#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Rusia din Dobrogea“ - consideraţii asupra elementului slav din provincia românească, la sfârşit de secol XIX

Continuăm glosarea unor articole de presă, adunate de Stoica Lascu în volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“, cu o intervenţie din „Vocea Dobrogei”, II, nr.14, apărută la 31 ianuarie 1898.



Articolul, intitulat „Uă eră nouă”, redă o polemică între două gazete tulcene, ziarele Istrul şi Vocea Dobrogei, primul criticând în mai multe rânduri neimplicarea prefecţilor în opera de românizare a judeţului, iar cel de-al doilea aducând argumente în favoarea patriotismului prefecţilor P. Stătescu, Gr. Sturza şi C. N. Toneanu, toţi dovedind „sentimente pur române şi lucrând româneşte".


De asemenea, autorul articolului face o analiză a situaţiei demografice a judeţului Tulcea, arătând, cu îngrijorare, că „populaţiunea curat românească este în minoritate” şi susţinând ideea că administraţia trebuie să ia degrabă măsuri pentru îndreptarea acestui „pericol evident la care suntem expuşi în situaţiunea în care ne găsim, faţă cu populaţiunea slavă din Dobrogea”.
 

„Uă eră noue s'a desfăşurat în oraşul nostru de un scurt timp încoace. Nici o dată oraşul nostru, nu s'a vezut mai vesel ca astă-zi.
Numai poţi zice că te afli în Tulcea, ci, în Capitala ţerei, şi comparând populaţiunea oraşului Tulcea cu Bucurescii, găsim că numerul ziarelor în oraşul nostru este mai superior.


A fost destul ca prin operaţiunea ziarului nostru "Vocea Dobrogei" ca să înceteze "Voinţa Tulcei" care a escrocat o lume imensă, să reapară din când în când sucombata escrocului şi să apară "Istrul" şi "Patria".
Succesul obţinut de "Vocea Dobrogei" ne bucură şi bucuria noastră este legitimă, căci nu facem politică administrativă dar nici oposantă. Administrativă când le vedem să sunt bune, iar oposantă când va fi legitime. Nivelul discuţiunilor se găsesce astă-zi atât de jos şi jocul clevetitorilor atât de compromis în cât vre-o speranţă de îndreptare nu le a mai remas.
Ţinta noastră din program a fost şi este de a susţine faptele laborioase ale ori-căre'i persoane pusă a administra oraşul nostru şi de a înfiera cu represenţa ce merită ori-ce escroc sau individ pungaş care s'a insinuat pe lângă representantul ţerel: inducendu-I în erare pentru pungăşiile şi escrocheriile comise de unul şi de altul pentru carI suntem puş'i în posiţiune de a da lumina totul când vom vedea pe un Prefect sau pe un Primar stând alăturea cu un escroc.

Escroc de eri, escroc de azi şi escroc de mâine.


Apariţiunea de o cam dată a "Istrului" care a făcut câte-va abonamente impuse, al căruI durată cam miroasă a peşte, ziar foarte serios (se recomandă el singur) se ocupă în prima linie, de origina Dobrogei, lucru pe care orI-ce om de astădi le a audit la învăţămentul cursului celor patru clase primare; iar în a doua linie, confratele pentru ca să complacă celor naivi, aruncă tămăie prea multă în cadelniţă şi că majoritatea Prefecţilor ce s'au succedat în judeţul nostru, a fost din aceI ce-'şi considera fostul ca o sinecură şi că ceI 19 ani s'a pierdut rară a se osteni vreun prefect de a face un pas înainte şi că au lucrat în sens contrar aspiraţiunilor noastre naţionale, creând în Dobrogea o situaţiune ce nu putea de cât să ne îngrijească la un semn dat!!


Această imputare, o credem că a greşit'o onor, confrate, şi dacă s'ar fi dat osteneala să cerceteze dosarele prefectureI, va găsi acolo energia desfăşurată de Paul Stătescu, de Colonelul Gr. Sturza şi de magistratul C. N. Toneanu, cari toţi au avut sentimente pure române şi au lucrat româneşte.
 Dacă te vei duce în întregul judeţ, nu vei găsi, un local de primărie, de şcoală etc. ca să nu citeşti inscripţia prefectului care a conlucrat mult, foarte mult, la desvoltarea aspiraţiunilor româneşti, cum este Paul Stătescu şi C. N. Toneanu.


Venind Colonelul Sturza, prima grijă a fost ca să înfrumuseţeze judeţul cu şosele, rest de şcoli, biserici etc., pentru cari dacă s'ar urmări discursurile rostite în plin parlament de leaderul partidului conservator d-l P.P. Carp, dupe rapoartele acestuI prefect se poate convinge confratele de energia desfăşurată de acest prefect cari a făcut causă naţională pentru tot ce e bun român, înlăturând pe escroci şi pungaşi din jurul său, luându-le cu drept cuveni şi motivat drepturile ce şi le luase în această provincie fără nici o autorisaţie.


Venind prefectul Toneanu, singurul din toată ţara cari cunoasce în deajuns nevoile şi aspiraţiunile elementelor Dobrogene, un bun şi deseverşit român, a căutat să facă administraţiune, iar nu politică.
Cerceteze ori-cine dosarele prefecturei şi buletinele Ministerului de Interne şi de asemenea se va convinge de românismul acestui magistrat-prefect, şi dacă este o nenorocire pentru Dobrogea, este că a demisionat din cau e pe carI toţi le cunosc conflictul între d-sa şi Paul Stătescu care susţinea pe escrocii, cari adi injură şi pe Stătescu, fie că scrie la "Dunărea de Jos" fie că scrie la "Istru " şi s'au pus în practică prin d-l Neniţescu, cari suntem siguri că se vor zădărnici de aceiaşi escroci care'I înconjoară.


D-l Prefect Neniţescu, concursul nostru l'a avut şi 'I va avea cât va lucra cu sentimentuI românesc şi numai cu români sinceri şi oneşti, departe de a'i comenta disposiţiunile sale întru folosul naţiunei, impiedecând pericolul grav ce voesce a'I semnala, cari nu este produsul uneI fantasii, ci o tristă realitate, cari se poate vedea de ori-ce minte sănătoasă că situaţia Dobrogei, din composiţia sa, cu populaţiuni eterogene, poate să ne aducă cele mai triste consecinţi la un moment dat - dacă nu se va oprima din timp - mai cu deosebire populaţiunea slavă.


lată şi în această privinţă ce citim în "Constituţionalul" de la 30 Noembrie 1897 sub iscălitura Centon, care dupe cât se vede nu poate să fie altul de cât d-l C. N. Toneanu, fostul nostru Prefect, intitulat Dobrogea, un pericol grav:
Pericolul pe care voesc a'I semnala, nu este produsul unei fantasii, ci o tristă realitate, care se poate vedea de ori-ce minte sănătoasă, din însăşi situaţiunea Dobrogei din composiţia sa, cu populaţiuni de origină deosebite de a noastră, slava mai cu deosebire, care la un moment dat - dacă nu vom lua măsuri din vreme - poate să ne aducă cele mai triste consecinţe.


Avem două fruntarii descoperite, şi la ambele fruntarii ne învecinăm, de o parte cu marele imperiu rus, iar de alta cu Principatul Bulgar. La partea de nord a Dobrogei, de la Tulcea şi pănă la Sulina, avem Rusia, iar în partea vestică de la Ostrov pănă la Mangalia avem Bulgaria. Această situaţiune, nu ar însemna nimic, precum nu însemnează nimic, nicI vecinătatea Moldovei cu marele imperiu, nicI vecinătatea Munteniei cu principatul bulgar. Ceea-ce însă ne îngrijeşte, este că atât la una cât şi la cea-l'altă fruntarie, avem exclusiv o populaţie rusă şi bulgară. Aceste doue fruntarii ne oferă aspectul ţerilor vecine, Rusia în Dobrogea de nord şi Bulgaria în Dobrogea de vest.
Este destul a enunţa această situaţiune pentru ca pericolul să se intervadă cu uşurinţă.


Pe fruntaria despre nordul Dobrogei, începând de la Tulcea şi până la Sulina, găsim numaI trei comune şi anume: Satul Nou, cu treI cătune, în faţa lsmailului, de aci tocmaI la câte-va zecimi de mile depărtare, avem Chilia-Veche şi tocmaI la extremitatea DelteI, în dreptul VîlcovuluI rusesc, comuna Satul Nou cu cătunul Letea. Toate aceste comuni sunt exclusiv locuite de Ruşi, foşti cazaci. Intrând în Deltă, pe braţul Sulinei, la jumetate distanţa între Tulcea şi Sulina, avem încă o comună Cara Orman şi tocmai pe braţul Sf. Gheorghe, acolo, unde se uneşte cu marea o avem satul Cătârleţu sau Sf. Gheorghe, ambele compuse de populaţiune exclusiv rusă. Alte comune în toată Delta nu mai sunt. Toţi aceşti ruşi, sunt în legăturile cele maI intime de afaceri şi de rudenie, cu ceI din Basarabia. Dacă luăm malul mărei, de la Catârleţu şi până la Babadag şi de acolo înainte până la Jurilovca, găsim o populaţiune de: Lipoveni pescari, toţi fost cazaci ruşi; tot aşa şi în plasa Tulcea, în partea despre răsărit, formând ast-fel în tot judeţul Tulcea o populaţiune aproximativ de 30.000 ruşI-lipovenI, dupe ultimele date statistice ale Ministerului de Interne. Dacă adăogăm şi 30.000 Bulgari, avem la o populaţiune de 120.000 locuitorI din judeţul Tulcea, 60.000 populaţiune slavă, iar restul de populaţiune, nu sunt toţi români, căci trebue să scoatem pe: turci, tătari, nemţi, greci şi ovrei, în cât populaţiunea curat românească este în minoritate. lată dar că avem Rusia în Dobrogea, stăpînă pe sentimentele populaţiuneI de origină slavă, în întreaga deltă a Dunărei şi pe tot litoralul măriI Negre, de la Sulina până la Portiţa şi de aci înainte până la Constanţa, perspectivă nu îmbucurătoare în casul când Rusia ar dori, nu mai mult decât să agite precum s'a mai făcut şi altă-dată, pentru ca să tragă profitul ce ar crede necesar în anumită afacere.
Lucrul acesta ar putea să ne fie indiferent? Evident că nu. Cu toate acestea avem decepţiunea de a o spune că în 19 ani de ocupaţiune, ne a lăsat indiferenţi, şi de şi ne am speriat, când numaI un colţ al pericoluluI s'a ridicat în 1895, cu ocasia cunoscutelor instigaţiuni, dupe cum personal s'a constatat de d.P. Carp, totuşi nici o mesură nu s'a luat, şi ne găsim privind la situaţiune cu aceiaşi indiferenţă de mai înainte.
Vorbind drept, vina nu e întreagă a guvernelor, ci şi acelora cari trimişi acolo să administreze această parte a Dobrogei, nu a atras atenţiunea lor. Singurul guvern, căruia 'i s'a atras atenţiunea asupra acestui pericol, a fost guvernul liberal al d-lui Sturdza, care însă, încurcată în atâtea afaceri, care au turburat ţara în restimp de doui ani, nu a avut vremea de a se ocupa de Dobrogea.


Am pierdut 19 ani în Dobrogea, fără să putem zice că am împlantat acolo bine stindardul românesc, ca am făcut cea ce datori eram să facem, stabilind cel puţin o administraţiune morală şi părintească, ce ne incumba într'o provincie compusă din atâtea naţionalităţi diferite. 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

„Iată siguranţa StatuluI nostru pusă în pericol”

Dar lăsând recriminaţiunile de o parte să venim la cestiunea ce ne preocupă. Înaintea noastră această provincie a făcut din Imperiul Otoman, istoria trecutuluI este cea maI bună călăusă pentru viitor. Turcii au păţit-o cu aceşti cazaci, lipoveni ruşi, - cărora noi voim să le acordăm dispense, de la îndeplinirea chiar a obligaţiunilor de ordine publică, precum sunt actele stăreI civile, vaccina şi şcoala, - şi cel puţin faptele din trecut să ne servească de normă în viitor dacă ne-au servit nimic până în present. Lipovenii, Ruşii au fost stabiliţI în Dobrogea, în virtutea unuI firman vechiu, pe care el îl exibă guvernelor noastre, orI de câte orI cer scutirea de la obligaţiunile ce le-am arătat mai sus, firman care prevede într'adever mai multe imunităţi acordate de guvernul Otoman, scutindu'I de ori-ce forme cari ating pretinsele lor dogme religioase, acordându-li-se de la 50 până la 100 hectare spre a'şi fonda mănăstiri, pe cari le au şi acum în plasa Babadag, dându-le locuri pentru biserici, arături, dreptul de a pescui liber în mare şi în bălţi etc., iar în schimb ca foşti cazaci, prin urmare militari, să formeze un corp separat de armată, care la cas de resbel sau invasii streine, sub comanda generalismulul turc să lupte în contra streinuluI, fie chiar contra Rusiei. Credeau Turcii, că, fiind isgoniţi din Rusia, pe vremea aceea ca eretici, vor fi sinceri în angajamentul luat. Se întâmplă însă la 1854 că Rusia se găseşte în resbel cu Turcia, toţi se pun sub arme, însă, prin Lipovenii din Vîlcov, Rusia 'i ademeneşte, şi Lipovenii din Dobrogea la primul atac să fac că se luptă şi trec în urmă cu toţiI prisonieri în mâinele Ruşilor.


Acest fapt veridic, cunoscut în Tulcea de bătrâni, este un exemplu de fidelitatea ce au păstrat'o turcilor cari'i au încărcat cu atâtea binefaceri, încrezându-se întrânşii spre a'i admite ca colonişti. Şi atunci, eram înconjuraţi de Cerchezi, cu cari Turcii spre siguranţa lor de colonizase întreaga Dobrogie, şi'i presărase printre populaţiunile creştine, şi cu toate acestea Lipovenii nu au voit să tragă în contra fraţilor lor de acelaş sînge.


Azi sunt ei singuri stăpâni pe Delta Dunării, pe linia limitrofă dintre noi şi Rusia, şi aproape pe tot malul Mărei Negre, care ne aparţine. La ori-ce cas nu vom fi mai fericiţi de cât Turcii, cu atât mai mult că nu le-am acordat nici o imunitate şi nici le-am dat cel puţin o administraţie pe care să o regrete. Dar chiar dacă le-am fi dat, sigur este că nici o dată nu-I vom enumăra printre noi, faţă cu un atac fie din partea Rusiei, fie din partea Bulgariei.
Şi tot aşa exact şi cu Bulgarii după marginea fruntariei despre Principatul Bulgar.


Iată perspectiva nenorocită ce o avem în Dobrogea. Iată siguranţa StatuluI nostru pusă în pericol, - nu mai zicem în caz de rezbel, - ci chiar în timpuri normale acest soiu de populaţiune este gata a fi instrumentul ori-cui ar avea necesitatea să turbure ordinea de lucruri de la noI. Să iasă din mintea ori-căruI român, că putem compta pe eI în favorul nostru !
Fără Dobrogea nu aveam acest pericol. Aceste doue elemente, în stare compactă, ne lipseau în ţară. Ei bine, dacă îI avem nu trebuesc luate măsuri? Şi aceste măsuri sunt ele greu de luat ? Aceste fruntarii nu putem oare să le facem a fi româneşti? Evident că da. Ved că în capul guvernanţilor de azi sau mai bine zis în capul d-lui Stolojan s'a născut ideia sublimă de a se deseca cele 800.000 de hectare ale bălţilor din Delta Dunărei - de şi mlăştine de secat avem destul de numeroase în ţară - şi guvernul a găsit de cuviinţă să pue chiar în Mesagiul de deschiderea Corpurilor Legiuitoare, fără planuri şi fără studii cari cer ani de zile şi cheltueli de sute de milione, şi nu s'a găsit ideia stabilirei unor colonii pe aceste două fruntarii, care ar aduce şi foloase fiscale Statului şi mai presus de toate asigurarea în contra pericolului ce ne ameninţă. Ruşii au stabilit însă colonişti la Vîlcov, punctul cel mai strategic faţă de noi, organizaţi milităreşte pentru apărarea fruntariilor şi spionarea Dobrogei, scutindu-i de dările pentru pescuit şi altele.


Stabilirea unor colonii, fie româneşti fie de altă gintă de cât cea slavă pe fruntaria Bulgariei şi în Delta Dunărei se impune.
Unde sunt două sate bulgăreşti să le opunem patru sate româneşti, dându-le avantage însemnate, pământ destul de cultură, drept de păşune fără plată, scutire de oare-care dări ce s'ar găsi cu cale, pentru un timp suficient ca să se poată alipi cu nădejde de solul DobrogeI. Tot asemenea şi pe fruntaria despre Rusia, în Deltă şi chiar în interiorul Dobrogei.
Aceste sacrificii ori-cine le poate vedea că sunt minime în comparaţie cu folosul ce l'am avea. Iată după mine marea problemă ce trebue să preocupe mintea oamenilor noştri de stat pentru a înlătura pericolul evident la care suntem expuşI în situaţiunea în care ne găsim, faţă cu populaţiunea slavă din Dobrogea.”

 
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
 
 Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto: Ilustraţie din volumul „Dobrogea.Cincizeci de ani de vieaţă românească”, aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa

 

Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Sărbătoare regală în portul Constanţa, cu ocazia botezului vapoarelor „Regele Carol I“ şi „Principesa Maria“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Tulcea a rămas un oraş tot atât de necunoscut ca Pekinul“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Despre colonizarea Dobrogei şi „relele făcute din cauza unei proaste şi nepatriotice administraţiuni”

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Curse de cai în Constanţa sfârşitului de secol XIX

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Constanţa - „viitoarea metropolă a românismului dobrogean”

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“: Românii sunt îndemnaţi să se asocieze, pentru a contracara „elementele străine”