Interviu Comandant (rector) Octavian Tărăbuţă - „Ofiţerii noştri îşi vând inteligenţa şi competenţa şi aduc toţi banii în economia românească“ (galerie foto)

Pentru istoria Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, ziua de mâine va constitui un motiv în plus de mândrie a celei mai vechi instituţii universitare de la malul mării.
 
Pe 17 mai 1939, bricul „Mircea” pleca în primul său voiaj, aşadar, se împlinesc 80 de ani de când este casă şi şcoală pentru zeci de generaţii de ofiţeri. În această perioadă, îndelungată pentru o corabie cu pânze, cocheta navă a participat la numeroase regate şi concursuri.
 
Şi dacă în primăvara anului 1990 lua fiinţă Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, prin transformarea fostului Institut de Marină, câteva luni mai târziu, în toamnă, actualul rector, comandor conf. univ. dr. ing. Octavian Tărăbuţă, ajungea la Constanţa.
 
Născut pe 27 mai 1966, în Roman, judeţul Neamţ, comandantul (rector) Octavian Tărăbuţă a absolvit Liceul de Matematică-Fizică „Roman-Vodă“ din Roman în anul 1984. După satisfacerea serviciului militar cu termen redus în perioada 1985-1990, a urmat cursurile Academiei Tehnice Militare Bucureşti în domeniul proiectării şi exploatării armamentului naval. După absolvirea Academiei Tehnice Militare, în perioada 1990-1991, a fost numit ofiţer 2 în serviciul tehnic la Fregata 111 „Mărăşeşti“.
 
De-a lungul celor 29 de ani de carieră la Constanţa, a perseverat în experienţa profesională, ajungând în vârful ierarhiei, fiind ales, pe 5 iulie 2016, rector al acestei academii.
 
Anul viitor, Academia Navală va împlini 30 de ani de existenţă, longevitate care se confundă cu venirea dvs. la catedră. Încercând un arc peste timp, cum a fost şi cum este această instituţie?
 
Vorbeam cu colegii mei, recent, şi le mărturiseam că am avut şansa unui loc de muncă în care nu m-am plictisit. Au fost şi momente dezamăgitoare în carieră, evidente în cei 29 de ani, poate văzute prin prismă personală, pentru că, slavă Domnului, nu m-a persecutat nimeni, fiind un optimist nativ. Dar, dincolo de acele mici episoade, în fiecare zi mi-a plăcut să revin în şcoală, după concedii, după o lipsă mai îndelungată, descoperind alte şi alte laturi. Atât în infrastructură, dar mai ales colectivul în care mă simt ca acasă, norocul nostru constituindu-l tocmai faptul că nu suntem o universitate mare, cu corp didactic impresionant. Suntem o universitate medie, cu un corp didactic care este sub masa critică a ruperii în diverse găşti.
 
Niciodată în aceste decenii nu am fost martorul vreunei schisme între profesorii Academiei, atât militari, cât şi civili. Curtea aceasta ne oferă sentimentul de familie, şi nu spun cuvinte mari. De aceea, 95% dintre actualii profesori care au intrat ca asistenţi în Academia Navală, au ieşit la pensie de aici. E-adevărat, am avut şi colegi care au translatat cunoştinţele şi ştiinţa Academiei Navale altor universităţi surori.
 
Pe site-ul nostru există o definire în trei atribute a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, la care pot spune că am contribuit: TRADIŢIE, PROFESIONALISM şi AVENTURĂ. Dar am putut să sintetizez aceste trei adjective doar după 25 de ani de muncă, pentru a ajunge la esenţa pură.
 
TRADIŢIE - adică şcoală românească de marină de la 1872, de ofiţeri de la 1921 încoace şi ingineri de la 1954 încoace. Vorbim de cea mai veche instituţie de învăţământ superior din Constanţa a fost Institutul de marină. PROFESIONALISM - odată cu transformările survenite din 1990 ne-am adaptat urgent la noile nevoi ale industriei maritime. Să nu uităm de partea civilă a Academiei Navale, care este foarte importantă.
 
De-a lungul tuturor celor 30 de ani post-revoluţionari, indicele de angajabilitate al absolvenţilor noştri civili este aproape de 100%. Sau hai să fim pragmatici poate 99%, doar cine nu vrea nu navigă, dar îşi găseşte un job la mal, în management. Deci, absolvenţii noştri îşi găsesc loc de muncă aproape cert.
 
AVENTURĂ - prin natura meseriei şi a practicilor pe timpul pregătirii: în anul I mergem la Baza de pregătire nautică unde studenţii iau contact cu barca şi răceala apei, dar şi avantajele pe care le aduce transportul inteligent pe apă. Devii încet-încet un lup de mare pe măsură ce capeţi încredere. Navigaţia nu solicită neapărat numai cunoştinţe tehnice, ci şi pregătire fizică bună, o pregătire mentală bună. Pentru că meseria de marinar nu poate să o facă orişicine. De aceea şi testele psihologice sunt foarte hotărâtoare în vederea angajării la diverse companii.
 
Revenind la aventură, în anul II, studenţii noştri militari merg la nava-şcoală „Mircea”. Ce student din România vede toată Europa şi mările ei în trei luni? La fel şi colegii lor civili trebuie să acumuleze 12 luni de practică în cadrul cadeţiei. Ei ajung să ocolească globul...
 
Aţi amintit de regăsirea lor pe piaţa muncii. Concret?
 
La marina militară, toţi absolvenţii vor servi ţara. Iar în ceea ce priveşte domeniul marinei civile, aş dori prin intermediul dvs. să mai spulber un mit... negativ. Multă lume, în necunoştinţă de cauză, spune că noi nu mai avem flotă de 30 de ani, de ce să mai facem marinari? Iar răspunsul meu simplu şi verificabil este următorul: spre deosebire de ingineri, doctori şi alte meserii, care sunt formate în învăţământul românesc şi care pleacă în ţări străine să muncească şi plătesc taxe acolo, ofiţerul de marină român, care navigă pe tot cuprinsul globului, toţi banii îi aduce în economia românească.
 
Pentru că marinarul român se căsătoreşte în România, îşi cumpără casă în România, îşi creşte copilul în România, plăteşte taxe tot aici, deci este o infuzie pură de capital în economia românească. Nu cred că hiperbolizez dacă spun că Academia Navală face export pur de creier. Ofiţerii noştri îşi vând inteligenţa şi competenţa şi aduc toţi banii în economia românească, pentru dezvoltarea regională.
 
Poate şi pentru că Academia Navală „Mircea cel Bătrân” nu s-a transformat, de-a lungul acestor ani, într-o fabrică de diplome?
 
Într-adevăr, nu am vrut să creştem artificial şi menţinem un echilibru între cantitate şi calitate. Pentru că nu poţi să ai calitate cu un număr imens de candidaţi. Nu poţi să ai cantitate mare cu calitate zero. Ne-am menţinut tot timpul în jurul a 2.000 de studenţi, rămânând un organism viu, relativ mic. Pe noi fluctuaţiile demografice nu ne-au afectat în cifra de şcolarizare.
 
E drept că ne-am adaptat oferta educaţională, aşa cum îmi asumam în planul managerial al candidaturii cu care am intrat în cursa pentru funcţia de rector acum trei ani. De exemplu, programele de frecvenţă redusă nu şi-au mai dovedit viabilitatea şi de aceea începând cu anul acesta vom renunţa la ele.
 
Am crescut, în schimb, locurile la zi pentru marina civilă, pentru că nu am putut să neglijăm şi tendinţa transportatorilor maritimi de a absorbi absolvenţi pe piaţa muncii, şi încă ne mai folosim reputaţia. Şi numărul studenţilor militari creşte, pentru că Forţele Navale se află la startul achiziţiilor de sisteme moderne. Oricum învăţământul trebuie să reacţioneze cu patru ani înainte, pentru a forma specialişti. Aşa încât, în următorii doi-trei ani, numărul studenţilor militari va ajunge cam la 100 pe an, adică se va dubla.
 
Dar nu numai la studiile de licenţă. Am acreditat anul trecut un nou program de studiu de masterat „Managementul sistemelor logistice navale”, iar din semestrul al II-lea am început, acreditat evident, două cursuri post-universitare pentru marina militară, pentru ofiţerii de rang înalt, căpitani-comandori: „Managementul sistemelor de armament” şi „Managementul navelor militare”.
 
De asemenea, s-a dezvoltat programul ERASMUS+ şi avem schimburi semestriale cu studenţi turci, polonezi, lituanieni, bulgari vom avea de anul acesta. Am explorat în mandatul rectorului amiral Virgil Chiţac un program de studiu în limba engleză, pentru că tot corpul nostru profesoral se ridică la nivelul standardelor solicitate, dar când am pus în balanţă costurile, inclusiv cele ale acreditării şi plăţii cadrelor didactice, care sunt superioare în limbi străine, faţă de câţi studenţi am fi avut s-a dovedit a nu fi deocamdată viabil. Dar planurile le avem şi când vom găsi un debuşeu pe piaţa forţei de muncă vom putea să-l scoatem din sertar şi să-l aplicăm.
 
O curiozitate: de ce ar alege un candidat civil Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, şi nu Universitatea Maritimă din Constanţa?
 
Revin la cele trei atribute: datorită TRADIŢIEI, PROFESIONALISMULUI şi AVENTURII oferite de Academia Navală.

xxxxxxxxxxxx
În finalul interviului, rectorul Octavian Tărăbuţă a ţinut să ne reamintească de unul poate dintre cele mai importante evenimente din mandatul său, acela de a fi organizat anul trecut, în premieră pentru România, Conferinţa comandanţilor de academii navale europene şi NATO, la care au participat 20 de ţări maritime din Europa şi Statele Unite. „Ne mai vine rândul peste 40 de ani”, zâmbeşte satisfăcut de a fi reuşit. Şi ne-a mai mărturisit că între 10 şi 12 august, cu prilejul Zilei Porţilor Deschise ale Academiei Navale, ar dori ca bricul „Mircea” să fie declarat ambasador onorific, de către Ministerul de Externe.
 
Sursa foto: Academia Navală „Mircea cel Bătrân” (ANMB)