Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
19:55 23 01 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Panteonul valorilor naționale In Memoriam filosoful român Petre Țuțea, la 29 de ani de la dispariție

ro

03 Dec, 2020 00:00 2889 Marime text

Eu nu sunt un om pitoresc, eu sunt un om grav. Cred că sunteți de acord că, la rangul minții mele, nu sunt pitoresc. Dar în presă apar pitoresc. Și moare de plăcere mass-media când citește gogoșile astea. Zice: aoleu, ce drăguț e ăsta! Eu nu sunt un om drăguț, eu sunt un om solemn. I-am spus eu părintelui Stăniloae că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiți? Popă, zic. Și unde aveți parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot”.


Nu trebuie să fi fost contemporan cu acest filosof și gânditor creștin ca să știi că a fost unul dintre cei mai mari patrioți, iar faptul că astăzi pe rețele de socializare circulă citate care amintesc de profundu-i dispreț față de prosteala unui popor, nu fac decât să dovedească imensa popularitate de care s-a bucurat după 1989, când oameni din categorii sociale eterogene sorbeau cuvintele fostului deținut politic. Fie și la nivel superficial, pe baza de... gogoși.

Ziua de astăzi, 3 decembrie, amintește însă de dispariția lui, la vârsta de 89 de ani. Se spune că ar fi fost dus de la Bucureşti la Boteniul natal cu o maşină care transporta morcovi. Înmormântarea a avut loc în ziua Sfântului Nicolae, drumul spre locul de veci fiind făcut într-un car tras de boi. Cei prezenţi la înmormântare susţin că nici măcar nu erau boi, ci vaci.
 

„Omul, domnule Ţuţea, nu evoluează, nu devine, ci se dumireşte"

Astăzi, pentru a-i nemuri personalitatea, îl readucem în atenția publică printr-un fragment biografic din cartea „Între Dumnezeu și neamul meu”:

S-a născut în satul Boteni, Muscel, în 6 octombrie 1901, într-o familie de preoţi ortodocşi. La vârsta de 9 ani, rămânând orfan de tată, ajunge copil de trupă într-o unitate militară din Câmpulung. Ofiţerii, remarcându-i inteligența, decid să-l trimită să urmeze liceul teoretic. Urmează cursul inferior la Liceul „Neagoe Basarab" din Câmpulung şi cel superior la Liceul „Gheorghe Barit" din Cluj.
Un consiliu de militari hotărăşte ca tânărul Petre Ţuţea să urmeze, tot în Cluj, şi Facultatea de Drept. Deja remarcat în cercurile intelectualilor ardeleni, va fi trimis de marele om politic A. Vaida -Voevod să studieze formele de guvernământ la Universitatea „Humbold" din Berlin.

O mare prietenie îl leagă apoi de Nae lonescu, de la care învaţă - şi va învăţa mereu - că: „omul, domnule Ţuţea, nu evoluează, nu devine, ci se dumireşte".
Revenit în tară, este preocupat de politică. Scrie articole şi studii economice şi politice, participă la disputele culturale şi ideologice ale timpului.

După o firavă apropiere de unele cercuri de stânga, se „dumireşte" rapid şi se situează ferm pe poziţii politice de dreapta, poziţii pe care nu le-a abandonat până la adânci bătrâneţi. Străluceşte în lumea culturală interbelică, fiind considerat un vârf al generaţiei sale, alături de Vulcănescu, Eliade, Cioran. Este numit director general în Ministerul Economiei în timpul guvernării Mareşalului Antonescu.

Regimul comunist îl aruncă în temniţă cu o condamnare de 5 ani (1948-1953) şi apoi de 18 ani muncă silnică, din care execută 8 ani (1956-1964). Este deţinut politic la Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari, Aiud. Şi în închisoare, şi mai târziu, în afara ei, nu va înceta să propovăduiască valorile spirituale creştine şi iubirea pentru Neamul Românesc. Şi desfăşoară uriaşul său discurs vreme de zeci de ani, prin toate locurile, vorbind, fără părtinire tuturor. A vorbit în întemnițător şi temnicerilor, victimelor şi călăilor, învăţător şi oamenilor simpli, a răspândit spirit și cultură, cu o nemaiîntâlnită generozitate sufletească.

Rămâne la fel de neînduplecat în opţiunile sale politice Şi nu-şi uită nici convingerile şi nici prietenii. Este prezent în cetate, uimind prin curajul năprasnic cu care îţi afirmă credinţa şi opţiunile. Într-o vreme în care mulţi „intelectuali" adunau firimituri de la mesele conducătorilor comunişti, când unii se amuzau să acuze Poporul Român de laşitate şi ignorantă (ascunzându-şi, de fapt, propria nemernicie), când alţii erau descurajaţi şi învinşi de disperare, Petre Ţuţea susţinea netulburat, argumentat şi imbatabil, că „Poporul Român este una din minunile lui Dumnezeu în mersul Său prin Univers".

Singurele sale repere, de neclintit, au fost Dumnezeu şi Poporul Român. Demersul său intelectual a fost întru totul integrat ortodoxiei. Modelele sale, mereu invocate: Eminescu şi Şcoala Ardeleană.

A situat în centrul viziunii sale cu privire la societate ţăranul; a considerat satul ca expresie desăvârşită a societăţii a civilizaţiei omeneşti.
Aprecia monarhia constituţională ca fiind formă exemplară de guvernământ, singura potrivită cu structura şi fiinţa Poporului Român.
A visat la o Românie modernă şi puternică. Considera necesară o dezvoltare puternică a forţei militare a statului român.

A avut mereu încredere în capacitatea şi inteligenta românilor; în momente grele ale vieţii sale și-a păstrat optimismul şi speranţa.

A lucrat în ultimii ani la o Antropologie concepută în sase părţi ( I Cartea întrebărilor, II Sistemele, III Stilurile, IV Matematice, V Fizica - ştiinţa ştiinţelor naturii şi VI Dogmele), pe care a prezentat-o, practic în discursurile sale dar din care, din nefericire, nu a mai avut timp să redacteze decât o mică parte.

Manuscrise importante - documente inestimabile ale culturii naţionale - se află încă în arhivele Securităţii dacă nu au fost deja distruse de către cei ce nu s-au sfiit să-l chinuiască o viață întreagă, tulburându-l până în ultima clipă cu anchete şi hărţuieli necontenite.

Putinele înregistrări păstrate nu redau decât palid uriaşa forţă pe care o răspândea verbul său incandescent. Ideile cele mai profunde, formulările cele mai complexe, raţionamentele cele mai dificile, referiri şi citări de o inepuizabilă varietate, se derulau cu graţie într-o înlănţuire perfect articulată şi plină de substanţă.

Exemplul excepţional al omului Petre Ţuţea va rămâne ca un punct de maximă strălucire într-o constelaţie exemplară a culturii și a spiritualităţii româneşti.
Rolul şi rostul prezentei lui Petre Ţuţea în viata Naţiunii Române vor fi lămurite deplin abia după ce timpul va permite contemplarea staturii sale reale, în toate dimensiunile ei.
Petre Ţuţea a ţinut locul unor întregi instituţii naţionale. A răzbit triumfal în istorie, trăgând după sine o epocă întreagă. Statura sa acoperă secolul.

Petre Ţuţea, ţăranul din Muscel, străbate veacul nostru de la un capăt la altul şi datorită lui avem şansa să fim integraţi direct, fără nici un fel de intermediere artificială, în circuitul natural şi viu al spiritualităţii româneşti.

Cuvintele sale rostite în temniţă la Aiud reprezintă sinteza discursului amarnic şi glorios ţinut de Petre Ţuţea şi de Generaţia sa în faţa Poporului Român: „...dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el".


Citește și:

Scrisoare deschisă către Decebal Făgădău O stradă din Constanţa s-ar putea numi „Petre Ţuţea“
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii