Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
05:30 22 01 2022 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Horia Roman, scrisoare către Smărăndescu „M-am însurat, în 1943, cu o italiancă frumoasă şi blondă, la Roma.“

ro

09 Dec, 2021 00:00 2209 Marime text
 
  • În fotografia ce ilustrează acest articol este înfăţişat Horia Roman într-o poză din fondul familial Ioan N. Roman la volanul unei frumoase maşini de epocă, pe străzile Romei.
Horia Roman a fost unul dintre cei cinci copii ai fostului primar al Medgidiei și al Constanței, Ion N. Roman. În numărul 26 al revistei „Datina“ editată de Centrul Cultural Judeţean Constanţa „Teodor T.Burada“ al Consiliului Județean Constanța se ascunde un articol scris de dr. Laura Basso care clarifică data nașterii poetului, dar și mai multe amănunte din viața acestuia.

„Sunt verişoară de gradul doi cu Cecilia Roman - nepoata cunoscutului I.N.Roman şi fiica lui Horia Roman.

Bunica mea, Foschiatti Maria Teresa, poreclită Miuzza (Miuţa), era sora mamei Ceciliei Roman (Foschiatti Lucrezia, poreclită Tessa). Tatăl meu, Claudio Basso, este văr primar cu Cecilia Roman.

În certificatul de naştere eliberat de Primăria municipiului Constanţa, pe care l-am găsit în casa mătușii mele Cecilia, scrie că Horia Roman s-a născut la 9 decembrie 1910, ora 12, în casa părinţilor săi din str. Carol 121, că a fost declarat cu numele Ion Radu Horia, fiul lui Ioan N. Roman, de 45 de ani, de profesie avocat, şi al Ceciliei, fără ocupaţie, de 38 de ani.

A fost cel mai mic copil al familiei Roman şi singurul băiat. Horia Roman a făcut primii ani de şcoală în Constanţa, la «Mircea», apoi la Liceul «Sf. Sava» din Bucureşti, avându-l coleg printre alții pe Eugen Ionescu, după cum arată o fotografie de grup. A absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti, deşi nu a profesat niciodată.



A lucrat în redacţia ziarelor Adevărul (unde tatăl său fusese prim-redactor) şi Dimineaţa, a scris pentru revistele Stânga şi Cuvântul liber, la care a fost secretar general de redacţie (1932-1936), pentru ca, mai apoi, timp de 5 ani (1937-1942), să fie angajat la ziarul Timpul, sub direcţia lui Grigore Gafencu.

În paralel, Horia Roman are frecvente colaborări şi în diverse publicaţii dobrogene: Dacia, Dobrogea Jună, Revista dobrogeană.
În 1942 este trimis corespondent al Agenţiei naţionale de ştiri RADOR la Roma, iar legaţia României îl acreditează ca ataşat de presă pe lângă Sfântul Scaun.


În 1946, Horia Roman, la anii tinereții se stabileşte definitiv în Italia. Casa Roman din Via Santa Aurelia din Roma, unde a locuit în ultimii săi ani de viaţă, întreţinea o atmosferă românească.

În acest spaţiu de intimitate culturală veneau deseori Picasso, Fellini, Andre Malreaux, Eugenio Montale, Eugen Ionesco, Mircea Eliade”.

Istoricul literar Nicolae Scurtu a făcut publică o epistolă inedită, aflată în arhiva lui Petre Smărăndescu (n. 1912, Bucureşti), destinatarul acesteia, transcrisă după o copie fidelă existentă în Muzeul Colegiului „Sfântul Sava” din Bucureşti.

 

 
„Dragul meu Smărăndescu,
Am primit cordiala ta scrisoare, atât de emoţionantă, după trecerea celor patru decenii de când nu ne-am mai văzut.
S-au răsturnat între timp imperii, idoli şi tradiţii, prefaceri zguduitoare la care am asistat cu resemnări, cu rebeliuni sau entuziasme, fiecare pe locurile unde ne-au azvârlit destinele vieţii.
Chinezii au o zicală: „fereşte-mă, Doamne, să trăiesc în vremuri interesante“. Generaţia noastră tot de asemenea vremuri a avut parte.
Pe tine, ca şi pe toţi tovarăşii de... suferinţă din orele de matematici, de latină şi fizică de la bătrâna noastră şcoală, pe tine şi pe nici unul nu v-am uitat nici o clipă în acest răstimp.
Am străbătut, cu amintirea voastră, anii buni şi anii răi pe care mi i-a oferit viaţa în ultimul sfert de secol, departe de ţară.
 
M-am însurat, în 1943, cu o italiancă frumoasă şi blondă, la Roma. Speram, între altele, să învăţ de la ea italieneşte. Rezultatul a fost că a învăţat ea româneşte de la mine şi mi-a făcut şi o fetiţă, azi studentă la medicină în anul V, deci concurentă în meseria ta.
 
Ţi-am trimis salutări, câteva reproduceri ale unei vechi fotografii de la Sfântul Sava, din 2 februarie 1925, unde eşti tu. O copie ţi-o trimit, în anexă, în această scrisoare.
N-am altă fotografie. Dar îţi trimit atâtea fotografii câţi colegi am fost.
Cum vezi nu am uitat nici numele, nici prenumele fiecăruia din colegi. Pe mine m-am plasat, la coadă, aşa cum eram, de fapt, la studii.
 
Mă salvă numai „zecele“ de la Română pe care mi-l dădea neuitatul profesor şi marele critic literar Pompiliu Constantinescu.
Acest „10 purta un echilibru în dezastrele...“ contabile ce-mi aduceau celelalte materii. Mai ales matematica unde numai înţeleapta comprehensiune a bunului profesor Traian Pop m-a ajutat să trec hopul.
 
În aceste condiţii, cum vezi, nu sunt deloc un exemplu ilustru de şcolar. Dar tot ce ştiu despre cultura şi istoria ţării noastre, şi uneori constat că ştiu câte ceva, am învăţat la „Sfântul Sava“, de la marii, bunii şi înţelepţii noştri dascăli.
Îmi spui să vin la Bucureşti, la serbare. Acum nu e cu putinţă. Dar inima mea va fi printre voi la 25 mai 1966.
Mă voi apropia, prin umbra castanilor, de treptele de piatră ale intrării principale, salutând bustul sever al lui August Treboniu Laurian.
Apoi îmi voi potoli setea cu apa rece a micii fântâni poligonale de lângă chioşcul miniatural, cu pituşti şi salamuri unde mă bucuram de... credite nelimitate. Voi fi, deci, la câţiva paşi de voi, visând la... promovare.
Dar cine să ne mai promoveze acum, la vârsta de aproape 60 de ani, când coboară peste albul părului nostru sau al lipsei noastre de păr, o ploaie măruntă de iluzii şi vise pierdute?
Eugen Ionescu îmi spunea nu de mult, la Paris, că noi datorăm totul şcolii de la „Sfântul Sava“.
Cred că are dreptate. Cu diferenţa că el şi-a plătit datoria în plin.
Eu voi rămâne totdeauna dator acestor ziduri glorioase în care a răsunat, şi mai răsună şi azi, profetică, vocea lui Gheorghe Lazăr.
Te îmbrăţişez cu drag şi nostalgie pe tine şi pe toţi cei ce-au mai rămas.
 
Al tău, al vostru,
Bébé Horia Roman”

 
 
Citește și:
 
 #citeșteDobrogea: Activitatea publicistică a mircistului Horia Roman, unicul băiat al primarului I.N. Roman

Istoria unei cărţi din fondul documentar Dobrogea de ieri şi de azi: „Cenuşa visărilor noastre“, de Horia Roman (galerie foto)

Constanţa de odinioară: 105 ani de la naşterea lui Horia Roman. Un destin românesc la poalele Vaticanului (galerie foto)


 

Ti-a placut articolul?

Comentarii