Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:58 23 10 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Un inginer englez despre Dobrogea şi Constanţa, la sfârşit de secol XIX

ro

18 Sep, 2019 00:00 725 Marime text

În volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“, unde istoricul constănţean Stoica Lascu a adunat preţioase mărturii din presă care ilustrează devenirea modernă a judeţelor româneşti dintre Dunăre şi Mare, putem citi o interesantă perspectivă asupra încorporării Dobrogei la România. Viziunea aparţine inginerului John Trevor Barkley, un important industriaş britanic, şi apare în ziarul „Românul“, XXII, f., nr. 14 decembrie 1878.

Barkley face, cu această ocazie, o analiză economică şi politică a momentului, a situaţiei geografice şi a ideii unui canal care să unească Dunărea cu Marea Neagră. El analizează, de asemenea, situaţia portului maritim şi condiţiile în care poate fi pus „în comunicaţiune cu restul ţerii”.

„Incorporarea Dobrogei la România e destinată din doue punte de vedere a esercita uă influinţă foarte însemnată asupra viitorului României, adică, atât din punctul de vedere politic, cât şi din cel comercial; pe de uă parte desvoltând răpede resursele sale materiale, iară pe de alta punându-o în legătură directă, printr'un port naţional, cu marile naţiuni maritime ale lumii.

Prin stipulaţiunile tratatului din Berlin, cele trei porturi care se află între Bosfor şi gurile Dunării, pe coasta europeană a Mării-Negre, au fost apropiate în modul următor: Burgas Rumeliei Orientale, Vama Bulgariei şi Costanţa (Kiistenge) României.
Va fi un interes istoric d'a nota care din aceste state va profita în gradul cel mai înalt şi mai răpede de avantagiele ce le oferă posesiunile lor respective.

Costanţa, cel mai septentrional din aceste trei porturi, e situată în Dobrogea la un punt unde Marea Negră şi Dunărea se apropie una de alta la uă distanţă de 57 kilometri în linie dreaptă. Însă, cu toate că la Cernavoda Dunărea se află la uă depărtare atât de mică de Marea Negră, apele acestui fluviu nu ajung la mare de cât după ce au străbătut uă distanţă mai mare, cam de trei sute kilometri, fiind îndreptate mai întâi spre nord prin colinele de la Babadag, care uă dată trecute, fluviul face uă cotitură spre răsărit, la Galaţi, şi curge spre diferitele sale debuşeuri în Marea Neagră, prin canalurile St. George, Sulina şi Chilia.

Apropierea Dunării de Marea-Negră la Cernavoda a dat adesea loc la diferite proiecte d'a uni fluviul cu marea printr'un canal. Însă greutăţile ce se opun la realisarea acestui proiect par a nu fi de învins, şi aceste greutăţi nu sunt numai fisice, dar şi financiare şi comerciale.
Greutăţile fisice pot fi înţelese prin faptul că Dunărea e cu 5 până la 9 metri (după anotimp) mai ridicată la Cernavoda de cât nivelul mării. Prin urmare, ori-ce canal s'ar construi, pentru ca să poată fi navigabil, ar trebui se aibă stăvilare. A tăia un simplu şanţu între Cernavoda şi Marea Negră n'ar fi de nici un folos, de ore-ce curintele, printr'uă asemenea trecătoare, ar fi de o răpeziciune atât de mare, în cât orice navigaţiune ar fi cu neputinţă în ori-ce epocă, şi ar deveni câteodată egale cu aceia a unui torinte.

Astu-fel de stăvilare ar fi neaperate-apoi puntul cel mai puţin rădicau al ţermului (la vr'uă 8 kilometri de Costanţa), care ar trebui săpat mai jos de nivelul mării, are uă înlăţime de cel puţin 50 metri; uă asemenea săpătură ar costa sume enorme, afară numai dacă nu s'ar face în locul şanţului un tunel, de la 12 până la 15 kilometri de lung.
Acestea fiind greutăţile fisice care trebuiesc învinse, se înţelege de sine că şi partea financiară a proiectului e foarte descuragiatoare şi că construirea unuI canal ar implica uă cheltuială cu totul afară din ori-ce proporţiune, în ceia-ce privesce valorea lui comparată cu un drum de fer. Pe de altă parte, valoarea comercială a unei asemenea întreprinderi, chiar dacă ar fi realisată, ar fi de mică însemnătate. Simplul fapt că trebuie se se întrebuinţeze stavilare, arată că apa din canal ar fi stătătoare şi prin aceasta espusă a îngheţa cu mult mai iute de cât Dunărea, astfel că debuşeul artificial ar fi închis mai adesea şi pentru uă durată mai lungă de cât debuşeurile naturale ale Dunării. Nu e prin urmare de nici un folos d'a mai urmări această cestiune şi se poate urma fără sfială că perderile ce se opun la reuşita unui canal nu pot fi învinse, şi c'ar fi chiar un act de nebunie premeditată de'a-l încerca”.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 
Deşi istoria ulterioară a demonstrat că dificultăţile „descuragiatoare“ ale construirii unui canal între Dunăre şi mare au fost depăşite, rămân impresionante interesul inginerului englez faţă de soarta Dobrogei şi descrierea pe care o face Constanţei şi beneficiilor climei sale:
 

„În sfârşit se poate zice cu încredere că Costanţa, chiară în starea sa actuală atât de părăsită, e escepţional de sănătoasă. Căldurile cele mari ale verei de la Dunăre sunt micşorate printr'un vent dulce, care se rădică de la mare în fiecare dimineaţă şi care aduce pe aripele lui recorire şi sănătate. Călătorul care pleacă de la Dunăre pe uă arşiţă năbuşită spre Costanţa, întâlnesce această schimbare de temperatură recoritoare la uă depărtare de vr'uă 10 kilometri de mare, şi e cuprins instinctiv de un simţiment de bună stare întăritoare care e atât de real pe cât e de plăcut. Numerul anilor care i-am petrecutu acolo, şi care m'au făcut foarte familiar cu Costanţa şi cu Dobrogea, vor fi, cred, justificarea mea pentru a căuta a contribui, într-un grad foarte modest la informaţiunile privitoare în noua posesiune a României”.

 
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu


Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.


Citeşte şi:

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Esploraţiuni oficiale“ la preluarea Dobrogei de către români, în urma Tratatului de la Berlin

#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Sosirea autorităţilor militare româneşti în Tulcea, prilej de sărbătoare şi speranţă
 
#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Revenirea Dobrogei la România, în viziunea lui Grigore Cobălcescu
 
#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Generalul Averescu, aclamat în Piaţa Ovidiu din Constanţa
 
#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Mihai Eminescu despre anexarea Dobrogei - „Noi ne-am pierdut din calea istoriei noastre adevărate“
 
#citeşteDobrogea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Revenirea Dobrogei la România - eforturi comune ale patrioţilor dobrogeni pentru ridicarea noii provincii

Ti-a placut articolul?

Comentarii