Justiție Constanța Odiseea juridică a unui bărbat. 7 ani de procese pentru un diagnostic greșit care a dus la pierderea unui testicul

• Povestea tânărului, care la momentul intervenției chirurgicale avea 21 de ani, este mai mult decât un dosar; este cronica unei duble captivități care a consumat șapte ani din cea mai frumoasă perioadă a tinereții sale
• În seara zilei de 26 mai 2019, S.I., la acea vreme un tânăr de 21 de ani, s-a prezentat la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Constanța, acuzând dureri testiculare violente
• Odată ce efectul analgezicelor a trecut, durerile au revenit cu o intensitate sporită. Prezentându-se ulterior la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central din București, medicii de acolo nu au mai putut decât să constate necrozarea totală a testiculului din cauza lipsei de vascularizație prelungite

 
Cazul tânărului S.I. reprezintă una dintre cele mai elocvente și dureroase ilustrări ale conceptului de „justiție lentă” din România. Ceea ce a început în primăvara anului 2019 ca o urgență medicală critică s-a transformat, pe parcursul a aproape șapte ani, într-o veritabilă odisee birocratică și judiciară. Deși vătămarea suferită este ireversibilă, sistemul de justiție pare captiv într-un mecanism de amânări și declinări de competență, lăsând victima fără o rezoluție definitivă nici în februarie 2026.
 
Timpul nu se mai măsoară în ani, ci într-o succesiune chinuitoare de aproape 2.500 de zile de așteptare, incertitudine și umilință.
 
Povestea tânărului, care la momentul intervenției chirurgicale avea 21 de ani, este mai mult decât un dosar; este cronica unei duble captivități care a consumat șapte ani din cea mai frumoasă perioadă a tinereții sale. Deși în octombrie 2023 instanța de fond a stabilit vinovăția unității medicale, victoria a rămas o simplă iluzie pe hârtie. Astăzi, după aproape 2.500 de zile de la trauma inițială, decizia de rejudecare a apelului îl aruncă pe S.I. înapoi în labirintul de la care a plecat, demonstrând că în România, drumul către dreptate poate fi la fel de mutilant ca trauma care l-a generat.
 

Radiografia culpei: Eroarea medicală din noaptea de 26 mai 2019

 
În seara zilei de 26 mai 2019, S.I., la acea vreme un tânăr de 21 de ani, s-a prezentat la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Constanța, acuzând dureri testiculare violente. Deși personalul de gardă a consemnat inițial suspiciunea de torsiune testiculară - o afecțiune ce reprezintă o urgență chirurgicală majoră, unde fiecare oră contează pentru salvarea organului - protocolul medical a fost ignorat în mod flagrant. În loc să execute o investigație ecografică Doppler, obligatorie pentru confirmarea sau infirmarea fluxului sangvin, medicii au administrat calmante puternice. Această decizie a fost fatală: ameliorarea temporară a durerii a mascat realitatea clinică, permițându-i medicului urolog să pună un diagnostic eronat de infecție urinară și să dispună externarea pacientului.
 
Consecințele au fost dezastruoase. Odată ce efectul analgezicelor a trecut, durerile au revenit cu o intensitate sporită. Prezentându-se ulterior la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central din București, medicii de acolo nu au mai putut decât să constate necrozarea totală a testiculului din cauza lipsei de vascularizație prelungite. Singura soluție rămasă a fost extirparea de urgență (orhidectomie), o intervenție care ar fi putut fi evitată dacă echipa medicală din Constanța ar fi acționat în fereastra critică de 12-24 de ore.

 

Demontarea apărării și probarea neglijenței grave

 
În cadrul procesului de fond, instanța a demontat sistematic liniile de apărare ale unității sanitare. Un moment central al cercetării judecătorești a fost demascarea argumentului privind lipsa dotărilor tehnice. Spitalul a susținut că nu deținea aparatura necesară sau personal instruit pentru ecografia Doppler la momentul respectiv. Cu toate acestea, magistrații au stabilit, prin verificarea documentelor de achiziție, că spitalul primise și pusese în funcțiune echipamentul Ecograf Doppler încă din anul 2016. Această contradicție flagrantă între realitate și apărările formulate a fost calificată drept o neglijență gravă, subliniind că medicul nu a depus diligențele necesare pentru a utiliza resursele aflate chiar în incinta spitalului.
 
Mai mult, motivarea instanței a sancționat natura arbitrară a diagnosticului de infecție urinară. Acesta a fost stabilit fără a se efectua analizele de laborator de bază (precum urocultura), bazându-se exclusiv pe un examen clinic superficial și pe falsa stare de bine a pacientului generată de medicamentație. Judecătorul a subliniat că obligația de diligență a unui medic nu este una de formă, ci una de substanță, implicând utilizarea standardelor medicale actuale pentru a proteja integritatea fizică a pacientului.
 

Cronologia Medicală, pe scurt

 

Ora 21:30 (26 Mai): Apar primele dureri atroce. S.I. simte că ceva este grav.

Ora 22:36 (26 Mai): S.I. ajunge la UPU Constanța cu ambulanța. Acuză dureri atroce. Diagnosticul suspectat de asistenți: Torsiune testiculară.

Noaptea de 26/27 Mai: Medicii ezită. Susțin că nu pot confirma diagnosticul pentru că spitalul nu are ecograf Doppler sau personal calificat.

Judecătorul a descoperit că spitalul primise ecograful Doppler (model Logiq V2) de la Ministerul Sănătății încă din 2016. Aparatul era acolo, dar a fost ignorat.

Extras sentință - „Afirmația martorului [medicului] este contrazisă de înscrisurile existente la dosarul cauzei [...] din care reiese că [...] s-a transmis în patrimoniul unității Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța echipamentul Ecograf Doppler – model Logiq V2, care a fost pus în funcțiune la data de 08.08.2016.”


Ora 07:30 (27 Mai): Medicul urolog pune un diagnostic: „infecție urinară”. Îl trimite pe tânăr acasă cu gheață și calmante, deși analizele de urină erau perfect normale.

28 Mai: Durerea devine insuportabilă. Ajuns la București, diagnosticul este crunt: Necroză. Din cauza timpului pierdut la Constanța, organul este deja mort. Urmează extirparea testiculului.
 

Evaluarea prejudiciului: Dincolo de suferința biologică

 
Evaluarea daunelor morale a fost realizată dintr-o perspectivă profund empatică, instanța recunoscând că trauma suferită de S.I. depășește sfera biologică. La vârsta de 21 de ani, „mutilarea” fizică poartă o încărcătură psihologică devastatoare, afectând iremediabil încrederea în sine, demnitatea masculină și perspectivele sociale ale tânărului. Judecătorul a argumentat că suma de 150.000 lei nu reprezintă o „îmbogățire fără justă cauză”, ci o reparație echitabilă pentru suferința fizică prelungită și pentru trauma psihică generată de conștientizarea faptului că pierderea organului a fost rezultatul unei neglijențe evitabile.
 
Totodată, hotărârea a clarificat raporturile juridice cu asigurătorul OMNIASIG. Deși spitalul a fost găsit responsabil pentru întreaga sumă, instanța a aplicat riguros limitele poliței de asigurare de răspundere civilă profesională, stabilind că asigurătorul va acoperi suma de 135.090 lei, restul reprezentând franșiza contractuală ce cade în sarcina directă a unității sanitare.
 

Maratonul de la Fond: 37 de termene și 4 ani de așteptare

 
Analiza istoricului de la Judecătoria Constanța (Dosar 23288/212/2019) relevă o gestionare extrem de greoaie a cauzei:

• Înregistrare: 23.08.2019.
• Primul termen: 25.11.2019.
• Blocajul Pandemiei și al Dezinsecțiilor: În 2020, procesul a fost suspendat prin decret prezidențial (COVID-19), iar ulterior amânat chiar și pentru „dezinfecția clădirii” instanței.
• Expertiza Medicală – Veriga slabă: Timp de un an (septembrie 2021 – octombrie 2022), judecata a bătut pasul pe loc din cauza lipsei raportului de expertiză medico-legală.
• Record de amânări ale pronunțării: După finalizarea dezbaterilor în martie 2023, instanța a avut nevoie de 17 termene de amânare a pronunțării (din martie până în octombrie 2023) pentru a redacta soluția.

 
Istoricul procesului la Judecătoria Constanța (Dosar 23288/212/2019) reflectă un sistem copleșit de proceduri. De la înregistrarea cauzei în august 2019 și până la prima sentință din octombrie 2023, s-au scurs patru ani marcați de 37 de termene. Această perioadă a fost punctată de blocaje administrative diverse: de la suspendările cauzate de pandemie, până la amânări bizare pentru „dezinfecția clădirii”.
 
Veriga cea mai slabă a fost însă expertiza medico-legală, care a ținut dosarul pe loc timp de mai bine de un an. Chiar și după finalizarea dezbaterilor, instanța a stabilit un record negativ de 17 amânări consecutive ale pronunțării, redactarea soluției durând peste șase luni.
 

Odiseea Apelului: Ping-pong procedural între secțiile Tribunalului

 
După victoria parțială de la fond din 2023, victima a intrat într-un nou cerc al haosului procedural. Apelul a fost plimbat între secții, mărind perioada de incertitudine.

• Eroarea de Secție: Inițial, dosarul a fost repartizat Secției a II-a Civilă (specializată în litigii cu profesioniști). După alte 6 luni de așteptare, în noiembrie 2024, instanța a realizat eroarea de competență și a trimis cauza către Secția I Civilă.
• Casarea și Rejudecarea: În ianuarie 2026, după ce cauza a ajuns la Curtea de Apel Constanța, instanța a admis recursul spitalului și a casat parțial decizia anterioară, trimițând dosarul spre rejudecare la Tribunal.

 
În prezent, la data de 18 februarie 2026, dosarul a fost re-înregistrat pentru a fi reluat de la zero în faza de apel. La șapte ani de la noaptea care i-a schimbat viața, S.I. rămâne un reclamant fără o sentință definitivă, prizonier într-un sistem de justiție care pare să fi uitat că amânarea dreptății înseamnă, de fapt, negarea ei.
 

Formă continuă de revictimizare

 
Pe lângă suferința fizică și mutilarea suferită, „trauma termenelor lungi” adaugă o dimensiune psihologică devastatoare, transformând actul de justiție într-o formă continuă de revictimizare.
 
Fiecare dintre cele 37 de termene de la fond și fiecare amânare a pronunțării au forțat victima să retrăiască, timp de șapte ani, momentul critic al pierderii integrității sale corporale, împiedicând procesul natural de acceptare și vindecare emoțională.
 
Această stare de incertitudine juridică perpetuă, în care dosarul este plimbat între secții ca un obiect administrative, induce un sentiment profund de neputință și alienare în fața unui stat care pare indiferent la timpul biologic al individului.
 
Pentru un tânăr care încearcă să își reconstruiască viața, un proces care se întinde pe aproape un deceniu nu mai reprezintă o cale spre dreptate, ci o pedeapsă suplimentară, o „eroziune” a speranței care confirmă faptul că, în timp ce medicina a eșuat într-o noapte, sistemul judiciar eșuează sistematic, an de an.
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și:
Copil, posibil diagnosticat greșit la SCJU Constanța. Conducerea spitalului a declanșat o anchetă internă