Părintele Arsenie Papacioc “Omule, dacă ţi-ai cunoaşte valoarea!”

- Parinte Arsenie Papacioc, ca intrebare cheie, ce ati vrea sa ramana cuvant de mostenire pentru urmasi?

- Vedeti, eu pun cu constiinta problema mantuirii, fara sa rationalizam lucrurile si nici sa nu pierdem timpul, pe care-l socotesc extrem de scump, poate cel mai scump lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ca traim inca. Si­gur, pun si problema vesniciei noastre. Smereste-te si urmeaza-Ma, porun­ceste Hristos. Acesta ar putea fi: gandul, cu orice chip, la sfarsit, la viata de dupa moarte. Cu orice chip. Pentru ca nu trebuie sa amintesc la lumea de buna credinta ca va fi un vaiet dincolo de inchipuirea noastra, la raspantia celei din urma zi, cand omul a pierdut timpul. In viata mea am fost la capa­taiul multor morti. Dupa ce m-am eliberat din inchisoare, dupa 14 ani, in '64, am vazut oameni pe patul de moarte, care toti doreau sa mai traiasca o zi. Eu, care traiam momentul lui, intr-o oarecare masura (intensitatea numai el, saracul, o traieste, si sigur, o vom trai toti), imi dadeam seama de starea lui disperata, ca incepuse sa vada ceea ce de fapt ii spusese Biserica: duhurile rele; pe urma, procesul constiintei si al poruncilor, grozave, din­colo de a face o comparatie cu cea mai inalta constructie filozofica.

www.razbointrucuvant.ro