Telegraf Executivul oscileaza haotic printre ideile din cartea de economie

Incompetenţa şi incapacitatea Guvernului Boc de a face faţă situaţiei dificile prin care trece România sunt deja cunoscute de locuitorii acestei ţări, care, precum măgarii, duc pe umerii lor povara prostiei şi dorinţei de putere a câtorva specimene parşive care îşi spun politicieni. În 2004, portocalii de genul Videanu, Berceanu, Blaga le spuneau românilor, în campanie electorală, să dea România pe mâini bune. Mulţi au crezut şi au oferit ţara pe tavă hienelor pedeliste. Şeful gloatei portocalii a reuşit să ţină în frâu foamea subalternilor pentru scurt timp. În 2006-2007, la împărţirea ciolanului, conducătorul suprem şi slugile pedeliste nu au fost de acord cu felia oferită de Guvernul aflat atunci la conducere. Partenerii liberali au apăsat butonul de avarie, au aruncat fomiştii de la putere şi au guvernat susţinuţi de celelalte partide parlamentare. Comandantul suprem şi-a retras hienele din prima linie, pregătind un nou atac la bugetul naţional în 2008. Portocaliii nu au fost nici de această dată destul de convingători, fiind obligaţi să îşi ia ca aliat PSD-ul, pe care, în scurt timp, l-au forţat să treacă în opoziţie. A fost momentul în care siguranţele sistemului ce ţinea România pe linia de plutire s-au ars, producând începutul falimentului. Comandate direct din Cotroceni, instituţiile statului s-au transformat brusc în instituţii de oprimare. Bucuria hienelor portocalii a fost de scurtă durată, pentru că peste România a venit tăvălugul recesiunii, care i-a prins nepregătiţi pe toţi membrii Executivului, de la Boc, la Udrea, şi chiar pe comandantul suprem.

Reprezentanţii puterii au căutat repede soluţiile de astupare a găurilor bugetare pe care le-au dat într-un timp foarte scurt. Şi cum nota de plată nu putea fi achitată de cei care, timp de cinci ani, au servit interesele portocaliilor, pedeliştii s-au întors împotriva poporului. Era şi normal ca poporul să fie vinovat pentru salariile nesimţite ale unor secretare sau şoferi din ministerele portocalii, era normal ca poporul să fie vinovat de contractele de zeci de milioane de euro semnate cu firmele căpuşă ale pedeliştilor. Aşa a apărut ideea scăderii salariilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%. Cum ultima redută a democraţiei din România, Curtea Constituţională, a respins scăderea pensiilor, incompetenţii puterii au decis majorarea TVA la 24%. A fost decizia care a separat Guvernul de comandantul suprem. A fost momentul în care România a fost aruncată în haos, în care fiecare dintre miniştrii cabinetului Boc a început să îşi dea cu presupusul. Ultimul dintre miniştri care iese public şi anunţă practic impotenţa Guvernului este chiar cel de Finanţe, Sebastian Vlădescu. El a declarat, ieri, că România ar trebui să treacă de la 1 ianuarie 2011, după şase ani de cotă unică, la un sistem de impozitare progresivă a veniturilor, inclusiv a tuturor pensiilor, concomitent cu scăderea cotei de TVA.

Vlădescu susţine că introducerea impozitului pe venitul global în trepte progresive ar permite statului să încurajeze sistemele private de pensii şi de asigurări de sănătate prin acordarea de deductibilităţi substanţiale, astfel fiind uşurată povara care tinde să sufoce bugetul de stat. Declaraţia lui Vlădescu l-a iritat serios pe Boc, care a declarat că: “Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, nu a avut şi nu are mandat pentru a dezbate temele privind cota unică sau a impunerii impozitării progresive. Vă interzic în mod expres să introduceţi în dezbaterea publică teme şi proiecte care nu au fost discutate şi aprobate în Guvern”. Lupta cu opoziţia este acum completată de lupta internă a miniştrilor Guvernului Boc. Haosul generat de toate măsurile şi declaraţiile fantasmagorice ale miniştrilor lui Boc nu fac decât să ducă România în rândul ţărilor din lumea a treia.

www.telegrafonline.ro