Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:42 24 01 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Tradiţii şi superstiţii de Moş Nicolae Cum a devenit Sfântul Nicolae cel ce-i pedepseşte pe neascultători

ro

06 Dec, 2013 00:00 2143 Marime text
În fiecare an, Mos Nicolae vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie, cu sacul plin de daruri pentru toată familie: atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Moş Nicolae sau Moş Neculai este un personaj legendar şi mitic, care aduce daruri copiilor. Personajul are corespondenţi în întreaga Europă Centrală astfel: Mikulás în Ungaria, Mikuláš în Republica Cehă şi Slovacia şi Mikołaj în Polonia. Personajul este în mare parte asemănător lui Moş Crăciun, ambii o adaptare după Sfântului Nicolae, ambii purtând straie roşii şi oferind cadouri.
 
Cine este Sfântul Nicolae?
 
Sfântul Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în a două jumătate a secolului al III-lea, într-o familie înstărită, dar foarte credincioasă. El a rămas, însă, orfan de devreme şi şi-a împărţit averea moştenită, fără să îşi oprească nimic. În cele din urmă, a devenit Arhiepiscop al Mirelor Lichiei. În vremea prigoanelor lui Diocleţian împotriva creştinilor, Sfântul a fost aruncat în temniţă, însă şi de acolo îi vorbea poporului despre Legea lui Dumnezeu. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. În anul 325, Sfântul Nicolae a participat în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ţinut la Niceea. Atunci, Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu era Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca în 5 decembrie celor neascultători să li se dea o nuia în semn de avertisment, potrivit crestinortodox.ro.

Ca sfânt, se spune că Moş Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decât cu recompensele. Conform tradiţiei creştine, el pedepsea pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă lovindu-i cu nuiaua peste mâini. Sfântul Nicolae ştia însă, să ofere iertare, crezând că încercările vieţii pot fi prea apăsătoare pentru unii oameni. El a dăruit mult săracilor, a liniştit pe întristaţi şi a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi. Sfântul a murit în anul 340, iar din anul 1087, moaştele sale se păstrează la Bari, în sudul Italiei. Tradiţia păstrează pomenirea unor fapte minunate săvârşite de Sfântul Nicolae, printre care: a salvat de la moarte trei bărbaţi condamnaţi fără vină de un oarecare slujbaş imperial, arătându-se acestuia în vis şi spunându-i despre nevinovăţia acelora; a adus ajutor minunat unor familii sărace aflate pe punctul de a săvârşi păcate pentru a-şi câştiga pâinea. La români, de ziua Sfântului Nicolae există obiceiul împărţirii de daruri copiilor, urmându-se astfel exemplul dărniciei şi milosteniei sfântului. În secolul X, ţarul Vladimir al Rusiei a călătorit la Constantinopole şi, auzind de povestirile minunate despre Sfântul Nicolae, a decis să-l facă patronul spiritual al Rusiei. La Constanţa îşi serbează hramul biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din cartierul Coiciu (Str. Răzoare, nr. 68), biserica „Sfântul Nicolae” din comuna 23 August şi mănăstirea „Sf. Nicolae” .

Superstiţii şi tradiţii

În popor se spune că, odată cu venirea acestei zile, se poate spune ca iarna a început. Ziua de 6 decembrie semnifica încheierea perioadei de făcut farmece şi vrăji, care nu vor fi reluate până de Anul Nou. De asemenea, încep pregătirile pentru Ignat şi sărbătoarea Crăciunului. Dacă de Sfântul Andrei se pune la încolţit grâu pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea să înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spun tradiţiile populare. Moş Nicolae împarte daruri celor mici, în noaptea de 5/6 decembrie. Pe de altă parte, se respectă şi tradiţia pedepsirii copiilor neascultători cu nuieluşa lăsată în încălţările lor.

Legendele Sfântului Nicolae

Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil scăpătat care, datorita situaţiei financiare precare, nu se puteau mărita. Se spune că atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, cel ajuns deja cardinal, Nicolae, a lăsat noaptea, la uşa casei nobilului, un săculeţ cu aur. Povestea s-a repetat întocmai şi când a venit vremea de măritiş pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea şi celei de-a treia fete, nobilul a stat de pază să afle cine este bunul samaritean. În noaptea cu pricina, nobilul a stat de paza şi l-a văzut pe cardinal cum a lăsat săculeţul cu aur. În tradiţiile româneşti, Moş Nicolae are alte atribuţii decât cele ale sfântului: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lasă lumea fără lumina şi căldură, este iscoada lui Dumnezeu pe lângă Drac, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii şi apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
 Sf. Nicolae, Sân-Nicoară în calendarul popular, este reprezentat ca un bătrân cu barba albă, ilustrând în acest fel semnele îmbătrânirii timpului calendaristic, dublate şi prin plasarea sărbătorii sale în ultima lună a anului şi în anotimpul rece. La români, Moş Nicolae s-a instalat mai întâi la oraşe şi foarte târziu la sate şi nu s-a suprapus peste ceilalţi doi moşi: Moş Ajun şi Moş Crăciun.

Ti-a placut articolul?

Comentarii