Şase decenii de la înfiinţare: Povestea mai puţin cunoscută a Teatrului de Păpuşi din Constanţa (I)
Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
14:57 19 08 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Şase decenii de la înfiinţare Povestea mai puţin cunoscută a Teatrului de Păpuşi din Constanţa (I)

ro

05 Dec, 2016 00:00 2811 Marime text
Frumoasa poveste a Teatrului de Păpuşi Constanţa, primul teatru pentru copii din Dobrogea, a început într-o zi de iarnă. Actul de naştere - afişul inaugural - este datat 14 decembrie 1956. Atunci, în faţa unui public entuziast, a avut loc spectacolul compus din „Peştişorul de aur” şi „Prima lecţie”, păpuşarii - de fapt, prima trupă - care animau eroii poveştilor erau Justin Defta, Mioara Jean, Georgeta Nicolau, Elena Moţoc, Georgeta Radu, Constanţa Popescu, Traian Popescu, Mia Prodan, Ichim Gheorghe.
 
Timp de zece ani, spectacolele au fost create de Claudiu Cristescu, fondatorul (alături de scenografa Lucia Trotonghi Cristescu) şi animatorul aceste trupe. Spectacolele lui Claudiu Cristescu purtau pecetea originalităţii pentru acele vremuri: erau spectacole de o deosebită vizualitate, cu o concepţie plastică dominatoare, oferind o transcriere a textului, a sensurilor fiecărei piese într-o sinteză vizual-auditivă extraordinară, în care actorul era Magicianul. Era o atmosferă specială. După orele de repetiţii, actorii exersau singuri în faţa oglinzii, iar împreună cu partenerul de scenă - păpuşa - căutau şi descopereau noi mişcări, noi tehnici de mânuire, noi sensuri.
 
Primele spectacole ale Teatrului de Păpuşi Constanţa au fost prezentate publicului sau în sala construită (la propriu) de entuziaştii păpuşari constănţeni, la foaierul de la balconul Teatrului de Stat Constanţa (astăzi, sala studio a Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”). Din anul 1958 şi până astăzi, casa teatrului este clădirea cunoscută de toţi dobrogenii sub denumirea Teatrul „Elpis”, prima sala de teatru din Constanţa, construită de comunitatea elenă, în 1895.
 
În teatrul de păpuşi putem vorbi despre o nobleţe a modestiei, pentru că aici vedetele sunt ele, Păpuşile. Cu har şi iubire pentru copii, actorii teatrului au animat zeci de personaje, dăruind publicului lor de acasă şi de peste graniţele ţării frumuseţe, înţelepciune şi bucurie.
 
În anii '60 - '70, trupa avea să se întregească. Astfel, fondatorilor Justin DeftaElena MoţocGeorgeta Radu, Traian PopescuAneta Forna Christu li s-au alăturat Ioana Jora, Vasile HaritonPetru CatravaElena RomanescuMircea RomanescuMarinela Marinescu, Dromihete GhimanMugur Prisăcaru (devenit apoi un valoros actor al Teatrului de Păpuşi din Craiova).
 
Ei sunt cei care au scris cu arta lor pagini de aur în cartea teatrului de animaţie românesc şi nu numai. Aveau ambiţia să creeze mereu altceva: spectacole în care meşteşugul tradiţional era dus la perfecţiune, pentru a face casă bună cu inovaţia cea mai îndrăzneaţă, iar fantezia artistică se împletea armonios cu virtuozitatea tehnică. Sentimentul dăruirii totale, spiritul de echipă au caracterizat întotdeauna valoroasa trupă constănţeană, contribuind esenţial la succesele naţionale şi internaţionale ale Teatrului. Întotdeauna au fost remarcate la această trupă tehnica mânuirii, precum şi interpretarea, tehnica frazării replicilor, rostirea artistică, nuanţarea cuvântului. Trebuie subliniat faptul că păpuşarii constănţeni au mânuit şi, totodată, au interpretat vocile personajelor, au şi cântat, dacă aşa o cerea rolul. Ani la rând, i-am urmărit din culise şi din sală, la repetiţii şi spectacole, acasă sau în deplasare. I-am văzut şi m-a impresionat efortul lor: mânuind de multe ori în spatele paravanului, din poziţii nu tocmai uşoare, păpuşi grele, stând ore întregi cu mâna ridicată. Le-am văzut chipurile căpătând expresia pe care doreau să o transmită alcătuirilor din cârpe, sârmă şi lemn, în dorinţa de a le însufleţi (verbul a însufleţi face parte din familia cuvântului suflet). I-am văzut bucurându-se de bucuria copiilor, mândri şi emoţionaţi atunci când simpatia micilor spectatori era câştigată de personajul pe care îl interpretau.
 
De-a lungul stagiunilor, au fost actori ai Teatrului (unii dintre ei pentru scurtă vreme) dând viaţă personajelor interpretate cu talent, cu dragoste pentru arta lor: Maria Lupu, Iulian Lincu, Adriana Stoian, Adrian Bădilă, Sergiu Aliuş, Sofia Bonchiş, Matia Brădişteanu, Marian Bucur, Mihai Cioroboreanu, Florica Cruceru, Ion Dumitrescu, Ioana Epure, Ion Ghiţă, Elena Grădinaru, Petre Grejdeanu, Ana Gregorian, Paul Hartia, Maria Iova, Georgeta Momârlă, Cristian MullerGabriel MonţescuŞtefania Militaru, Marcela Naidin, Petre Popa, Camelia Poenaru, Mădălina Petrencu, Maria Roşu, George Stilu, Stănică Stănică, Carolina Stoica, Elisabeta Surulescu, Livia Şerban, Maria Tănase, Anton Turc, Maria Varsami, Lucian Zaharia.
 
De-a lungul istoriei sale, această trupă a fost pusă în valoare de personalităţile creatoare ale regizorilor: Claudiu Cristescu, Margareta Niculescu, Ştefan Lenkisch, Geo Berechet, Andrei Belgrader, Silviu Purcărete, Cristian Pepino, Mona Chirilă, Ildiko Kovacs, Irina Niculescu, Petru Valter, Francisca Mirişan, Maria Mierluţ. Fiecare dintre aceşti regizori a făcut ca, de-a lungul stagiunilor, teatrul constănţean să devină un spaţiu privilegiat, care concentra energii şi talente. Astfel au fost create spectacole de mare forţă, frumuseţe şi originalitate, care, păstrând elementele tradiţionale ale străvechii arte a păpuşăriei, au impus prin inovaţie valorile semnificative ale unei noi teatralităţi. Au fost spectacole strălucite, exemple de teatru total, de o perfectă armonie între viziunea regizorală, interpretare, scenografie.
 
În teatrul de păpuşi, un loc de seamă îl ocupă scenograful. Teatrul constănţean a avut privilegiul ca decorul şi păpuşile să fie creaţiile unor scenografi de marcă, ce au dat viaţă unor adevărate metafore scenice din forme şi culoare: Lucia Trotonghi Cristescu, Ella Conovici, Zizi Frenţiu, Eugenia Tărăşescu Jianu, Eustaţiu Gregorian, Antonio Albici, Mircea Nicolau, Carmencita Brojboiu, Ion Tiţoiu.
 
Au compus muzica spectacolelor: Constantin Daminescu, Adrian Enescu, George Grigoriu, Iosif Herţea, Dumitru Lupu, Aurel Manolache, Liviu Manolache, Smaranda Oţeanu, Grupul Poesis, Corneliu Stroe, Harry Tavitian, Lică Stamate, Eugen Baboi, Dicran Asarian ş.a.
Între anii 1969 şi 1999 a fost gazda, organizatorul Festivalului Săptămâna Teatrelor de Păpuşi.
 
Teatrul de Păpuşi Constanţa ocupă un loc de seamă în viaţă culturală a Dobrogei şi a României, bucurându-se de o deosebită recunoaştere şi peste graniţele ţării. De-a lungul anilor, a fost o prezenţă de marcă în cadrul festivalurilor de gen, naţionale şi internaţionale, un ambasador al artei de animaţie din România, al oraşului în care vieţuieşte şi creează, fiind distins cu numeroase premii. Teatrul a participat la festivaluri în Bulgaria, Croaţia, Franţa, Italia, Norvegia, Polonia, Rusia, Turcia, Ungaria.
 
Există şi o faţă nevăzută a unui teatru, a unui spectacol. Acolo sunt cei ce contribuie din plin la realizările unui teatru şi pe care i-am asociat mereu, în mintea mea, cu partea nevăzută a unui iceberg. Îi port în sufletul meu pe toţi aceia care, în timp, cu mintea şi cu braţele, dar mai ales cu dragoste, s-au dăruit teatrului cu modestia anonimatului, purtând pe umerii lor, întocmai ca partea nevăzută a gheţarului, strălucirea spectacolelor teatrului.
 
Voi începe cu cea care deţine un record absolut în viaţa teatrelor constănţene, şi anume acela de a fi muncit neîntrerupt, timp de 60 de ani, în aceeaşi instituţie în care mai lucrează şi acum. Ea este modelul impresarului absolut care nu oboseşte niciodată, funcţionând că un perpetuum mobile. Ştie ca nimeni altul, cu o vorbă potrivită, să convingă spectatorii să vină la teatru. Dar ea nu este numai impresar. S-a „lipit” pur şi simplu de instituţia pe care o slujeşte de atâţia ani cu un devotament exemplar.
 
Comandant peste armata de tehnicieni şi ateliere într-un teatru este regizorul tehnic. Teatrul constănţean a avut mulţi ani, în persoana lui Nicolae Gheorghiu, unul dintre cei mai buni regizori, îndeplinindu-şi profesia cu precizie tehnică şi pasiune. Timp de mai multe decenii, stăpân absolut şi competent peste tot ce înseamnă sunet în spectacolele teatrului a fost Raymund Konig. Un tehnician excepţional, un maestru al efectelor, al imprimărilor care să facă şi mai sugestivă interpretarea actorilor. El şi aparatele lui au făcut întotdeauna treaba corect, la timp şi de mare calitate, dar mai ales cu multă iubire pentru fiecare spectacol.
 
La sectorul sunet a fost mulţi ani electro-acustician un bun profesionist şi tehnician: Nision (Kirk) Kirkorian. Lui Kirk i-a urmat la pupitrul de sunet Dicran Asarian. Dic este un foarte bun şi inspirat compozitor de muzică de teatru (adesea premiat, fiind şi astăzi parte a echipei teatrului). Un sector-cheie al activităţii unui teatru de păpuşi este cel numit construcţie păpuşi, acolo unde lucrează sculptorul modelator şi croitorul. Aici au lucrat oameni a căror măiestrie tehnică s-a împletit cu talentul artistic: Veniamin MârzaMarcel BalotăEugen StoianGeorge NeaguFănică GârneaţăRoxana Stancu GhimanVasilică Beer. Un loc important în echipă îl ocupă electricienii. Dacă în orice spectacol luminile sunt importante, aici, unde ele trebuie să dea viaţă unei alcătuiri din lemn, butaforie sau pânză, făcând-o să pară că respiră ori vorbeşte aievea, încetează să mai fie o meserie, devenind artă. Este ceea ce a realizat Nicolae Popescu, compunând din culori o lume de basm.
 
Adevăraţi Sisifi ai scenei sunt mânuitorii de decoruri: Ismail Ismail, Anghel Bărbulescu, Nicolae Vleju, Ion Ungureanu, Erchin Curtamet, Cristian Beer, Ion Chelaru, Paul Lazureac ş.a. Nu pot uita nici cabinierele şi recuziterele: Valentina Stănescu, Doina Neagu, Rodica Vleju Parase, care a şi fost distribuită în unele dintre spectacole; pe şoferii Costea Gheorghe, Mircea Tamoianu, Babasanda, Cornel Aldea; pe mecanicii Ion Gonţea, Lascu Constantin, Vasile Rădăcină; pe harnicele plasatoare şi garderobiere: Maria Cristea, Viorica Ungureanu, Elena Bercu, Sina Urzică, Victoria Aldeş, Steliana Teoharie.
 
Sursa foto: ZIUA de Constanţa

Ti-a placut articolul?

Comentarii