Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
14:31 17 09 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Vasile Pârvan, despre vechimea romană a Dobrogei. Un articol publicat în „Analele Dobrogei“, în 1923

ro

12 Sep, 2019 00:00 383 Marime text
Un fragment din volumul „Începuturile vieţii romane la gurile Dunărei” semnat de Vasile Pârvan, poate fi citit, sub titlul Dacia scythică, în Analele Dobrogei din 1923, numărul 2, anul IV. Istoricul ilustrează un parcurs al devenirii Dobrogei, Scitia cea mică, vorbind despre vechimea acestui teritoriu ca primă provincie romană, cu oameni harnici „deprinşi cu asprimea locurilor şi cu toanele vânturilor şi ploilor”, care „ştiau să ridice pe şesurile acestea mare bogăţie de holde”.

„Dintre ţările care alcătuiesc România de azi, Dobrogea este cea mai veche ca ţară romană. Cu mult înainte ca Dacii din Dacia să se facă Romani, Dacii din Dobrogea au început să vorbească latineşte, să se închine ca Romanii şi să-şi facă oraşe şi sate romane, unindu-se cu civilii şi veteranii adevărat romani,-cari veniau din alte părţi ale împărăţiei, să se aşeze aici şi să întemeieze gospodării statornice, ridicându-şi conace frumoase de piatră pe moşiile cumpărate, ori căpătate ca dar împărătesc la noi, în Dobrogea.
 
Această vechime romană a Dobrogei a fost pricina pentru care am început a scrie, mai înainte chiar de Dacia lui Traian, de ţărişoara aceasta, strânsă între Dunăre şi Mare şi care în vremea veche s'a numit Scitia cea mică, spre deosebire de Sciţia cea mare care, începând din Basarabia, cuprindea tot ţinutul de miazăzi al Rusiei de azi, dealungul coastei Mării Negre şi de Azov.”

Dobrogea, ca un „fort de pază“

 
Folosind o metaforă, Vasile Pârvan descrie apoi Dobrogea ca pe o veritabilă cetate medievală, „priveghind” asupra câmpiei de holde:

„Zidurile ei sunt malul înalt al Dunărei şi Mării. Şanţurile ei cu apă sunt Dunărea şi Marea. Iar la miazăzi râpele adânci, care despart Dobrogea noastră de Deliormanul turco-bulgăresc, fac a patra lature întărită a măreţului nostru fort de flanc. Ca orice fel de cetate, veche ori nouă, Dobrogea are un mare ţinut deschis, pe car-I priveghiază şi-l apără, de jur împrejurul ei. Care şi cât e ţinutul acesta?
Călătorul care coboară pe Dunăre spre Mare, are, începând cam de pe la gura Oltului, în stânga lui o câmpie, care se lăţeşte tot mai tare spre miazănoapte şi deasupra căreia ochiul aleargă, de pe înaltul mal drept al râului; ca deasupra unei mări potolite, pline, în loc de ape, de holde nesfârşite de grâne. Această câmpie nu se opreşte la Siret, ci, cu văluriri de dealuri, mai mari ori mai mici, merge înainte prin Moldova de jos şi prin Basarabia de miazăzi până la Nistru.
 

Astfel dară, între cele de pe urmă dealuri de meazăzi ale Basarabiei şi Moldovei, între dealurile cu podgorii ale Munteniei şi între cele de pe urmă prelungiri stâncoase şi păduroase ale Balcanului înspre meazănoapte-răsărit, către Dobrogea, se grăniţuieşte un mare ţinut de şesuri joase ori înalte, bătut toată iarna sălbatic de crivăţul rusesc, arse vara până în măruntaiele pământului de soarele de secetă, fără apă, fără umbră, un bărăgan nemărginit, sau cum se mai zice, o stepă rusească în mijlocul ţării, pe care în vechime o locuiau Dacii, adică Geţii, iar azi Românii.
 
Şesul înalt al Dobrogei alcătuieşte, în mărginirea lui cu Marea şi cu Dunărea, fortul de pază al întregii câmpii mai joase, care-l înconjură la apus şi la miazănoapte.
Dar Dunărea îngheaţă iarna şi atunci Dobrogea, adică Sciţia cea Mică (aşa o vom numi mereu mai la vale, când va fi vorba de vremea veche) nu se poate apăra de cel care stăpâneşte la miazăzi de Dunăre, decât împreună cu toată câmpia din care face parte - şi să nu se uite că totul împreună e un ţinut de mai bine de 40000 kilometri pătraţi, - altfel, dacă cel care stăpâneşte în Bulgaria e prea slab şi nu poate supune şi Muntenia şi Moldova cu Basarabia, trebue să lase şi Dobrogea stăpânitorului din stânga Dunărei.
Aşa a fost întotdeauna şi aşa e şi în vremea noastră. Şi aceasta nu e din voinţa oamenilor, ci pentru legile, pe care firea pământului unde ne aşezăm ni le scrie, spre păstrare neştirbită”.

 
#citeștemaideparte în revista Analele Dobrogei“ 
#Dacia scythică
#Vasile Pârvan

 
Mai multe despre istoria Dobrogei aflați din revista „Analele Dobrogei“ din 1923, numărul 2, anul IV, disponibilă integral în format electronic. 

Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANȚA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANȚA sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Sursa foto: Ilustrație din cartea „Dobrogea românească“, lucrare îngrijită de Elsa și G. Dimitriu-Serea, disponibilă în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii