info-sud-est.ro La început a fost teroarea

Pentru că aveam 12 ani când Radu Mazăre a ajuns primar, am mers în arhiva bibliotecii să răsfoiesc ziarul ”Telegraf”, din 2000 și până în 2007, când am intrat în presă, iar ziarele și-au făcut arhivă online. Și când încă se vorbea în șoaptă de el și prietenii lui.

Am ales ”Telegraf” pentru că este ziarul fondat de Radu Mazăre, acolo unde a fost redactor-șef până când a intrat în campania pentru primărie. Și el, și prietenul său Nicușor Constantinescu și-au folosit trustul de presă (cotidianul ”Telegraf” și televiziunea Neptun TV) ca pe un instrument de propagandă ori ca pe un tun pe care-l îndreptau în direcția inamicilor de orice fel.

Așa că, pentru mine, arhiva lor a fost relevantă pentru a pune cap la cap piesele de puzzle ale unor vremuri pe care nu le-am trăit ca adult, pentru a înțelege diferite relații și modul în care ele au evoluat.

În arhivă am încercat să înțeleg cum au arătat începuturile și cum a fost capturată Constanța, bucată cu bucată. S-a întâmplat chiar așa:  

La început a fost teroarea.

Mai întâi scapi de jurnaliști

Este ianuarie 2002. Jurnaliștii de la ”Jurnalul Național” și colegii lor din Constanța documentează și publică o serie de anchete despre businessurile lui Radu Mazăre și ale găștii. Radu Mazăre a luat atunci o decizie care astăzi ne-ar părea amuzantă sau, mai degrabă, ridicolă. Dar înainte de asta, imaginați-vă o secvență:

Imaginați-vă că, astăzi, un primar le trimite lui Klaus Iohannis și Vioricăi Dăncilă o scrisoare în care se plânge că mai mulți jurnaliști scriu articole despre afacerile sale. Și primarul le cere președintelui și premierului ”să ia atitudine publică împotriva acestui atentat la statutul de primar”. Ce reacție vă stârnește această imagine? Vă pufnește râsul de ridicolul primarului? Sigur că da.

Dar acum înlocuiți personajele cu Radu Mazăre, primar independent care își negociază intrarea în PSD și care le scrie lui Ion Iliescu și lui Adrian Năstase ”să ia atitudine publică împotriva acestui atentat la statutul de primar”. Reacția dumneavoastră mai este aceeași? Parcă nu mai râdeți, nu?

Ei bine, mai aflați că, la două zile după această scrisoare, în redacția din Constanța a ziarului ”Jurnalul Național” au dat buzna niște domni care i-au scos cu forța pe jurnaliști și i-au îmbrâncit pe scări. Anchetele lor nu puteau fi tolerate într-un oraș pe care noii veniți îl voiau capturat.

Astăzi am râde cu poftă dacă am auzi că un primar de municipiu trimite epistole despre jurnaliști incomozi președintelui sau premierului. Nu numai că ar fi ridicoli, dar ar stârni curiozitatea altor jurnaliști, iar materialele despre ei s-ar înmulți rapid.

În anul 2002, însă, Radu Mazăre nu a fost ridicol, ci a fost transformat într-o victimă, pentru că cel mai vândut cotidian din Constanța îi aparținea, iar internetul era cvasi-inexistent în spațiul public constănțean. Dar și pentru că nu exista niciun strop de opoziție politică. Principalii ”rivali” politici ai primarului Mazăre nu au avut niciun fel de reacție publică după episodul jurnaliștilor scoși cu forța din redacție, dar s-au înghesuit să ”condamne ferm” obrăznicia lor față de Radu Mazăre. S-au încolonat atunci în spatele primarului Puiu Hașotti, șeful PNL Constanța, Max Bădin, vicepreședintele Uniunii Forțelor de Dreapta, Romulus Mincă, vicepreședintele PD, Tudorel Chesoi, consilier județean PNȚCD și Gelil Eserghep, deputat PRM. Toți au avut o viață politică lină, iar ei sau familiile lor și-au văzut liniștiți de sinecuri sau businessuri în timpul mandatelor lui Radu Mazăre.

Așa că, cu toate culoarele libere, ”Telegraf” a pornit o campanie de presă despre ”campania de presă dusă împotriva lui Radu Mazăre”. Fotografiile jurnaliștilor care publicau materiale despre Mazăre și prietenii săi apăreau pe prima pagină a ziarului, iar ei erau acuzați ba că dădeau ”șpagă” în schimbul declarațiilor despre primar, ba că îl șantajau pe primar.

Faptul că au deținut cel mai important trust de presă local a fost un ajutor esențial pentru Mazăre și Constantinescu în anii 2000. Erau la începuturi, foarte tineri, veneau de nicăieri (Mazăre, Constantinescu și Strutinsky nu sunt constănțeni) și negociau trecerea la PSD. Toate se întâmplau într-o societate încă haotică, ieșită recent din pumnii Revoluției și ai Mineriadei, fără prea multe surse de informare. În toată degringolada asta, să deții cea mai vizionată televiziune locală și cel mai citit cotidian însemna că ai nu unul, ci foarte mulți ași în mânecă.

Articolul integral poate fi citit pe Info Sud-Est
Sursa foto: info-sud-esti.ro
Autor: Andreea Pavel