Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
19:00 19 06 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Personalități Constanța Emil Sassu, actorul devenit „fiu adoptiv” al scenei pontice

ro

20 May, 2024 17:00 823 Marime text
  • Emil Sassu a studiat arta teatrală cu Puiu Maximilian, absolvind Conservatorul „Astra” din Brașov, în anul 1950. Tot în acel an a debutat ca actor la Teatrul Dramatic din același oraș
  • După trei ani petrecuți la Dramaticul din orașul de „sub Tâmpa”, Emil Sassu a decis să facă o schimbare privind peisajul. Astfel, actorul ce avea la acea vreme 25 de ani venea la Constanța și se alătura colectivului Dramaticului de pe litoral
 
Cunoscut și recunoscut în ziua de azi ca un important actor al scenei pontice, Emil Sassu a venit pe lume în satul Purcăreni, județul Brașov, în familia lui Vasile și Ana Sassu, la data de 21 mai 1928.
 
A avut un frate mai mare, pe nume Constantin, alături de care a împărtășit pasiunea pentru arta actoriei.
 
Emil Sassu a studiat arta teatrală cu Puiu Maximilian, absolvind Conservatorul „Astra” din Brașov, în anul 1950. Tot în acel an a debutat ca actor la Teatrul Dramatic din același oraș.
 
După trei ani petrecuți la Dramaticul din orașul de „sub Tâmpa”, Emil Sassu a decis să facă o schimbare privind peisajul. Astfel, actorul ce avea la acea vreme 25 de ani venea la Constanța și se alătura colectivului Dramaticului de pe litoral.
 
Cu trecerea anilor, Emil Sassu a devenit un fiu adoptiv al urbei tomitane, după cum semnala și Jean Badea, în volumul „Dulcea povară”, ce poate fi citit în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța.
 
„A rămas brașovean doar în hrisoave, pentru că astăzi pare de-al nostru de când lumea, s-a identificat atât de bine cu oamenii Mării, încât nimic de-al acestora nu-i e străin: nici firea deschisă, nici cultul prieteniei, nici gustul acrișor – dulceag pentru șueta profesională.”
 
Cariera artistică de la Constanța a lui Emil Sassu a început în anul 1953 și s-a încheiat în 2004, odată cu ieșirea la pensie. Până în 1990, a jucat în spectacolele Teatrului Dramatic, iar până în anul retragerii, a fost actor al Teatrului „Fantasio”. În plus, a avut apariții și în spectacolele din repertoriul Teatrului Liric Constanța, jucând în operele: „Salcâmul alb”, „Trei inimi și o fată”, „Lăsați-mă să cânt”.
 
A fost distribuit în peste 150 de roluri, majoritatea fiind de prim – plan. Dintre acestea, amintim de: Arlechino („Nora și soacra” de Carlo Goldoni); Ștefan Vardia („Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu); Leonil („Piatra din casă” de Vasile Alecsandri); Cristofor Bellea („Fii cuminte Cristofor” de Aurel Baranga); David Bliss („Bliss, o familie trăsnită” de Noel Coward); Ferdiand („Pălăria florentină” de Eugen Labiche); Zoil („Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri); Maestrul Rocher („Papagalița și curcanul” de Robert Thomas); Messala („Ovidius” de Grigore Sălceanu), Ion Bicioacă („Interesul general” de Aurel Baranga), Mihalache Domeție („Clipa” de Virgil Stoenescu, după Dinu Săraru); Stănciugel („Trăsura la scară” de Mihai Ispirescu) etc.
 
După cum spune Jean Badea în volumul menționat mai sus, rolul vieții lui Emil Sassu a fost „El” din „Jucătorul de table”, de Ion Coja. Performanța sa a fost analizată de cronicari ai epocii precum: Valentin Silvestru, Vintilă Ornaru, Carmen Tudora, Constantin Paraschivescu.
 
„În realitate, au fost mai multe roluri ale vieții lui Emil, întrucât regizorii l-au distribuit fără milă, unii și l-au alăturat ca asistent, apreciindu-i harul special de a migăli cu pasiune asupra detaliilor la ora târzie, când ei își pierdeau răbdarea”, mai menționa Jean Badea.
 
În decursul anilor, Emil Sassu a colaborat cu regizori ca: Nicolae Moldoveanu, Radu Sorin Grigorescu, Marieta Sadova, Petre Mihail, Constantin Dinischiotu, Ion Maximilian, Gheorghe Jora, Mihai Berechet, Val Mugur, Jean Stopler, Mona Chirilă sau Aurel Mihalache.
 
Alături de Romel Stănciugel, Emil Sassu a regizat spectacolul „Soacra cu trei nurori”.
 
Redăm încă un fragment din volumul „Dulcea povară”, care reflectă iubirea față de teatru pe care a purtat-o Emil Sassu.
 
„Fără teatru, viața sa nu ar fi avut sens..., dar – după alți ani – i s-a arătat din nou... cuponul de la Casa de Pensii, funcționarii din ministere și primării  necunoscând faptul că actorii visează, asemenea copacilor, să moară în picioare... Era pregătit, ca Richard al Marelui Will, să dea un regat pentru un rol.”
 
Emil Sassu a trecut în neființă la data de 3 iulie 2012, în Constanța, la vârsta de 84 de ani.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV, „Dulcea povară” de Jean Badea
 
Citește și:
S-a stins din viaţă actorul Emil Sassu
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii