Investitorii turci au pus IMUM-ul pe butuci

După ce Emin Ozyasar şi-a sporit veniturile prin vânzarea secţiei oţelărie ca fier vechi, noii acţionari au investit sume considerabile, însă compania a intrat în colaps

Întreprinderea de Maşini şi Unelte Medgidia (IMUM) a ajuns într-un impas financiar, deşi în ultimii doi ani, cumpărătorii turci, cooptaţi în acţionariatul societăţii în 2007, au investit în companie sume deloc de neglijat. În plus, greva muncitorilor societăţii a avut loc la scurt timp după majorarea capitalului social.

În momentul de faţă, Emin Ozyasar mai deţine 1% din acţiuni, deşi la momentul derulării procedurii de privatizare era majoritar. Din documentele de analiză întocmite pentru susţinerea convocatorului Adunării Generale Extraordinare a acţionarilor din 5 ianuarie 2009 rezultă că Emin Ozyasar şi Radu Constantin, primii cumpărători de acţiuni de la IMUM, nu s-au implicat în activitatea societăţii, fapt ce a determinat „evoluţii negative la unele elemente patrimoniale ale societăţii". De precizat că prezenţa lui Emin Ozyasar în cadrul întreprinderii, iniţial ca acţionar majoritar, a fost una cu cântec, activitatea derulată de acesta ajungând, în 2007, în atenţia procurorilor.
Din 2007 însă, situaţia s-a schimbat, o dată cu cooptarea, în cadrul grupului de cumpărători, a cetăţenilor turci Serdar Elhuseyni şi Omer Dede. Potrivit acestor documente, situaţia pozitivă se reflectă şi prin sumele alocate drept contribuţii investiţionale proprii de către cei doi acţionari noi ai grupului de cumpărători - Serdar Elhuseyni şi Omer Dede.

Ozyasar a cumpărat pachetul majoritar

Procesul de privatizare al IMUM a fost demarat în 2004, când Emin Ozyasar a cumpărat pachetul majoritar de 69,99 % acţiuni. În 2005, procentul său a fost diminuat la 60,16%, iar în prezent mai deţine doar 1% din acţiuni.
Actualii acţionari majoritari, Elhuseyni şi Dede, au cumpărat, în 2007, cele 13,37 de procente aparţinând Electrica SA, dar şi cea mai mare parte a acţiunilor deţinute de tandemul de cumpărători Ozyasar şi Radu Constantin.
Cert este că, potrivit rapoartelor înaintate la Bursa de Valori Bucureşti - Piaţa Rasdaq, de Elhuseyni şi Dede, contribuţiile investiţionale proprii ale celor doi au atins, la finele lui 2007, un nivel valoric de 3.872.153 lei, iar la finele lui 2008, un nivel de 6.100.210 lei. Ca urmare a acestui aport investiţional, vicepreşedintele Consiliului de Administraţie al IMUM, Ibrahim Dede, a propus convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor pentru majorarea capitalului social.

Semnale optimiste pentru 2008

Potrivit informării semnate de către Serdar Elhuseyni, în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi de acţionar majoritar, deţinător a 68,34% din acţiuni, o dată cu intrarea în acţionariat, în 2007, a sa şi a lui Omer Dede, „ca urmare a reorientării strategiilor administrativ economice şi a actului managerial nou exercitat, susţinute permanent de o implicare directă a celor doi acţionari noi, în alocarea de resurse proprii financiare pentru desfăşurarea activităţii curente şi investiţionale, societatea a înregistrat, la finele exerciţiului financiar 2007, un rezultat financiar brut pozitiv de 9.143.721 lei". În document se mai arată că „nivelul cifrei de afaceri, înregistrat la 30.06.2008, creează premisele ca, la 31.12.2008, societatea să înregistreze o cifră de afaceri cel puţin egală cu cea din anul 2007 şi poate chiar mai mare". Prin urmare, semnalele cuprinse în raportul de la finele anului trecut, semnat de acţionarul majoritar Elhuseyni, erau unele pozitive. Cu toate acestea, uzina a înregistrat, la începutul anului 2009, un colaps brusc, motivat de reprezentantul Consiliului de Administraţie, vicepreşedintele Ibrahim Dede, prin criza economică. Curios, având în vedere estimările optimiste de acum câteva luni.

După AGEA, şi potopul

Potrivit unui Monitor Oficial de la începutul anului, SC IMUM SA Medgidia a convocat Adunarea Generală Extraordinară (AGEA) a Acţionarilor pe data de 5 ianuarie. Pe ordinea de zi s-a aflat şi aprobarea majorării capitalului social de la 4.506.300 lei la 5.828.032 lei, prin conversia valorică a efortului investiţional în numerar al acţionarilor din „grupul cumpărător". La puţin timp după desfăşurarea AGEA, în care s-a prezentat şi contribuţia  acţionarilor Elhuseyni şi Dede la realizarea programului de investiţii, a izbucnit greva. Protestul angajaţilor, supăraţi că nu şi-au mai primit salariile, a fost unul spontan, demonstrând că situaţia companiei nu este atât de roz, cum părea din actele trimise către Bursa de Valori Bucureşti. Conflictul de muncă al angajaţilor a fost mediat doar de reprezentanţii actualului acţionar majoritar, pentru că de Emin Ozyasar - cumpărătorul pachetului majoritar de acţiuni de la stat, şi de Radu Constantin, nimeni nu a mai auzit nimic. Contact telefonic, Radu Constantin, deţinător a 0,2%, ne-a declarat că el nu mai ştie ce se petrece la IMUM pentru că nici nu este lăsat să intre în întreprindere. Aceeaşi situaţie şi în cazul lui Emin Ozyasar, care, se pare, nu a mai călcat nici el prin întreprinderea care, la un moment dat, i-a asigurat venituri considerabile, obţinute prin manevre la limita legii. Turcul s-a spălat pe mâini, se pare, şi şi-a lăsat compatrioţii să-şi încerce norocul cu o societate despre a cărei devalizare au curs râuri de cerneală, cu doi ani în urmă. Deşi au pompat bani serioşi în IMUM, Elhuseyni şi Dede par să nu aibă prea multe şanse de a readuce societatea pe linia de plutire. Cel puţin aşa arată situaţia în momentul de faţă.

Jaful de la IMUM

Cât despre deschizătorul de drumuri Emin Ozyasar şi partenerul său, Radu Constantin, la data de 19 octombrie 2005, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-au autosesizat. Noii patroni nu şi-au păstrat angajamentele asumate şi au început să vândă activele. Privatizarea acestui obiectiv industrial s-a transformat treptat într-o adevărată afacere pentru Ozyasar. În loc să investească, cei doi au început să vândă la fier vechi secţia de oţelărie.  Pe 17.09.2004, Emin Ozyasar şi Constantin Radu au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 93/17.09.2004 între SC IMUM SA Medgidia şi SC Tomini Trading SRL Constanţa. Prin acesta, prima societate se angaja să vândă celei de-a doua, ca fier vechi, ştanţele şi matriţele unităţii, 600 de tone de oţel de calitate, din care peste 100 de tone de oţel înalt aliat, cu suma de 4,6 miliarde de lei. Banii nu au mai ajuns însă în conturile IMUM. Directorul general de la IMUM a solicitat reprezentanţilor SC Tomini Trading SRL Constanţa, prin adresa nr. 3070/04.10.2004, ca suma de 4,6 miliarde de lei să fie facturată direct către SC LTB Investment Grup SA Bucureşti, firmă care aparţinea tot lui Emin Ozyasar. Pentru a asigura aparenta legalitate a acestor tranzacţii financiare, Emin Ozyasar a emis, în luna octombrie 2004, către Agenţia Medgidia a Raiffeisen Bank SA două bilete la ordin, prin care ar fi trebuit să achite către SC IMUM SA Medgidia suma de 4,6 miliarde de lei. Operaţiunea a fost amânată succesiv, de la data de 31.12.2004 la 21.02.2005, şi, în final, la 25.05.2005. De atunci însă, nu s-a auzit mai nimic de turcul care la început promitea să relanseze IMUM.

{mos_ri:Emin Ozyasar}