Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:49 17 02 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Radu Dinulescu "La noi se joaca mai trairist, pe cand francezii sunt mai tehnici"

ro

01 Feb, 2008 00:00 1947 Marime text
1201809388.jpg

Regizorul deplange faptul ca un premiu obtinut in strainatate are mai putina importanta la noi

De curand, Radu Dinulescu a montat la Teatrul de Stat Constanta, versiunea in limba franceza a spectacolului "Mansarda la Paris cu vedere spre moarte" de Matei Visniec, care va fi prezentat la Avignon. Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica - sectia regie teatru, film, tv, promotia 1980, la putin timp, a devenit cel mai tanar regizor care a primit premiul ATM (Asociatia Oamenilor de Teatru si muzica), echivalentul premiului UNITER. In 1984, acesta a ales sa plece din tara, deoarece nu mai avea unde sa evolueze. A locuit in Israel, in Germania si in Franta. Si nu a regretat acest lucru. In acest moment, printre alte activitati pe care le desfasoara in lumea teatrului, este coordonator al proiectului Thespis. In cadrul acestuia, anul trecut, la Avignon a castigat premiul "Coup de coeur du club de la presse" cu spectacolul "Hymnus" de Gyorgy Schwajda.

-Cum a inceput colaborarea cu Teatrul de Stat Constanta, in calitate de regizor?


In urma cu sase luni de zile la Avignon, Matei Visniec imi propunea sa montez spectacolul "Mansarda la Paris cu vedere spre moarte", intr-o colaborare cu un teatru din Franta. El a gasit de cuviinta ca Denis Wetterwald ar fi potrivit pentru rolul principal, avand in vedere ca este un actor care intruchipeaza imaginea lui Cioran si este foarte aplecat catre cultura romaneasca. Citeste foarte mult, stie enorm de multe despre Romania, invata romaneste. La un moment dat, ne-am intalnit si l-am gasit potrivit pe Denis, pentru rolul lui Cioran. Atunci am spus ca pornim la acest drum impreuna. Rolul meu era acela de a gasi un teatru care sa preia partea romaneasca a acestei productii. Nici nu am venit bine de la Avignon, ca Sorin Militaru, afland ca am luat Marele Premiu la Avignon, cu "Hymnus" , m-a sunat sa ma intrebe daca nu cumva am un proiect care sa se lege de Avignon.

-Care era perceptia pe care o aveati despre teatrul constantean?


Ca sa spun cinstit, nu-l cunosteam foarte bine. Are mai mult o faima de teatru de estrada. Sunt cativa colegi de facultate aici. Insa, nu uitati ca eu am lipsit multi ani din tara. Am locuit mult timp in strainatate, astfel incat am anumite lacune in ceea ce priveste dezvoltarea unor teatre.

-Care sunt avantajele pe care includerea in proiectul Thespis le aduce Teatrului de Stat?


In primul rand, noi stim sa facem proiecte de finantare cu strainatatea. Exista o tehnica de vindere a spectacolului in strainatate, pe care actorii de aici nu o cunosc. Ajutam toate teatrele care sunt afiliate la proiectul Thespis, fara sa cerem nimic in schimb. Dimpotriva, proiectul face totul ca sa obtina suport financiar pentru teatrele implicate.

-Cum s-a nascut proiectul Thespis?


A aparut din mers. La inceput, oamenii care veneau din Franta, angajati de francezi pentru a lucra pentru noi erau stagiari la acest proiect. Initial ne-am gandit sa dam un nume generic. L-am numit Thespis pentru ca este primul actor din lume, care s-a desprins din corul antic, iar "Caruta lui Moliere" s-a numit tot Thespis

-Ce inseamna pentru un regizor roman sa primeasca un premiu la Avignon?


Poate pentru relatia mea cu Romania nu inseamna foarte mult, pentru ca orice premiu in strainatate este mai putin popularizat la noi si are mai putina importanta la noi. Dar, in Franta, mi-a dat o deschidere extraordinara. In primul rand, se pare ca din 2009 voi prelua Le Theatre de Verdure al Universitati din Avignon care se va numi Teatrul Tarilor de Est. Anul acesta am primit gratis, o sala la Avignon si o finantare din partea statului francez pentru acest proiect cu spectacolul lui Visniec. Acolo premiile sunt mai putine, se dau cu mai multa greutate si in momentul in care se obtine un astfel de premiu cantareste enorm. Vedeti ce se intampla acum si cu Mungiu. Dupa premiul de la Cannes i s-au deschis niste porti nebanuite. Un premiu in strainatate inseamna mult mai mult decat unul in Romania. Aici cred ca se dau mult mai multe premii. Sunt multe festivaluri si se dau zeci de premii. La Avignon este un singur premiu din 1000 de spectacole si acela conteaza mai mult.

-Care este atmosfera de la Avignon?


Nu se poate descrie ce se intampla la Avignon. E un loc de intalniri extraordinare. De acolo ies proiecte. La fel cum s-a intamplat cu proiectul de la Constanta.

-Spectacolul "Mansarda la Paris" aduce laolalta actori francezi si actori romani. Afecteaza acest lucru structura piesei?


Visniec stie ca actorii romani sunt diferiti decat cei francezi. La noi se joaca mai trairist, cu sufletul la gura, pe cand francezii sunt mai tehnici, mai profesionisti. La noi e mai multa improvizatie, la ei e mai multa precizie.

-De cand il cunoasteti pe Visniec?


Din 1984. El a scris despre mine atunci cand era tanar jurnalist la Scanteia Tineretului. Inca nu fusese jucat. Era o repetitie la Teatrul Nottara cu "Caii la fereastra". A scris in 1984 un articol foarte frumos despre spectacolul meu "Vicleniile lui Scapin". Dupa ce ne-am intalnit a spus ca a folosit o imagine din acel spectacol pentru un text. Daca imi aduc bine aminte este vorba chiar despre acest text. Acum trei ani, mi-a spus ca vrea sa scrie un text in care personajul sa iasa si sa se intoarca in mare asa cum facusem eu in "Scapin". E o coincidenta extraordinara. Imi dau seama ca este vorba despre personajul din "Mansarda", "Femeia care iese in mare".

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}

Ti-a placut articolul?

Comentarii