Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
12:11 20 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

De ieri… de azi Un articol de sezon cu parfum de… bulion

ro

15 Oct, 2016 10:34 858 Marime text
În alte timpuri, nu foarte de mult și nu peste tot trecute, lăsarea toamnei peste satele, târgușoarele și peste mahalalele marilor orașe, era vestită și de un parfum dulce și suav care se ridica de prin mai toate curțile gospodăriilor: mirosul de bulion. Pentru că nici lelea Ioana, nici coana Marghioala nu concepeau să le prindă iarna cu rezervele de conserve și de murături necompletate. Și între aceste minunății de conserve făcute acasă, bulionul ocupa poate locul cel mai important. E drept că unele cucoane mai simandicoase începuseră deja să folosescă conservele cu bulion cumpărate de la prăvălie (dovadă vechile reclame cu care asezonez articolul), dar gustul lor nu se putea compara cu cel al bulionului făcut acasă, nu-i așa?
 
Nenea Gheorghe al Ioanei și Nea Tache, bărbatul lui Tanti Marghioala aveau și ei un rol important în această poveste: făceau focul sub ceaunul de aramă pus pe pirostrii și țineau de urât harnicelor lor soții în timpul acestei importante activități. Până fierbea bunătatea de bulion citeau gazetele, pentru că nu-i așa, trebuia să se ocupe cineva și de treburile țării:
 
Nașul Emil
 
“De la o vreme’ncoace, consiliul comunal defășoară o activitate intensă... pentru a schimba numele străzilor Capitalei. Mai au avut bucureștenii un primar care avea obiceiul botezurilor: pe răposatul Pache Protopopescu. Acesta boteza pruncii cetățenilor de prin mahalale, asigurându’și votul tatălui finului la alegeri. (...) Dar d-lui Emil Petrescu probabil îi sunt străine asemenea preocupări egoiste. Probabil d’sa, botezând Gabrovenii strada Franclin Buillon, nu s’a gândit la ambiția de a deveni încetul cu încetul nașul Bucureștilor – ca Pache – ci a făcut acest gest numai în calitate de bun părinte al Capitalei. El a vrut să reamintească gospodinelor bucureștence că acum este timpul când trebuie să se îngrijească de... Bulion!” (“Contele de Tekirghiol” – “Furnica” din 26 septembrie 1919).
 
 
Bulionul și… monarhia
 
“Boala Principelui României: Știri foarte îngrijorătoare au circulat astă noapte despre o pretinsă evoluție înspre rău a boalei A. S. R. Principelui (notă: Principele Ferdinand – viitorul Rege al României), știri cari din fericire nu s'au confirmat. Iată în adevăr fazele prin care a trecut Principele României până astă noapte la orele 12. După plecarea MM. LL. Regele și Regina, la orele 7 seara, A. S. R. a luat o ceașcă de bulion și un păhărel de șampanie și după câteva minute a adormit. Pe la orele 9 seara somnul devenind cam agitat și temperatura ridicându-se la 39.3 grade, medicii au făcut A. S. R. o baie rece de 8 grade, care a produs un bun efect asupra Augustului pacient. Pe urmă A. S. R. a primit hrana-i obicinuită, i s'a făcut și o injecție cu serum artificial.” (“Epoca” – 17 mai 1897).
 
Bulionul în… Parlament
 
“În analele parlamentare române este fără pildă barbaria săvârșită ieri la Cameră de către turma de mizerabili ai guvernului. Dl. G. A. Scorțescu a fost osândit să vorbească opt ore și jumătate fără întrerupere. Când d-sa a cerut să se suspende ședința, cireada brută, înfruptată și îmbătată în bufetul Camerei, a răcnit într'una:
- Nu se poate!
Sub scutul parlamentarismului terfelit se urmărea săvârșirea unei crime. Din fericire dl. deputat dr. Sculy a intervenit tocmai din vreme ca să spună președintelui:
- Dacă nu se suspenda ședința, Scorțescu va cădea jos ca și mort și tot sângele îi va izbucni pe nas. Atunci președintele, îngrozit de consecințele pe care le-ar avea mișelia biroului, a suspendat ședința numai pentru patru minute.
Dl. Scorțescu a cerut la orele 2 suspendarea ședinței pentru o jumătate de oră, ca să se întremeze puțin, să mănânce ceva. Turma de imbecili a început din nou să răcnească, și dl. Scorțescu a fost silit să soarbă din când în când, în cursul discursului, o ceașcă de bulion, ca sa poată resista duhoarei ce respirau bețivanii de Nae Stătescu, Delimarcu, Mărgăritescu, etc.” (“Epoca” – 22 martie 1898)
 
Bulionul și… evaziunea fiscală
 
“Doamna Florica Bejan din str. Sf. Ionică 7, etaj 4, apartament 24, a fost prinsă de un inspector de control al Municipiului că a vândut 11 putini de brânză și cinci de bulion fără a elibera facturi. Anchetată, domnia sa a declarat că marfa i-a fost trimisă de dl. Gh. Niculescu, proprietarul moșiei Cornești din județul Iași. Au fost dresate actele de trimitere în judecată contra ambilor.” (“Gazeta Municipală” – 4 iulie 1943)
 
 
Într-un cazan cu bulion…
 
“Copilul Samuil Lazăr, din str. Cantemir No. 28, jucându-se ieri după amiază prin curtea caselor, pe când părinții săi fierbeau un cazan mare cu bulion, a alunecat și a căzut în cazanul care fierbea în clocote. Opărit peste tot corpul, într'o stare îngrijorătoare, baiatul a fost transportat de urgență în căutarea spitalului Caritas.” (“Epoca” – 13 august 1898)

 
Progresul, metalurgia și... bulionul!
 
“O preocupare deosebitä pentru crearea și dezvoltarea gospodäriilor agricole anexe a dovedit si conducerea uzinei “Progresul "- Brăila. Gospodăria agricolă anexă de pe lângä această întreprindere cuprinde câteva sute de hectare de teren cultivabil, precum și o crescătorie de porci și păsări. În afară de faptul că a asigurat nevoile de legume și zarzavaturi ale cantinei, gospodăria anexă a acestei uzine a livrat, anul trecut, altor întreprinderi metalurgice însemnate cantități de bulion și chiar unele legume. Ce însemnătate deosebită au gospodăriile agricole anexe pentru aprovizionarea cantinelor, reiese de asemenea din faptul că, anul trecut, gospodăria anexă a fabricii de confectii “Gh. Gheorghiu-Dej" din București a asigurat 90% din legumele și zarzavaturile necesare cantinei, dând, printre altele, 3600 kg. pastă de bulion, 28 tone ceapă, 18 tone praz, 31 tone varză, 3800 kg. morcovi și altele.” (“Scânteia” – 6 august 1953)
 
 
Nu pot să închei fără să îmi arunc privirile prin carnețelul cu rețete al străbunicii:
 
Prepararea bulionului
 
“Când gospodarul întreprinde singur cultura de roşii, le culege pentru a le preface în bulion atunci când sunt bine coapte; în cazul că este nevoit a le cumpăra de pe piaţă se ia bine seama a nu fi din acelea culese crude şi coapte la soare, ştiut fiind că acestea sunt mai întotdeauna acre şi din ele nu se obţine decât un bulion prea acru şi lesne supus stricăciunei. Aprovizionaţi de roşiile cele mai bune să iau şi se spală bine în apă rece de tot pământul ce s'ar afla pe ele, curăţindu-se totodată şi codiţele ce ar mai fi rămas din timpul culesului. E de dorit ca cele ce se spală să se pună pe o leasă de nuele (leațuri) spre a se scurge mai uşor ele de apă. După aceasta se ia una câte una de se rupe cu mâna sau se taie cu cuţitul în bucăţi punându-se în un cazan bine spoit şi pregătit anume pentru fiertul bulionului. Cazanul plin cu pătlăgele astfel sfărmate se aşează pe maşina de fiert sau pe pirostrii, dându-se foc treptat până când începe a fierbe, având grijă a se mesteca din când în când cu un melesteu de lemn spre a nu se arde pe fund. După un timp oarecare când se crede că prin fierbere o parte din apă s'a evaporat şi pătlăgelele s'au muiat bine, se ia cazanul de pe foc şi să deşartă în un ciubăr (butoi) de lemn, după care apoi iarăşi să umple cu pătlăgele sdrobite spre a continua fiertul; iar fiertura ce am de­ şertat-o în ciubăr (butoi) o trecem treptat prin sită alegând seminţele şi toate resturile de codiţe ce au mai fost rămase; iar lichidul astfel dobândit se pune la sticle (borcane) pe care le astupăm ermetic cu hârtie pergament, aşezându-le apoi în un cazan pe fundul căruia vom aşeza un strat de paie, aşezându-le vom pune paie şi printre sticle (borcane). După aceasta umplem golul ce ar mai fi în cazan cu apă rece şi îl punem la fiert pe o maşină sau pirostrii, unde treptat facem foc până când observăm că din lichidul aşezat în sticle (borcane) să ridică un fel de beşicuţă în sus. Operaţiunea fiind gata se ia cazanul de pe foc cu sticle cu tot şi se lasă a se răci, după care se scot sticlele, se şterg bine şi se pun la pă­strare în o magazie nu prea călduroasă, ci cu o temperatură intre 0—5 grade. Nu se va pierde din vedere ca sticlele (borcanele) cât timp se ţin la fiert să fie încontinuu acoperite cu o cârpă udă spre a nu se usca prea tare hârtia de pergament şi să plesnească.” (“Cultura Poporului” -7 februarie 1926)
 
Tomate à l'Italienne.
 
“Luăm capacul la 6 pătlăgele frumoase, tari și de mărime mijlocie; le golim fără să le spargem, le umplem cu orez fiert în bulion și amestecăm cu piureul ce am făcut din carnea tomatelor. Le punem pe o farfurie ce merge la cuptor și le lăsăm să se coacă încet. Când sunt gata acoperim pe fiecare cu sos tomat dar sobru și presărăm pe fiecare puțin pătrunjel tocat.” (“Ilustrațiunea Română“ – 25 iulie 1929)
 
Rasol de găină cu sos de bulion
 
“Măsuri: jumătate de pahar de bulion (pătlăgele fierte), jumătate ceapă, 1 lingură făină, 2 linguri grăsime, 2 linguri zahăr.
 
Prepararea: Punem grăsimea să se încingă, apoi adăugăm făina și o lăsăm să se prăjească puțin. Când are o culoare gălbuie, punem ceapa tăiată mărunt, iar când ceapa s’a prăjit, stingem cu bulion și puțină zeamă de supă sau apă caldă, ca să căpătăm un sos pe care îl lăsăm să fiarbă foarte bine. La urmă adăugăm zahăr după gust și servim cu găină fiartă și tăiată bucăți, rămasă de la supă.” (“Transilvania” – mai-iunie 1936)

 
Sursa: De ieri şi de azi
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii