Demisecul zilei

Pe seama pestisorului de aur circula o gramada de vorbe, care mai de care mai fanteziste si mai greu de verificat. Nu-i de mirare ca s-au inmultit braconierii; chiar si la auzul celor mai grosolane zvonuri, lumea ridica din umeri si spune ca, la urma urmei, nu iese fum fara foc. Deci ceva trebuie sa fie adevarat din toate minunile care se spun pe seama vedetei. Nu se stie cine-i in spatele acestei campanii, dar rezultatul concret al intoxicarii mediatice e ca alte vietuitoare, cel putin la fel de interesante, daca nu chiar mai inzestrate, sunt aruncate-ntr-un con de umbra. Iata de ce, in dimineata aceea, Vasile nu fu deloc impresionat cand, de varful unditei, gasi atarnata o broscuta de aur. Iar cand aceasta deschise gura, nici nu clipi: "buna dimineata, domnule, ce zi minunata, nu-i asa? Permiteti-mi sa ma prezint: eu sunt broscuta de aur si iti voi implini trei dorinte!" Vasile scuipa in apele raului si facu, dispretuitor: "da, iar eu sunt Dracula si-ti voi sorbi sangele". Broscuta, jignita, o lua de bune si spuse: "domnu` Dracula, se poate? Acesta ar putea fi inceputul unei frumoase colaborari! Puneti-ma la incercare!" Vasile insa nu-i asa usor de prostit: "adica si tu esti in gasca cu ala de-si spune pestele de aur? Dispari ca te-ncing cu undita de nu te vezi!" Broscuta isi bulbuca ochii de aur si, top, ii sare-n spinare: "Spuneti-mi o dorinta, de proba, sa va arat de ce sunt in stare!" Vasile sare-ntr-o parte, o indeparteaza, scarbit, de pe umar si, ca sa scape, zice: "bine, fa din undita asta o crosa de hochei, sa te incing mai bine!" Cand colo, vrajitorie, nu doar ca undita se schimba, instantaneu, intr-o crosa, dar Vasile se trezi echipat, din cap pana-n picioare, ca jucator de hochei. Mai mult, balta din fata lui ingheta imediat si deveni un teren de joc, marcat si plin de jucatori furiosi. "Mi-am permis un mic bonus, ca sa fie mai convingator", chicoteste broscuta, in timp ca Vasile incerca sa pareze o crosa in casca, de la un adversar. "Fie, m-ai convins, fa-i sa dispara", zbiera el si isi epuiza, indata, a doua dorinta. Eliberat, isi indulci glasul si se-ntoarse spre broasca: "asta nu se pune, asa-i?" La care broscuta, la fel de zambareata, zise franc: "ba da, si ai grija, ca prima era cea mai puternica, la a doua mi-am consumat 50% din resurse iar la a treia am, deja, o marja de 15%. Asa ca cere-mi ceva mai usor ca sa n-avem surprize!" Vasile, catranit, isi mesteca gandurile dar parca i-a fost spalat creierul, nu-i vin decat idei stupide sau prea complicate in minte. Din bezna mintii lui reuseste sa smulga, in cele din urma, o dorinta bombastica: "fa un pod de aici pana in America, sa creada toata lumea ca eu l-am facut". Broscutei ii ies ochii din cap: "hai, domnu` Park, sau cum spuneati ca va cheama, e cam complicat. V-au cam tulburat mintile bancurile alea cu pestisorul de aur. Riscam destul de mult daca incercam asta. Spuneti ceva mai simplu!" Vasile se screme si-i vine mintea la cap. Scoate din traista o poza cu nevasta-sa si o arata broscutei: "fa-o frumoasa, sexy si devreme acasa, asa, ca Angelina Jolie". Broscuta bulbuca ochii la poza, apoi ii sare pe umar si-i sufla-n ureche: "Domnu` Ramaru, n-ati vrea sa facem podul ala pana-n Bulgaria?"