Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
11:54 25 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Constanţa de odinioară La Mamaia este cu totul oprit scăldatul fără costume! (galerie foto)

ro

05 Jul, 2017 00:00 6928 Marime text
Cele pe care le vom povesti se întâmplau cu adevărat în urmă cu peste o sută de ani, în oraşul renăscut sub buna administrare a unor primari gospodari şi cu drag de aceste locuri.
 
La primăria al cărei edil-şef era Ion Bănescu, om bine şcolit, fost revizor şcolar, dascăl şi om politic responsabil, secretar este numit Ioan Adam, scriitor, cu diplomă luată la Bruxelles, profesor de română şi autorul unor poeme de sorginte semănătoristă.
 
Se pregătea inaugurarea staţiunii Mamaia şi primarul îşi dorea o monografie pentru a rămâne consemnat acest început de turism maritim românesc. Primarul Ion Bănescu i se adresează lui Ion Adam: „Pentru bunul renume al Constanţei, atât ca staţiune balneară maritimă, cât şi ca staţiune climaterică, doresc să fac o carte călăuzitoare, pentru îndrumarea vizitatorilor din ţară şi din străinătate. O lucrare literară bine scrisă, în care să se vorbească atât de oraşul nostru cât şi de împrejurimile pline de amintiri istorice, cred că ar fi de-un netăgăduit folos, pentru călăuza şi îndemnul celora care vin la mare.
 
E tocmai timpul când Constanţa se poate prinde în plină mişcare şi strălucire. Acum s-ar putea fotografia şi tablourile cele mai vii, pentru a împodobi această lucrare cu ilustraţiuni. Mai ales, de când cu noua plajă de la Mamaia, oraşul Constanţa îşi începe adevărata viaţă ca staţiune balneară şi climaterică maritimă, aşa că e de nevoie să-şi atragă vizitatori cât mai mulţi şi cât mai de departe.
 
Ar fi tocmai timpul ca, printr-o aleasă publicaţiune, să se întindă şi pe aiurea faima locurilor noastre. Cartea aceasta doresc să fie o icoană a mării de la Constanţa şi pentru acei care din lipsă de mijloace n-ar putea veni la noi. De pe textul domniei voastre românesc voi putea face pe urmă şi câte o traducere în limba franceză şi germană pentru vizitatorii străini“.
 
Ioan Adam şi-a intitulat cartea „Constanţa pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustraţii“, apărută la Editura
Minerva, Bucureşti, 1908. Lucrarea a fost premiată de Academia Română. În peste trei sute de pagini, autorul descrie cu fidelitate, dar şi cu mult talent reportericesc, locuri şi oameni pe care astfel îi imortalizează.
 
Duminică, 13 august 1906, se desfăşurase în salonul Căilor Ferate Române banchetul inaugural marcând deschiderea primelor băi la Mamaia. Invitaţi speciali au fost prefectul Poliţiei Capitalei, Moruzzi, directorii din Ministerul de Finanţe Filipescu şi Chiriacescu, directorul general al Regiei, Tudor Rădulescu, directorul ziarului L’Indépendence Roumain şi directorul ziarului Voinţa Naţională, deputatul Ernest Vârnav, moşierii C. Pariano, Luca Oancea, arhitectul George Mandrea.
 
Pregătirile sunt minuţioase şi la ele participă întreaga urbe: toţi proprietarii de hoteluri şi restaurante, instituţiile de ordine, proprietarii de birje, tipografii. Pentru programul artistic se deplasează de la Bucureşti corul bărbătesc al Academiei de Muzică şi Artă Dramatică. Serbarea s-a terminat cu un frumos joc de artificii asigurat de fabrica de artificii „Vulcanul“ din Bucureşti.
 
Fusese emis şi primul regulament pentru noua plajă: „Noi, primarul Comunei Constanţa: Pentru buna orânduială şi curăţenia ce trebuie păzite pe plaja şi în instalaţiunile băilor de la Mamaia; În virtutea art. 58 din legea comunală: Ordonăm: Este cu totul oprit: Art. 1. Scăldatul fără costume, pe toată plaja băilor, dintre cele două bariere de fer; Art. 2. Scăldatul în faţa cazinului, între cele două chioşcuri ale galeriilor circulare; Art. 3. Fotografierea persoanelor în timpul scăldatului; Art. 4. Trecerea cu trăsurile sau călări pe plaja băilor între cele două bariere de fer; Art. 5. Intrarea cu câini în băi, prin coridoare, în cazin, pe terasă sau pe plajă; Art. 6. Fumatul în stabilimentul de băi şi prin coridoarele lui; Art. 7. Scrierea pe pereţii stabilimentului sau ai cazinului; Art. 8. Degradarea în orice chip a mobilierului din cazin, de pe plajă şi din stabilimentul băilor; orice stricăciuni, se constată de postul de jandarmi şi se plăteşte pe dată costul lor. Contravenienţii vor fi daţi judecăţei. Agenţii poliţieneşti şi comunali, precum şi jandarmii rurali însărcinaţi cu paza şi poliţia de la băile Mamaia, vor executa cu rigoare dispoziţiunile acestei ordonanţe“.
 
Ioan Adam ne descrie în călăuza sa o călătorie cu trenul de la Constanţa la Mamaia. „În îmbulzeala de câteva minute, oamenii îşi strâng mâna, se cheamă pe nume şi vagoanele comode, cu obloanele largi lăsate, pare că duc un convoi de lume dezrobită. Trenul pare obosit şi el de căldura care toropeşte oraşul, şi-n sforţarea şi năduful lui, se sileşte să ia cât mai în grabă lumea de prin micile staţiuni din drum, ca s-ajungă odată afară, pe culmea de sus, unde se simte cum vine boarea răcoroasă din necuprinsul mării. Lumea nerăbdătoare, abia aşteaptă să se scape din zăduful oraşului. S-aud trompetele de la cazărmi, maşina şuieră prelung şi trenul se opreşte în capul drumului de la Anadalchioi, pentru ca să ia pe ultimii drumeţi.
 
La dreapta se văd câteva mori de vânt, care-şi rostogolesc domol aripile de pânză, scârţâind strident din toate încheieturile. Trenul huruie acum chiar pe malul apei, lăsând de o parte şi alta hornuri roşcate de cărămidă şi dărămăturile sinistre ale unei tăbăcării părăsite. Plaja Mamaia crestează oglinda apelor ca o trâmbă de borangic înşirată la soare. Trenul lunecă printre ape, duduind pe drumul moale de nisip. Înainte se arată însăilarea uşoară şi surprinzătoare a băilor. Liniile acelea sprintene, care se încrucişează şi amăgesc ochii ca o mreajă de păianjen, par împletite acolo ca prin vrajă, ca sa facă sălaş zeiţelor mării. Trenul se opreşte şi pe uşile vagoanelor deschise, se revarsă lumea ca o inundare de capete. Coridoarele băilor duc mulţimea la cabine. Cât ai gândi şi marea se umple de scăldători.“
 
În august 1910, circulau pe traseul Constanţa - Mamaia patru trenuri pe zi: două dimineaţa, două după-amiaza. Porneau din apropierea portului, treceau prin cartierul nou din partea de sus, străbăteau plantaţia apoi, pe malul mării, la plajă. Înghesuiţi în vagoane primitive, pasagerii aduceau CFR-ului mari venituri. La sosire, în două chioşcuri, în spatele peronului, se vindeau bilete pentru baie. Dar şi la alte trei, pe terasa din faţă. Unii veneau să admire peisajul, alţii - cei mai mulţi - făceau plajă şi băi, scria reporterul ziarului Conservatorul, 2, 25, 8 august 1910, pag. 1.
 
Faptul că legătura cu Mamaia se făcea doar prin calea ferată, la intervale mari de timp şi cu preţuri neavantajoase pentru mulţimea de localnici dornici de a profita de virtuţile băilor de mare, creează griji autorităţilor locale.
 
Într-un raport al Primăriei Constanţa din 18 martie 1911, primarul Titus Cănănău se adresa Ministerului de Interne solicitând un împrumut pentru lucrări de edilitate publică în care este menţionată, printre altele: „Legarea oraşului printr-un tramvai electric cu băile de mare de la Mamaia şi cu cele de la Techirghiol pentru ca vizitatorii, în timpul verii, să poată locui în oraş şi în acelaşi timp să-şi poată face cura la băile respective. Aceasta s-ar putea face dacă am avea mijloace lesnicioase şi ieftine de comunicaţiune. (…) Băile de la Mamaia şi oraş fiind construite numai din lemn au început pe alocuri a putrezi astfel că reparaţiunea sau reconstruirea lor radicală se impune“.
 
Ca şi în alte dăţi, localnicii preferă variantele româneşti. „În baza votului Consiliului comunal din şedinţa de la 14 iunie a.c. (1911) noi, primarul comunei Constanţa (n.n. - Titus Cănănău), am încheiat cu dl. ing. Şef Corneliu Torocianu din Bucureşti următorul contract: Inginerul Corneliu Torocianu se angajează a face studiul unei linii ferate pentru automotoare între Constanţa - Techirghiol şi Constanţa - Mamaia, utilizând pe cât posibil liniile CFR la Mamaia şi Techirghiol. (…)“ 
 
Mai mult, primarul Titus Cănănău decide executarea de grabă a şoselei Constanţa - Mamaia, pe o lungime de 5,5 km. Licitaţia ofertelor este programată la 25 mai 1911, câştigă Ştefan Simionescu, care face proiectul împietruirii porţiunii marcate. Antreprenorul este somat prin caietul de sarcini să plătească o substanţială amendă pentru orice zi întârziere peste data de 25 iulie, termen final. Ştefan Simionescu fusese obligat să execute şi terasamentele, extrem de dificile, parte din manoperă asumându-şi-o în final Primăria.
 
În 1909, primarul Gh. Boteanu, în baza licitaţiei ţinute în ziua de 11 mai, a încheiat un contract cu Nicolae Cealâcu pentru închirierea pe timp de doi ani, cu începere de la 1 iunie 1909 şi până la 1 iunie 1911, a băilor de mare de la Mamaia, „compuse din una sută douăsprezece cabine şi optzeci cabine rulante“. În contract erau stipulate: „Cu obligaţiunea de a le ţine în cea mai bună stare de curăţenie având fiecare cabină scuipători cu nisipul schimbat în fiecare dimineaţă, piepteni curaţi, perii pentru cap, oglinzi, perii pentru haine, şi de ghete în număr suficient. Rufăria pentru bărbaţi se va compune din prosop, papuci şi pantaloni. Rufăria pentru dame, de asemenea se va compune din prosop, papuci, costume de baie şi bonetă pentru cap. Costumele de toate băile vor fi uscate, bine spălate şi îndestuloase.
 
Dl. antreprenor va avea un număr suficient de servitori pentru serviciul băilor, o ladă de fier şi o persoană de confienţă căreia să i se poată încredinţa de către vizitatori bani şi obiecte de valoare. Lipsa acestor obiecte face responsabil direct pe dl. Nicolae Cealâcu. La băile de dame serviciul se va face de femei. Întreg personalul va fi curat îmbrăcat şi se va purta cuviincios cu publicul la al cărui serviciu este pus în timpul băilor. Antreprenorul va avea şi va ţine la casă un registru în care va trece obiectele ce va lua în păstrare spre a se evita orice contestaţii. Reparaţiunile locative ale stabilimentelor de băi şi ale cabinelor portative sunt în sarcina antreprenorului.
 
Dl. antreprenor este obligat a angaja un medic curant pentru sezonul băilor. Asemenea este obligat a ţine curat locul destinat pentru baie, să ridice pietrele, parii şi orice alte piedice, pentru a nu fi expus publicul la neplăceri şi accidente. De asemenea va fi obligat antreprenorul a lega frânghii la stâlpii fixaţi în pământ pentru siguranţa scăldătorilor. Primăria îşi rezervă dreptul de a permite particularilor să-şi construiască băi de mare oriunde pentru trebuinţele familiilor lor, fără ca antreprenorul să poată avea vreo pretenţiune pentru aceasta.
 
Chiria anuală este de zece mii două sute optzeci lei şi se va plăti comunei în două rate egale. (...). Dl. antreprenor are dreptul a percepe următoarele taxe: 50 bani de fiecare baie cu lenjerie pentru o persoană, 30 bani de fiecare baie fără lenjerie pentru o persoană, 15 bani de fiecare baie fără lenjerie pentru un copil. Persoanele ce se vor scălda vor avea costum sau cel puţin pantaloni, altfel nu se va permite intrarea în baie. (…)“.
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii