Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
16:04 19 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Preotul Valentin Berechet - „Dumnezeu ne aşteaptă în iubire ca un îndrăgostit cum nu am mai întâlnit“

ro

23 Dec, 2015 00:00 14805 Marime text


Celebrat ca dată a naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, de-a lungul secolelor, Crăciunul a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult-aşteptate de copiii din întreaga lume. Dar care este semnificaţia acestei sărbători? De ce îl aşteptăm pe Moş Crăciun, şi nu sărbătoarea Naşterii Domnului? Ce trebuie să facă în această zi un adevărat creştin? La aceste aspecte ne-a răspuns preotul misionar Valentin Berechet în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.
 
Valentin Berechet este preot ortodox, slujitor la Biserica „Aşezarea în raclă a brâului Maicii Domnului“ din cartierul constănţean Coiciu. A fost medic militar aproape 20 de ani, apoi s-a hotărât să lase halatul alb de doctor pentru veşmântul de preot, devenind, din medic generalist, doctor de suflete.

Mai sunt câteva zile până la sărbătoarea Naşterii Domnului, iar pregătirile sunt în toi în fiecare casă. Cum trebuie să ne pregătim pentru a primi aşa cum se cuvine această mare sărbătoare?

Esenţialul pregătirii se referă la pregătirea sufletului. Casa sufletului este mai importantă ca cea din ziduri. Nu excludem că este de folos şi o curăţenie în mediul în care trăim. Mulţi creştini optează să sfinţească, prin rugăciunea preotului, casa în care trăiesc şi este pozitiv acest gest, dar lucrul pentru mântuire, veşnicie este purtarea de grijă faţă de sufletul tău. Din tot efortul vieţii noastre, este singura realitate, singurul lucru care depăşeşte timpul. Sufletul nostru este contemporan cu veşnicia. Toate celelalte - bani, valori, bucurii, tristeţi - toate se consumă şi rămân aici, doar sufletul merge dincolo şi se impune să stea în topul atenţiei noastre. Sufletul se pregăteşte prin parcurgea unei context pe care creştineşte îl numim post. Asta presupune: cercetarea de sine, lepădarea slăbiciunilor care ne fac dependenţi de instrumentele acestei lumi (pofte, excese, curiozităţi, teribilisme) care obosesc, consumă, stresează, tensionează şi epuizează firea umană. Bineînţeles, postul creştin se împlineşte prin lucrarea Sfintelor Taine, care sunt instrumente spirituale, cu care Dumnezeu ne ajută să lucrăm asupra sufletului nostru, Sfânta Taină a Spovedaniei împlinindu-se, în măsura vredniciei, cu Sfânta Taină a Împărtăşirii (Euharistia).

Ce trebuie să facă în această zi un adevărat creştin?

 În orice zi, considerată sărbătoare creştină, cu atât mai mult, când cinstim Naşterea Domnului, orice creştin, indiferent de vrednicia lui, se impune, din respect pentru propria persoană, să participe la sfânta liturghie, unde se va ruga, se va bucura şi va gusta din comuniunea trăirii împreună cu ceilalţi credincioşi înaintea lui Dumnezeu, oricât de pregătit sau nepregătit a reuşit să fie în acel moment pentru aceasta. După sfânta liturghie, bucuria Naşterii Domnului trebuie continuată prin întâlniri şi dialoguri cu alţi creştini, cu preotul, în sfânta Biserică, până după-masă, târziu, prin diferite manifestări care conţin cateheze (învăţătură), colinde, daruri pentru cei dragi şi pentru cei care au nevoie de sprijin, rugăciuni de mulţumire şi alte manifestări în acest sens, care îmbogăţesc şi împlinesc această zi, făcând-o să rămână unică în inima noastră, deoarece chiar este unică peste an.

Suntem în ultima săptămâna a postului Naşterii Domnului. De ce este important să ţinem acest post şi cum ar trebui să-l respecte corect un bun creştin? Se deosebeşte acest post de celelalte de peste an?

Orice eveniment presupune, în general, o pregătire pentru întâmpinarea lui. Pregătirea ne ajută să-l înţelegem mai bine, să-l trăim superior şi să ni-l asumăm sau să beneficiem cât mai mult de pe urma lui. Pe linie creştină, o sărbătoare care ne interesează sau orice sărbătoare aduce în sufletul nostru beneficii sau lumina maximă, atunci când o aşteptăm şi când ne pregătim în acest sens. Postul creştin lucrează în acest sens, potenţând întâlnirea creştinului cu Dumnezeu, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, dăruindu-ne bucurie şi împlinire pe măsură pregătirii. Nimeni nu poate primi ceva în mod frumos dacă nu este pregătit. Sărbătoarea creştină vine peste toţi credincioşii şi peste toţi oamenii, dar altfel vine peste creştinii pregătiţi şi altfel vine peste cei nepregătiţi. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să râvnim la locuri mai înalte. Postul Naşterii Domnului nu se deosebeşte în esenţă de alte posturi, dar, fiind un post care premerge momentului Naşterii lui Dumnezeu în trup, un eveniment plăcut şi un lucru deosebit de nou sub soare, pare multor creştini mai uşor.

Ce spune Sfânta Scriptură despre acest post?

Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos vorbeşte, încă din timpurile Vechiului Testament, prin gura prorocului Isaia, spunând: „Nu ştiţi voi postul care îmi place? Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flamand, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci, lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta, slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău, El va zice: «Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei»“ (Isaia 58, 6-9).

Cum se realizează mântuirea sufletească în timpul postului?

Către mântuirea sufletească duce orice lucrare asupra sufletului nostru în timpul postului şi nu numai. Este bine însă ca, în timpul postului, creştinul să lepede sau să neglijeze excesul interesului său asupra trupului şi asupra lumii în care trăim, lucrând la diminuarea confortului şi a dependenţelor noastre de el, care ne stimulează slăbiciunile, ne fură imunitatea, adică libertatea noastră faţă de mediul artificial. Confortul nu este rău în sine, dar alterează firea şi puterea umanului. De aceea, un om, un creştin, în timpul postului, trebuie să-şi întărească legătură cu originile sale, care sunt divine, prin citirea Sfintei Scripturi, cercetarea ei în relaţiile cu preotul duhovnic, cercetarea Sfintelor Taine în rânduiala bisericii, înmulţirea rugăciunii, ca atunci când va ajunge să se împărtăşească, să guste împlinirea păcii cu Hristos, Dumnezeul nostru.

Care este semnificaţia sărbătorii? De ce aşteptăm venirea lui Moş Crăciun, şi nu sărbătoarea Naşterii Domnului?

Omenirea, la 25 decembrie, prin tradiţia sfântă, sărbătoreşte Naşterea Domnului, chiar dacă, istoriceşte, din timpuri confuze, am fost obişnuiţi să-l aşteptăm şi pe Moş Crăciun. Singura conotaţie pozitivă în acest tandem este că ne dezvoltă conştiinţa că la originea bucuriei acestei sărbători este o persoană, în adevăr, persoana lui Dumnezeu Tatăl, care dăruieşte omenirii pe fiul Său, prin întrupare, spre mântuirea lumii. Nebunia prezentării, materializată în chipul unui Moş Crăciun ce seamănă cu ceea ce vedem în jurul nostru peste tot, nu prea are conotaţii creştine, ci doar economice, financiare, consumiste, de afaceri etc. În registrul acesta, valoarea sufletului se regeşte foarte puţin.

Cum percepe tânăra generaţie sărbătoarea Crăciunului?

Este trist, dar trebuie să menţionăm că, în general, tânăra generaţie nu gustă cam nimic din ceea ce am prezentat până acum, pentru a-şi dezvolta sensibilitatea faţă de domeniul sufletului şi pentru înaltele valori ale existenţei. Preferă superficialitatea, imaginea, agitaţia, teribilismul, senzaţiile ţări şi consumul excesiv şi alte tentaţii de moment cu repercusiuni negative à la longue.

Se poate vorbi de o receptare mai bună a cuvântului Evangheliei printre tinerii de astăzi?

Nu trebuie să fim pesimişti, există mulţi tineri, frumoşi la suflet, care vin la biserică şi caută adevărul, care se roagă şi, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, întâlnesc şi preoţii capabili să le mulţumească căutările şi imaginea este întotdeauna sublimă. Să vezi tineri care primesc lumină de la oameni încercaţi în acest sens, care nu au uitat că au fost şi ei tineri cândva şi la un început de drum. Dar procentul acestora este încă mic. Poporul nostru poate dărui mai mult. Avem obligaţii morale, spirituale, chiar biologice faţă de istoria noastră unică şi excepţională.

În ultimii ani, Crăciunul a devenit o sărbătoare axată mai mult pe comercial. Credeţi că s-a pierdut ceva din dimensiunea spirituală a sărbătorii, că glorifică mai degrabă consumul?

Acolo unde domină comercialul, s-a pierdut ceva, aproape totul. Dacă credem că Naşterea Domnului este un eveniment care interesează doar plinătatea stomacului, nu doar că ne înşelăm, dar este chiar foarte periculos. Sufletul nu bea şi nu mănâncă, nici măcar nu se veseleşte de mesele întinse, ci doar suspină după plinătatea Duhului Sfânt. Să nu fim zgârciţi şi măcar în post să îi dăm această şansă şi să-i împlinim această stringentă cerinţă!

În vremurile pe care le trăim, societatea românească mai are valori sau valorile celor din urma noastră erau mai stabile?

Categoric, strămoşii noştri erau mai ancoraţi în Hristos şi în Biserica Lui, dovadă că au putut naşte generaţia de oameni „deştepţi, puternici şi frumoşi că noi“. Nu cred că noi mai suntem capabili de aşa ceva pentru urmaşii noştri. De 2.000 de ani, de când s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, societatea românească a dăruit sau s-a lăsat furată de valori. Dar încă mai este timp pentru veşnicie, căci Dumnezeu binecuvântează. Aviz tuturor „hoţilor“ - Dumnezeu nu se lasă şi nu poate fi furat.

De ce aţi ales haina de preot după 20 de ani în care aţi activat ca medic militar? Ce v-a determinat să faceţi această alegere?

Pasiunea pentru medicină m-a convins în 20 de ani că, orice aş face, nu pot dărui trupului mai mult. E limitat şi neputincios. Şi pentru că iubeam medicina, L-am întrebat pe Dumnezeu cum să fac totuşi mai mult. Şi Dumnezeu mi-a arătat o uşă şi a zis: „Îndrăzneşte şi vei reuşi!“ Şi uşa aceea era Hristos. Şi pentru că am fost îndemnat să citesc Sfânta Scriptură zilnic, de la 18 ani până în ziua de azi, citesc non-stop. Când viaţa m-a îndemnat, mi-a fost uşor să mă instruiesc, să mă lepăd de medicină şi să primesc jugul sau provocarea preoţiei. Nu am lăsat medicina ca fiind ceva mai rău, ci am ales preoţia ca ceva mai bun.

Reţelele de socializare influenţează, într-un fel sau altul, valorile tinerei generaţii?

Reţelele de socializare sunt bune şi mai ales „nebune“, pentru că omul este creat pentru a comunica într-o comunitate faţă în faţă, nu a socializa pe nevăzute. Situaţie în care, ca într-o fierbere ascunsă, iese pe interfaţă tot gunoiul ascunzişurilor umane. Când gunoiul devine obiectiv şi valoare, categoric, lucrătorii lui vor fi influenţaţi conform „gunoiului“ urmărit. Tânăra generaţie suportă această desfigurare şi, bineînţeles, şi valorile ei suportă acelaşi tratament.

Ce mesaj le transmiteţi constănţenilor, şi nu numai, de sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului?

„Dumnezeu este iubire“, iar omul tânjeşte după iubire la modul nebun şi inconştient, încât nu ştie ce face şi face ce nu ştie. De aceea, recomand tuturor oamenilor de peste tot, dar mai ales constănţenilor mei dragi, să se întoarcă la „dragostea dintâi“, după care sufletul omului tânjeşte, iar Dumnezeu ne aşteaptă în iubire ca un îndrăgostit cum nu am mai întâlnit.  
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • magda 28 Jan, 2016 21:33 Vedeam prin intuneric! Pipaiam lumina! Caci din lumina in intuneric puterea ochiului zarea lumina! Doar timpul imi era dusmanul dar timpul se topea-n lumina! Din intuneric in lumina era speranta era miracol dar era frica de lumina caci disparea placerea sfanta de intuneric cu lumina! Aceasta poezie a fost compusa intr-o noapte in care eram cuprinsa de teama si vroiam sa gasesc o solutie! Atunci am ales gresit in a ma ascunde in "intuneric cu lumina" stiind ca vine noaptea si nu am alta solutie pentru ca trebuia sa dorm! Dar viata nu este facuta sa dormim ci sa cunoastem sa ne cunoastem ca sa putem ajunge sa ne primim unii pe altii adica sa ne iubim eliminand partea noastra si a celorlalti partea cea intunecata! Asa ca oricarei doamne si oricarui domn ii doresc sa nu ii fie frica sa caute dar mai ales sa gaseasca lumina si mai ales sa se roage ca sa faca distinctie intre lumina si intuneric caci defapt asta e marea problema unii vad lumina intuneric sau invers! Deci nu mai traiti in intuneric cu lumina ca niste fricosi ci luptati pentru doar pentru lumina din voi! Doamne ajuta!
  • vasilica 22 Jan, 2016 06:46 Luați și terminați cu întunericiții ăștia, analfabeți și ignoranți ce ne vor în secole trecute.. ăle ”dă de mult ” de se cred moaște vii ... ...