Interviu online cu Gheorghe Ungureanu, directorul Casei de Cultură Constanţa „Dacă pui suflet şi munceşti cu conştiinţă, se pot face multe“ (galerie foto)

De 14 ani, Gheorghe Ungureanu este directorul Casei de Cultură din Constanţa. Datorită lui, constănţenii pot vedea cele mai de succes spectacole din România, pe scena de la malul mării. Mai mult, în ajunul sărbătorilor de iarnă, constănţenii sunt invitaţi la spectacolele artiştilor în vogă din România.
 
Cât de greu este să fii managerul Casei de Cultură a Sindicatelor? Ce e cel mai greu şi, în acelaşi timp, cel mai motivant pentru cineva aflat într-o astfel de poziţie? Care sunt principalele obstacole cu care s-a confruntat de-a lungul anilor? Directorul Gheorghe Ungureanu a vorbit despre toate acestea în cadrul unui interviu online, acordat cotidianului ZIUA de Constanţa.


De-a lungul acestui an, Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanţa a organizat numeroase evenimente. Care sunt cele mai importante din 2016?
 
La Casa de Cultură a Sindicatelor am încercat să aduc, anul acesta, cât mai multe piese noi, chiar premiere. Printre ele: „Un bărbat pentru Sara“, „Fidelitatea“, „Amanta“, „Omul cu mârţoaga“, „Mă mut sau nu mă mut“, „Cum se cuceresc femeile“, „Neveste de fotbalişti“ şi altele, precum „Cafeneaua“, „Dineu cu proşti“, care s-a jucat a opta oară, şi altele. De asemenea, am adus şi spectacole pentru copii. În acest an, la Casa de Cultură a Sindicatelor au venit la aceste spectacole în jur de 10.000 de copii.
 
De asemenea, am avut trei concerte cu Tudor Gheorghe, unul în primăvară, concertul „Toamna simfonic“, şi concertul „Tot degeaba!“, la care au participat, pe scenă, peste 100 de persoane. A fost un concert-protest faţă de clasa politică. Atât concertul lui Tudor Gheorghe, cât şi al lui Fuego au fost prezentate cu casa de bilete închisă. La „Strauss Festival Orchestra Viena“, la fel, nu am mai avut bilete cu o săptămână înainte. Dinu Iancu Sălăjanu a fost pentru prima dată la Constanţa cu colinde. Ştefan Hruşcă a marcat 25 de ani de concerte la Constanţa.
 
A fost şi Dan Puric, cu ale sale conferinţe „Să fii român!“ şi „Suflet românesc“. Am avut şi un duel teatral cu… stele: Caramitru şi Mălăele. Şi, după patru ani, am adus baletul de la Sankt Petersburg, la finalul căruia spectatorii au aplaudat jumătate de oră. Am avut şi spectacole de revistă, cu care constănţenii erau obişnuiţi. Am avut cabaretul revistelor şi pe Vasile Muraru şi Valentina Sfatu, care este noua lui parteneră de scenă, după moartea lui Nae Lăzărescu.
 
De asemenea, cu ocazia Zilei Persoanelor Vârstnice, cu Horia Tecău şi Primăria Constanţa, am organizat un concert gratuit care i-a avut invitaţi pe Corina Chiriac, Fuego şi Irina Loghin. În fiecare an, în luna iulie are loc Festivalul de Creaţie şi Interpretare „Mamaia Copiilor”, Casa de Cultură a Sindicatelor fiind partener. În luna septembrie, am găzduit cea de-a şasea ediţie a Concursului Internaţional de Frumuseţe Miss şi Mister Deaf Star, pentru prima dată în România. Au participat 20 de fete şi 13 băieţi, finalişti din 100 de ţări.
 
De-a lungul anilor, la Constanţa au ajuns zeci de artişti, care au jucat sau au cântat pentru publicul constănţean. De care dintre ei vă leagă cele mai frumoase amintiri?
 
În toată această perioadă de când sunt director, pot să vă spun că mă bucur de o relaţie frumoasă cu toţi actorii tineri sau consacraţi şi cu toţi directorii de teatre din Bucureşti. Este plăcut să fii în compania lor, să-i cunoşti de aproape la o saramură de peşte după spectacol. Într-un an, în luna februarie, vreme de iarnă, aveam programată piesa de teatru „Dineu cu proşti”. Biletele au fost epuizate cu o săptămână înainte. Mălăele avusese cu o seară înainte un eveniment la Timişoara şi a doua zi trebuia să se întoarcă cu avionul la Bucureşti şi să vină de acolo la Constanţa. A doua zi, cursa s-a anulat din cauza vremii nefavorabile şi când m-a anunţat impresarul, vă daţi seama ce era în mintea mea, ştiind că toate biletele se vânduseră, oamenii trebuiau să vină la spectacol. Trebuia să găsim soluţii şi soluţiile au venit. Am închiriat un elicopter care l-a dus de la Timişoara la Bucureşti şi apoi a venit cu maşina la Constanţa. În cele din urmă, a ajuns. Oamenii l-au aşteptat o oră şi 20 de minute.
 
O altă întâmplare: a fost programată piesa „Podul“, cu Horaţiu Mălăele, George Ivaşcu, Ioana Moldovan. Şi noaptea, pe la ora 23.00, m-a sunat Mălăele că s-a îmbolnăvit Ioana Moldovan şi nu poate să mai vină la Constanţa. Şi, din discuţii cu Mălăele, am găsit soluţia: în loc să se joace „Podu'“, am înlocuit piesa cu „Măscăriciul“, cu actorul Nicolae Urs în distribuţie. Bineînţeles că, la intrarea la spectacole, publicul a fost informat. Din 700, numai zece spectatori au văzut piesa „Măscăriciul“ şi doar lor le-am înapoiat banii. Pe această cale, vreau să-i mulţumesc publicului că a fost înţelegător. Să nu uităm că şi actorii sunt oameni şi pot avea, la rândul lor, diverse probleme, motiv pentru care programul spectacolului poate suferi modificări. Aşa s-a întâmplat cu Diana Cavallioti, în „Desculţ în parc“, când i-a fost rău şi a trebuit să întrerupem piesa şi să o reprogramăm.
 
Există vreun spectacol pe care nu l-aţi putut aduce sau vreun artist pe care nu l-aţi convins să urce pe scena Casei de Cultură din Constanţa?
 
Din fericire, pot să vă spun că nu am fost refuzat de niciun artist, pentru ca ştim să fim gazde bune şi ospitaliere. Şi, ca o glumă, să vă povestesc despre prima reprezentaţie a spectacolului „Dineu cu proşti“ pe scena Casei de Cultură… Auzisem că este o piesă frumoasă şi l-am rugat pe directorul Teatrului Naţional Bucureşti, Ion Caramitru, un om deosebit, care vine de fiecare dată la noi, solicitându-i această piesă. Răspunsul a fost că nu se poate, că sunt nişte cozi foarte lungi în decor şi decorul nu poate fi transportat. Eu nu m-am dat bătut şi i-am sugerat directorului să taie din coadă şi să ajungă la Constanţa. Piesa s-a jucat de opt ori la Constanţa, unde a avut un real succes, şi la anul vreau să o aduc a noua oară.
 
Care sunt cele mai mari şi cele mai ambiţioase spectacole pe care le-aţi adus la Constanţa de-a lungul anilor?
 
Cea mai mare realizare a fost baletul pe gheaţă, şi poate recidivăm. Dar va fi o surpriză pentru constănţeni. Au venit corul Armatei Roşii, formaţia Smokie, dansurile irlandeze, orchestra de la Viena. Pentru anul viitor, constănţenii vor avea parte de noi surprize.
 
Cât de des mai vin acum constănţenii la spectacole?
 
Constănţenii sunt avizi de cultură şi putem să ne lăudăm că, în această toamnă, am avut o diversitate de spectacole pentru toate gusturile şi vârstele. Am reuşit să nu anulăm nimic din ceea ce am avut programat. De aceea, ţin să le mulţumesc constănţenilor, dar şi celor care vin la spectacole de la Tulcea, Călăraşi, Galaţi, Slobozia, Feteşti, Mangalia, Medgidia şi comunele din judeţul Constanţa. Îi aşteptăm şi pe viitor la spectacolele noastre.
 
Care sunt provocările de care aveţi parte ca manager al Casei de Cultură a Sindicatelor? Ce e cel mai greu şi, în acelaşi timp, cel mai motivant pentru cineva aflat într-o astfel de poziţie?
 
Marea provocare este atunci când ai un buget limitat şi trebuie să faci o grămada de lucruri, trebuie să menţii destinaţia clădirii, să faci reparaţii, modernizări. Casa de Cultură a Sindicatelor se autofinanţează. Este greu, dar satisfacţia este pe măsură atunci când reuşeşti. Dacă pui suflet şi munceşti cu conştiinţă, se pot face multe. Este ca atunci când faci o mâncare şi, dacă pui toate ingredientele, dar nu pui suflet, aceasta nu iese aşa de bună.
 
Care sunt principalele obstacole pe care le-aţi întâmpinat de-a lungul anilor?
 
Obstacole… este prea mult spus. Greutăţi însă au fost. Îmi doresc foarte mult să modernizăm sistemul de sunete, lumini, să dotăm sala mare cu aer condiţionat, dar totul se reduce la bani.
 
Primiţi sprijin din partea autorităţilor locale pentru evenimentele culturale pe care le organizaţi?
 
Din păcate, nu primim sprijin.
 
Vă amintiţi vreun eveniment deosebit, vreun moment special care a avut loc la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanţa?
 
În octombrie 2015 am avut piesa „Egoistul“, cu Radu Beligan. Şi programasem, pentru martie 2016, o premieră - piesa „Nemuritorul“. Din păcate, s-a stins. De aceea este bine să ne apreciem artiştii şi să ne bucurăm de ei atât timp cât sunt în viaţă.
 
În 2014 aţi fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, pentru promovarea culturii. Ce beneficii v-a adus acest premiu? A atras şi antipatii?
 
Beneficii nu am în urma aceste distincţii. Antipatii - poate. M-am obişnuit ca unii să mă judece sau să îşi dea cu părerea în necunoştinţă de cauză. Dar… ştiţi cum este. Este mai uşor să critici decât să munceşti.
 
Ce artişti importanţi vor veni sau vor reveni pe scena Casei de Cultură din Constanţa în 2017?
 
Pe 26 ianuarie, piesa de teatru „Panică la operă“. Este o comedie foarte frumoasă. Ştiţi că eu nu mai aduc drame. Aduc numai comedii, pentru că şi-aşa viaţa este o dramă. Pe 28 februarie - Tudor Gheorghe, cu concertul „Îndrăgostiţi fără noroc“. Pe 1 martie, aduc în premieră „Toc-toc“, cu Andrei Duban şi alţii. Pe 2 martie - un concert cu Mihai Trăistariu - „Cât de frumoasă eşti“. Şi în premieră la Constanţa, pe 4 martie, spectacolul pentru copii „Frozen, regatul de gheaţă“. Pe 6 martie, premiera „Jack şi femeile lui“ cu Ştefan Bănică. Pe 7 martie, înainte de Ziua Femeii, „Cazacii zburători“, cu dansuri şi melodii ucrainene. La acest spectacol au fost vândute deja 50 de bilete. Preţul biletelor variază între 200 şi 150 de lei. Pe 1 ianuarie, la sala mare se vor asculta colindele corului „Armonia”, spectatorii vor fi serviţi cu cozonac, cu câte un pahar de vin, oferite de Arhiepiscopia Tomisului.

În final, le urez constănţenilor Crăciun fericit, un an nou cu bucurie, sănătate şi să-şi cumpere din timp bilete la spectacolele care vor fi jucate pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. Să fie mai buni, înţelegători, să se ajute unii pe alţii, să fie mai toleranţi, să redevină ceea ce au fost! Crăciun fericit! Sărbători cu bine! De asemenea, mulţumesc presei, care a fost mereu alături de moi. La mulţi ani!
 
 
Întrebări de la cititori
 
Vasile: O funcţie ca a dvs. este una râvnită de mulţi. Dvs. îi ştiţi pe cei care vă atacă pentru a vă lua locul. Ce înseamnă postul pe care îl ocupaţi? Este o funcţie uşoară?
 
Gheorghe Ungureanu: Nu. Este o funcţie foarte grea şi nu ştiu cam cine ar râvni-o, deoarece această instituţie se autofinanţează.