Tribunalul Constanța a reținut o „culpă comună” Cum a motivat instanța soluționarea conflictului în care o femeie a cerut ordin de protecție împotriva fostului soț

Apelul formulat de petentă în procesul pentru emiterea unui ordin de protecție împotriva fostului soț a fost soluționat de Tribunalul Constanța, ieri, 26 februarie.
 
Conform motivării judecătorești, magistrații din cadrul completului Apel civil 4 au reținut „o culpă comună” în sarcina ambelor părți, iar pentru aplanarea și evitarea escaladării conflictului au decis să emită un ordin de protecție pentru o perioadă de două săptămâni.
 
După cum se arată în minută, în acest interval de timp intimatul trebuie să păstreze o distanță minimă de 100 de metri față de petentă; o distanță minimă de 200 de metri față de locul de muncă și față de locuința ei și, de asemenea, nu are voie să contacteze reclamanta, inclusiv telefonic, prin orice mijloace de corespondență sau în orice alt mod, inclusiv prin intermediari.
 
MINUTA:
„Solutia pe scurt: Admite apelul declarat de reclamanta (...). Schimbă în parte S.C. nr.2414/20.02.2026 pronunţată de Judecătoria Constanţa, în sensul că: Admite în parte cererea formulată de reclamanta (...), în contradictoriu cu pârâtul (...). Emite prezentul ordin de protecţie împotriva pârâtului (...) pentru o perioadă de 2 (două) săptămâni de la data pronunţării hotărârii, fără somaţie sau trecerea unui termen, în sensul că:

- obligă pârâtul la păstrarea unei distanţe minime de 100 de metri faţă de reclamantă,
- obligă pârâtul la păstrarea unei distanţe minime de 200 de metri faţă de locul de muncă al reclamantei şi faţă de locuinţa reclamantei
- interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, cu victima, prin orice mijloace de corespondenţă sau în orice alt mod, inclusiv prin persoane interpuse.
Menţine dispoziţiile care nu contravin prezentei decizii. În temeiul art. 38 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 atrage atenţia pârâtului asupra faptului că încălcarea oricăreia dintre măsurile, obligaţiile sau interdicţiile dispuse prin prezentul ordin de protecţie constituie infracţiune, conform art. 47 alin. (1) din acelaşi act normativ. Executorie de drept, fără somaţie sau trecerea vreunui termen. Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 o copie de pe dispozitivul prezentei hotărâri se comunică structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa părţilor, respectiv IPJ Constanţa, precum şi Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date. În temeiul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, dispune punerea de îndată în executare a prezentului ordin de protecţie de către sau sub supravegherea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa. Avansează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța suma de 301 lei reprezentând onorariu parţial cuvenit domnului avocat Avasiloaei Constantin Cristea, desemnat din oficiu pentru asigurarea apărării intimatului pârât, cheltuieli ce rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 26.02.2026.
Document: Hotarâre  330/2026  26.02.2026”

 
Cum a motivat instanța
 
Tribunalul Constanța a reținut că ambele părți au manifestat un „comportament violent”, fiind astfel vorba despre o „culpă comună” a celor doi în „crearea și perpetuarea stării de conflict”.
 
Chiar dacă reclamanta a susținut că în data de 16 februarie 2026 a fost „împinsă în perete de către intimat, a fost lovită și apoi îmbrâncită spre spatele canapelei, unde s-a lovit la spate”, Tribunalul a constatat că femeia nu a prezentat un certificat medico-legal pentru astfel de acte de violență, nici nu avea echimoze pe corp în urma agresiunii pe care a învederat-o.
 
Totuși, magistrații au reținut că intimatul prezenta „leziuni traumatice, ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și zgâriere cu unghiile, ce necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale, atestate de certificatul medico-legal nr. 578/108/A2 agresiuni/20.02.2026, depus la dosarul cauzei de intimat”.
 

Instanța a concluzionat că emiterea unui ordin de protecție pentru două săptămâni se pretează pentru aplanarea conflictului și pentru evitarea escaladării acestuia, astfel încât foștii soți să înțeleagă „gravitatea comportamentului manifestat”.
 
De asemenea, precizăm că în faza de judecată a apelului, reprezentanta Ministerului Public (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fiind de părere că ordinul de protecție are alt scop.
 
De ce nu a emis Judecătoria ordinul de protecție
 
Reamintim că Judecătoria Constanța a respins cererea femeii pentru emiterea ordinului de protecție împotriva fostului soț.
 
Motivarea primei instanțe, în rândurile de mai jos:
 
„În speță, emiterea unui ordin de protecţie presupune îndeplinirea unor condiţii de admisibilitate: comiterea unor acte de violenţă (fizică, verbală, psihologică etc), actele de violenţă să fie de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei, să existe o stare de pericol iminent, iar violenţa să se manifeste în familie, în sensul că trebuie să fie comisă de un membru al familiei victimei.
 
Cu privire la comiterea unor acte de violență, din probele administrate, din susținerile părților precum și situația de fapt în ansamblu, rezultă că au existat acte de violenta fizică reciproce între părţi, inclusiv violenţă verbală , dar instanţa constată din întreg ansamblu probatoriu administrat în cauză că relația conflictuală dintre părți nu este aptă a fi încadrată în tipologia violențelor care să justifice emiterea unui ordin de protecție.
 
Nu a fost dovedită existența unei stări de pericol concret, iminent și actual care se afecteze integritatea fizică şi psihică a petentei. Instanța apreciază că deşi comportamentul avut de pârât cu ocazia ambelor incidente reclamate nu se încadrează în sferă comportamentului normal şi de buna cuviinţă, toate cele reclamate nu sunt de natură să justifice emiterea unui ordin de protecție în prezent.
 
Întrebată fiind petenta dacă pârâtul după ultimul incident a căutat- o , a ameninţat- o , instanţa constată că toate acestea nu s -au întâmplat , ci pârâtul a continuat să discute cu aceasta telefonic, fiind implicat şi interesat de situaţia minorilor rezultaţi din căsătoria părţilor.
 
Nu există probe cu privire la faptul că intimatul ar fi distrus sistemul de închidere al ușii, cu scopul de a o intimida pe petentă , că această împrejurare i- a cauzat o stare de temere şi că acest aspect a fost de natură să o pună pe victimă într-o stare de pericol iminent.
 
Instanţa reţine că soluția pentru disputele dintre părți nu este emiterea unui ordin de protecție, ci lămurirea situației patrimoniale a foștilor soți, în special cu privire la imobilul bun comun – locuință, dar și tranșarea discuțiilor cu privire la modalitatea în care tatăl să păstreze legătura cu minorii astfel încât să asigure un climat adecvat şi pentru petentă care locuieşte în continuare în acel imobil.
 
Instanța atrage atenția intimatului asupra faptului că trebuie să manifeste calm și răbdare în gestionarea oricăror situații legate de relaționarea cu fostă soţie , mama celor 2 copii rezultaţi din căsătoria părţilor, tocmai pentru ca cei 2 minori de care este ataşat să beneficieze de o dezvoltare armonioasă.
 
Instanța atrage atenția petentei asupra faptului că, până la finalizarea partajului, pentru evitarea unor astfel de situații tensionate, să abordeze cu tact și înțelegere nevoile intimatului de a păstra legătura cu cei 2 minori.
 
În aceste condiții, instanța apreciază că nu există indicii că în lipsa măsurilor de protecţie viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea petentei ar fi puse în pericol, astfel că, față de cele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa  în favoarea petentei ##### ######## împotriva intimatului ##### ######## de emitere a unui ordin de protecţie.”
 
Sursă motivare: ReJust și Portal Just
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și: