The Rompetrol Internship Program 2010 „Au venit, au văzut şi au rămas cu ceva foarte bun, de la lucrul cu oamenii până la partea profesională"

Pe 1 august, la Rompetrol Rafinare, Rompetrol

Petrochemicals, Rompetrol Quality Control şi Rominserv, companii membre ale Grupului Rompetrol, a început „The Rompetrol Internship Program 2010", dedicat absolvenţilor de studii superioare.

Programul de internship este o tradiţie la Rompetrol, el fiind iniţiat în 2003, iar dintre cei peste 300 de studenţi şi absolvenţi înscrişi, 84 au fost angajaţi în cadrul Grupului. Anul acesta, cinci centre universitare - Constanţa, Iaşi, Ploieşti, Bucureşti şi Cluj - şi-au trimis reprezentanţii pentru a avea o şansă de a se angaja la Rompetrol. Doi dintre cei care au participat la programul de practică, Adrian Pitea şi Radu Bărăscu, ne-au vorbit despre cum este să treci de la stadiul de învăţăcel la cel de îndrumător şi au povestit cum a fost stagiul de anul acesta.

Aţi avut calitatea de internship aici, iar acum sunteţi îndrumători. Cum a fost trecerea?

Adrian Pitea: Eu am fost internship. Am venit aici în vara anului 2008, pe 1 august. În 2009, am fost coach pentru colegul meu, care era în primul an. Cu un an înainte, nici nu mă gândeam că voi fi eu cel care prezintă colegilor mai tineri instalaţiile. Am fost în secţia I, în secţia IV, iar în singura secţie în care nu am fost anul trecut, am ajuns anul acesta. Din decembrie sunt în cocsare şi am fost coach şi acolo. Aşa că, am prins toată rafinăria, în afară de AFPE. Ştiu despre ce este vorba şi acolo, dar nu am fost.

Radu Bărăscu: Acolo sunt eu, pot să-ţi fiu coach acolo.(râzând)

Cum se simte trecerea aceasta? Este o etapă destul de importantă.

Adrian Pitea: Da, aşa este. La început este puţin mai greu. Prima dată când am vorbit cu ei parcă mi-era teamă într-un fel să nu-mi pună întrebări la care nu ştiu să răspund. Dar, pe parcurs, te obişnuieşti şi înveţi din absolut toate lucrurile. Eu, din asta am învăţat destul de mult să lucrez cu oamenii, să ştiu ce să le prezint. Bine, în facultate am făcut şi modulul pedagogic şi mai ştiu unele chestii aşa, cum să vorbeşti cu oamenii, cum să îi ţii sub control, cum să îi faci atenţi, cum să le captezi atenţia. Anul acesta, în plus, am făcut şi nişte cursuri Dupont. Sunt trainer Dupont, însă acum s-a încheiat sesiunea de cursuri pentru că suntem în revizie. Înveţi foarte, foarte mult din experienţa asta. Am avut şi 40-50 de oameni în sală. Este destul de greu să îi ţii pe toţi sub control pentru o prezentare de trei ore, trei ore şi ceva.

Cum este contactul cu „elevii"? Sunteţi de vârsta lor. V-au privit ca pe nişte profesori sau ca pe colegi?

Adrian Pitea: La început, ca pe nişte profesori, dar după aceea, după o zi, două state împreună, discuţia a devenit ca între colegi. Fiind şi de aceeaşi vârstă, nu am avut nicio problemă de comunicare. Le-am spus de la început: puteţi să mă întrebaţi orice, oricând, să mă întrerupeţi. Asta ajută ca ei să îndrăznească să pună orice fel de întrebări.

Radu Bărăscu: Ideea e să insuflăm noilor colegi mentalitatea de deschidere, să fie cât mai deschişi. Niciodată nu am încercat să facem pe profesorii, ba din contră, le-am insuflat să fie comunicativi, receptivi şi să putem şi glumi în limita bunului simţ.

Cum vi se par învăţăceii de anul acesta?

Adrian Pitea: Cei mai mulţi dintre ei sunt puşi pe muncă. Sunt şi copii chiar buni, care ştiu şi înţeleg, şi întreabă... Nu zic că ceilalţi nu sunt. Toţi sunt copii buni, cu siguranţă, pentru că au ajuns aici după ce au trecut după nişte etape de selecţie şi este normal să fie aşa. Dar rafinăria este foarte, foarte mare. Procesele sunt multe, complicate şi altora probabil că le ia puţin mai mult să se obişnuiască cu tot ceea ce se întâmplă aici, să facă legături, conexiuni, dacă pică o instalaţie ce influenţează şi aşa mai departe. În principiu, a fost destul de ok. Eu am fost mulţumit, mai ales de unii dintre ei foarte mulţumit.

Ai văzut printre ei viitorii îndrumători?

Radu Bărăscu: Da, da. Sunt câţiva care au capacităţile astea de a preda la rândul lor, cum am predat noi. Partea pozitivă a ceea ce facem noi este în momentul în care dăm explicaţii şi stăm de vorbă cu ei şi apare fenomenul acela de „aaa, da...", semn că ei învaţă şi prind, merg mai departe pe o scară a acumulării de cunoştinţe.

Unii dintre ei vor pleca. În ce fel credeţi că îi va influenţa pe viitor experienţa Rompetrol?

Adrian Pitea: Îi va ajuta foarte mult din punct de vedere industrial, pentru că în facultate toată lumea învaţă de utilaje. În rafinărie întâlneşti cea mai mare varietate de utilaje, de la cele mai simple, la cele mai complicate. Îi ajută foarte mult şi din punct de vedere al comportamentului. Au văzut ce se întâmplă aici, cum este la muncă, pentru că cei mai mulţi dintre ei nu au lucrat până acum. Este o experienţă foarte, foarte bună pentru ei, indiferent dacă pleacă sau rămân. Chiar şi două luni prind foarte bine.

Radu Bărăscu: Pentru primele două luni pe o parte industrială, să zicem accesibilă, este nu bine, foarte bine. Îşi pot face o imagine şi pot alege dacă le place această parte sau vor undeva la birou. Au venit, au văzut şi au rămas cu ceva foarte bun, de la lucrul cu oamenii până la partea profesională.

Este vorba şi de disciplină?

Adrian Pitea: Da, pentru că li se impune un program de lucru, de la ora 8.00 la 16.00. Trezirea o au la 7.00, masă, iar la amiază - o oră pauză. Ei ştiu că trebuie să se încadreze în programul acesta. La muncă, fiecare dintre noi, pe secţiile pe care eram, ne ocupam de ei.

Care a fost curiozitatea lor cea mai mare legată de rafinărie?

Adrian Pitea: Când e ziua de salariu, câte zile de concediu au dreptul, dacă se plătesc zilele de concediu (râde). Acum, serios, au avut şi întrebări despre rafinărie, însă, la începutul programului, li s-a făcut o prezentare despre tot ceea ce se întâmplă aici, când a fost pornită rafinăria, pornirea primei instalaţii, oamenii care au fost aici de la început şi ştiau multe dintre lucrurile acestea din prezentare.