Știri România O asistentă medicală a practicat stomatologia fără diplomă, timp de 4 ani

Timp de aproape patru ani, într-un cabinet stomatologic din Focșani, pacienții au intrat convinși că sunt tratați de un medic. Au plătit intervenții, au făcut extracții, lucrări, coroane, tratamente invazive. Au plecat cu dureri, cu lucrări care necesitau corecturi și, în final, cu o descoperire șocantă: persoana care îi tratase nu avea dreptul legal să practice medicina dentară.

Așa începe dosarul penal 17307/231/2022, finalizat definitiv în februarie 2026.


Instanțele au reținut că Iuliana Roxana B. era angajată ca asistent medical. În realitate, spun judecătorii, ea ar fi efectuat ani la rând intervenții specifice exclusiv medicilor stomatolog, potrivit știripesurse.ro.

Nu vorbim despre simple manevre auxiliare. Din declarațiile pacienților și probele administrate rezultă intervenții invazive, tratamente complexe și lucrări protetice. Activitatea s-ar fi desfășurat constant între 2017 și 2021, într-un punct de lucru administrat de soțul ei.

Un detaliu esențial din motivare: inculpata fusese înmatriculată la Medicină Dentară, dar fusese exmatriculată după un an pentru nepromovare, potrivit motivării instanței. Nu figura în evidențele profesionale. Cu toate acestea, pacienții o percepeau drept „doamna doctor”.


În același dosar a fost judecat și soțul ei, Alin B., administratorul societății. Instanțele au reținut că acesta ar fi permis și facilitat activitatea, atrăgând pacienți și prezentând-o drept medic.

Judecătorii vorbesc despre o contribuție activă la menținerea aparenței de legalitate. Cabinetul funcționa formal, avea infrastructură, avea pacienți. În acest cadru, spun instanțele, intervențiile s-ar fi desfășurat fără ca persoana care le executa să aibă dreptul legal necesar.

În proces s-au constituit părți civile trei pacienți: C. A., C. V. și A. I.C..

Ei au povestit intervenții făcute direct de inculpată, plăți efectuate fără a primi întotdeauna documente fiscale și, ulterior, nevoia de a apela la alți medici pentru corectarea lucrărilor.



Instanța a reținut că, dincolo de natura juridică a infracțiunii (una de „pericol”), efectele asupra pacienților au fost reale: costuri, intervenții repetate, dar și stresul și teama generate de aflarea faptului că au fost tratați de o persoană neautorizată.

Curtea de Apel spune explicit: faptele există, sunt dovedite, iar vinovăția rezultă din coroborarea probelor — declarații, recunoașteri, înscrisuri, interceptări telefonice, adrese oficiale.

Cu alte cuvinte, instanța nu a avut dubii în privința fondului acuzațiilor.

Și totuși, nimeni nu a fost condamnat penal.

Din cauza modului în care au fost calculate termenele legale, în contextul modificărilor și interpretărilor generate de deciziile Curții Constituționale privind întreruperea prescripției, instanțele au constatat că termenul pentru aplicarea unei pedepse penale expirase înainte de pronunțarea definitivă.

Asta înseamnă că statul nu mai poate aplica o sancțiune penală, chiar dacă faptele sunt dovedite.

Judecătorii spun limpede: intervenția prescripției împiedică aplicarea pedepsei, dar nu șterge realitatea faptelor.

Dacă penal s-a închis, civil lucrurile au rămas în picioare.

Instanțele au obligat inculpații la plata unor sume consistente: 12.000 lei către A.I.C (daune materiale), împărțite 80% – 20% între cei doi soți. Daune materiale și morale către C.V. și C.A., inclusiv câte 8.000 lei daune morale pentru fiecare dintre ei, cu repartizarea culpei 80% pentru inculpată și 20% pentru soț.

Logica instanței a fost clară: ea a efectuat manoperele, el a facilitat activitatea și a asigurat cadrul de încredere.

Pe 20 februarie 2026, Curtea de Apel a respins apelurile formulate de cei doi soți și a menținut hotărârea primei instanțe. Decizia este definitivă.

Citește și
Concursul anulat de Primăria Mangalia Un medic câștigă în instanță reluarea procedurii. Municipalitatea face recurs