul cu Ungaria pe aspectele privind protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, România se raportează la normele şi standardele internaţionale în materie, precum şi la dispoziţiile Tratatului politic de bază, semnat între cele două state în 1996. Un instrument important în fundamentarea acestui dialog este Comitetul de Specialitate româno-ungar de colaborare în problemele minorităţilor naţionale, care permite o abordare consensuală, evident superioară oricărei abordări unilaterale, a aspectelor ţinând de protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Dorim ca acest mecanism să îşi îndeplinească funcţia. Am discutat astăzi cu domnul ministru pe această temă şi aşteptăm reluarea, cât mai rapid posibil, a activităţii acestui Comitet.
Ne dorim, în acelaşi timp, mai mult echilibru în eforturile depuse de autorităţile ungare în favoarea minorităţii române din Ungaria, astfel încât aceasta să se bucure la nivel de standarde europene, de drepturile respective pentru prezervarea identităţii naţionale. Discutăm aceste lucruri, există interes şi există deschidere, şi vreau să vă menţionez faptul că astăzi am discutat cu domnul ministru şi am emis un document, care include viziunea noastră privind sprijinul posibil acordat minorităţii române din Ungaria
Sunt convins că dacă vom reuşi să ne concentrăm asupra viitorului comun şi vom fi suficient de ambiţioşi, românii şi ungurii vor putea să reprezinte pentru celelalte ţări din regiune un model de urmat, aşa cum parteneriatul franco-german a fost şi este o sursă de inspiraţie pentru noi.
Avem, prin urmare, un bagaj generos de obiective realizate, dar şi perspectivă pe măsură. Avem însă, prin urmare, şi o mare responsabilitate. În ce priveşte România, în numele căreia vorbesc acum, această responsabilitate este asumată pe deplin, atât la nivelul angajamentelor, al discursului politic, diplomatic, precum şi la nivel public, cât şi la nivelul acţiunii concrete, care trebuie să fie eficientă, echilibrată din toate punctele de vedere şi orientată spre rezultate pentru cetăţenii noştri, fie ei români, maghiari sau de altă etnie.
Idei avem, energie avem, voinţă politică avem, aşa că îl voi ruga pe domnul ministru să continue şi să vedem ce putem face împreună în plus în beneficiul acestui parteneriat strategic.
Va mulţumesc!