Editorial Un an şi un deceniu nou - „deşteptare” şi punte către promiţătoare începuturi!

Iată că am intrat în 2020! Sper că momentele de la cumpăna anilor, revelionul (cuvânt derivat al franţuzescului reveil, care înseamnă trezire) să fi însemnat şi pentru voi un moment de „deşteptare” şi de rezoluţii importante pentru devenirea voastră din noul an, din noul deceniu.


Numerologii susţin că va fi anul echilibrului, iar adepţii zodiacului chinezesc ne spun că anul Şobolanului de metal va fi favorabil materializării viselor la care am „clădit” până acum, cu răbdare şi tenacitate.


Deşteptarea se poate referi şi la descoperirea divinităţii din noi, la conştientizarea potenţialului fabulos pe care fiecare îl poartă cu sine, acoperit însă de multe ori cu maldăre întregi de prejudecăţi, convingeri limitative, stereotipii mentale, care ne împiedică să putem, să vrem, să fim cea mai bună variantă a noastră.


Ca orice nou început, 2020 ar trebui să fie incitant şi plin de promisiuni, cu condiţia de a abandona poverile inutile ale anului trecut şi de a păşi, uşori şi entuziaşti, în anul cel nou, ca într-o aventură, cu acceptare, curiozitate şi iubire. De sine, înainte de toate.


Căci suntem, fiecare dintre noi, un univers, o operă unică a lui Dumnezeu, incomparabilă cu nimeni şi nimic. Şi tocmai unicitatea ne dă valoare şi ne face demni de toată preţuirea. Iar dacă acceptăm şi celebrăm acest lucru, vom începe să vedem şi în ceilalţi darurile unice cu care au fost înzestraţi.

Şi apropo de „bagajele” pe care nu ne îndurăm să le lăsăm deoparte, există o legendă despre un drumeţ care întâlneşte, la poalele unui munte, un bătrân ce purta în spate o plută de lemn. Drumeţul îl întreabă de ce cară după el o plută, de vreme ce pe munte nu există nici râuri şi nici lacuri, iar omul îi răspunde că pluta i-a salvat viaţa odinioară, când rătăcea pe mare.

Pluta din poveste simbolizează toate credinţele şi abilităţile care ne-au servit la un anumit moment în viaţă, regulile interne după care trăim, schemele noastre mentale care, adesea, nu mai sunt decât nişte poveri pe care le purtăm, din inerţie, şi de care nu mai ştim să scăpăm.

E nevoie de curaj pentru a abandona aspectele vechi şi familiare din vieţile noastre, mai ales atunci când nu suntem siguri de ceea ce am putea pune în locul lor.

Dar, asemenea fluturelui care trebuie să-şi părăsească în final crisalida, uneori e bine să ucizi vechiul pentru a renaşte într-o formă nouă, diferită, de viaţă. Transformarea, schimbarea sunt singurele constante din Univers, iar spaima faţă de nou e un obstacol uriaş în calea creşterii şi dezvoltării noastre.



Deci, fiindcă tocmai am intrat într-un nou deceniu, să spunem bun venit renașterii. 2020 e un an atât de rotund şi de frumos, cu energie de evoluţie şi abundenţă, încât nu poate fi decât unul de bun augur! La mulţi ani!