Constanţa de odinioară Povestea unei pictoriţe, scrisă cu penelul pe pereţii bisericii (galerie foto)

Biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi maica sa, Elena” din Constanţa ascunde între zidurile ei o poveste interesantă. Povestea unei mari artiste, Nina Arbore, cea care l-a inspirat pe pictorul Henri Matisse să nemurească pe pânză „La blouse roumaine“, o pictură de o valoare inestimabilă pentru români. Nina Arbore, o pictoriţă născută în 1889, în Bucureşti, dar din viţă basarabeană, fiica lui Zamfir Arbore, s-a lansat în cariera artistică din tinereţe, la Chişinău şi Bucureşti, după ce a studiat pictura în ţară şi la Munchen (1907-1910), iar apoi la Paris, în atelierul-şcoală al lui Matisse.
 
Împreună cu Olga Greceanu şi Cecilia Cutescu Storck, Nina Arbore a pus bazele unei prietenii lucrative pe care, prin raportare la faimosul „Grup al celor patru“ (Oscar Han, Tonitza, Şirato, Ştefan Dimitrescu), se va numi „Grupul celor trei doamne“. A semnat expoziţii personale la New York, Munchen, Barcelona, Roma. Profilul ei de pictor de biserici nu pare cunoscut într-o biografie axată exclusiv pe o operă avangardistă, îndrăzneaţă, în modă.
 
La Constanţa, a rămas mărturie a risipitului ei talent pictura celei mai măreţe biserici a oraşului, „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, patronii spirituali ai urbei. Parohia a fost înfiinţată în 1919, imediat după Marea Unire. Iniţiativa pentru construirea unei biserici în cartierul demobilizaţilor, al celor care au luptat în Primul Război Mondial şi au fost lăsaţi la vatră, împroprietăriţi cu suprafeţe de teren pentru construirea de locuinţe, a aparţinut primarului Virgil Andronescu. S-au executat săpăturile pentru fundaţie, s-a turnat betonul, după care lucrarea a fost întreruptă, socotindu-se necorespunzătoare.
 
Au trecut nouă ani până când, în ziua de 12 septembrie 1934, sub supravegherea primarului Horia Grigorescu, au reînceput lucrările de construcţie a lăcaşului de cult, pe baza planului întocmit de arh. D. Ionescu Berechet, arhitectul oficial al Patriarhiei. Construcţia unuia dintre cele mai frumoase edificii de cult ale oraşului, pe cheltuiala Primăriei, s-a încheiat la 17 octombrie 1937, când a fost şi sfinţit. Ceremonialul târnosirii bisericii a fost oficiat de către patriarhul Miron Cristea împreună cu episcopul de Constanţa Gherontie Nicolau şi arhiereul Galaction Gordun, împreună cu un sobor de preoţi. Cu acest prilej, patriarhul Miron Cristea a emis un document prin care primarul Horia Grigorescu este recunoscut ctitor al bisericii.
 
Primăria i-a cerut arhitectului să ţină cont de specificul locului, să folosească materialul pe care îl oferea Dobrogea, piatra albă calcaroasă. Planul în cruce simplă a fost reprodus după cel de la biserica din Curtea de Argeş. Zidurile sunt placate la exterior, pe mai mult de jumătate din înălţime, cu plachete de calcar lucrate în bosaj. Clopotniţa, ca o campanilă, cu o înălţime de 30 m, armonizând perfect cu întregul edificiu, se află chiar în corpul pronaosului, amintind de bisericile lui Matei Basarab. Cele 130 de trepte îţi răsplătesc efortul cu o privelişte a oraşului până în orizontul mării.
 
Interiorul dezvăluie o bogată ornamentaţie, catapeteasma dăltuită, din marmură albă, neobişnuită cu genul bisericesc, ornamentată cu colonete, este realizată de sculptorul Schmiedinger.
 
Costase - o sumă considerabilă pentru acele vremuri - peste 12 milioane de lei, aşa cum a imaginat-o arhitectul său, D. Ionescu Berechet, şi aşa cum a pictat-o în interior Nina Arbore. Catapeteasma este sculptată în marmură bogat ornamentată cu motive decorative vegetale.
 
Contractul încheiat la 28 mai 1936 între pictoriţa Nina Arbore şi primarul Horia Grigorescu avea ca prevederi principale: „Pictura să se execute în relief, pe fond de 14 karate, nimburile se vor face în relief, mărginite de un brâu de mozaic şi vor fi aurite în aur lucios de 32 de karate“.
 
La 6 august a fost realizată recepţia naosului şi a altarului, comisia fiind formată de episcopul Gherontie Nicolau, George Oprescu, directorul muzeului „Toma Stelian“, Camil Ressu, directorul Academiei de Belle Arte din Bucureşti, Horia Grigorescu, primarul oraşului, şi preotul Ioan Roşculeţ, arhitectul Berechet şi pictoriţa Nina Arbore. Recepţia finală s-a făcut în 29 noiembrie 1938.
 
George Oprescu făcea remarca: „Nu cred că mă înşel afirmând că biserica, aşa cum a ieşit din planul arhitectului şi din mâna pictoriţei, va fi o podoabă a oraşului şi una din frumoasele noastre clădiri religioase din ultimul timp“.
 
În procesul-verbal de recepţie scrie: „Am constatat că picturile s-au executat în condiţiunile cerute de caietul de sarcini şi ca tehnică s-a întrebuinţat fresca, în cele mai bune condiţiuni ca materiale, adică s-a pus aur veritabil, figurile au fost aşezate pe fond de aur cu aureole în relief aurit şi cu mozaic în jurul naosului şi altarului, culoarea este de bună calitate şi a fost adusă din străinătate. Iconografia corespunde canoanelor şi urmează tradiţia bisericilor noastre. Din punct de vedere artistic, pictura este bine executată, simplă, nobilă, armonioasă şi unitară prin coloritul ei, aşa cum se cuvine în pictura bizantină. Ornamentele sunt în acelaşi stil şi fericit imaginate. Drept care am dresat prezentul proces-verbal“.
 
Pictura, de factură neobizantină, este executată în tehnica fresco, pe un fond de aur.
 
Se pare că, în 1936, Nina Arbore se îmbolnăveşte şi, de fapt, pleacă din viaţa aceasta poate pentru a nu înfrunta nedreptul gulag pe care l-au îndurat toţi ai ei puţin mai târziu. Alături de Nina Arbore s-a aflat pe schele şi zugravul de biserici Virgil Manoliu. Au realizat un stil al picturii în fresco-secco, elegant, sobru, în tonuri închise, poleit cu foiţă de aur de 24 de carate.
 
Nina Arbore era fiica boierului basarabean Zamfir Arbore, autorul cunoscutelor lucrări „Temniţă şi exil“ şi al monografiei „Basarabia“. Marcând moartea ei, reporterul care consemna necrologul în Dobrogea Jună scria: „Deci Constanţa, Sinaia şi Deva, închinaţi totdeauna un gând duios basarabencii Nina Arbore!“ (Dobrogea Jună, 39, nr.24, 30 martie 1943, p.1-3).
 
A rămas în istoria artei ca autoarea picturii bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Constanţa, dar şi a bisericii „Sfântul Ilie“ din Sinaia şi a mozaicurilor catedralei din Deva.
Din autoportretul pe care l-a semnat, se poate vedea cu claritate că Henri Matisse a creat pictura cu numele „La blouse roumaine“ inspirat de frumoasa basarabeancă. Poate chiar i-a pozat pentru această splendidă pânză!
În anii 1980-1981 s-a restaurat pictura bisericii, de către pictorul Gheorghe Ciobanu, din Bucureşti.