Clădiri de patrimoniu Constanța Amprenta culturală a comunității grecești –FOTO (II)

Elementul elen a fost prezent în Constanta și în Dobrogea neîntrerupt încă din epoca precreștină. Continuitatea prezenței grecilor este atestată de numeroase înscrisuri, cronici și nu poate fi contestată.

Parte importantă din patrimoniul nostru identitar este și moștenirea pe care grecii trăitori în Dobrogea au lăsat-o peste veacuri.
În perioada interbelică, în Constanța trăiau, după unele surse, între 6.000 și 8.000 de greci, iar comunitatea deținea un important patrimoniu format din școală, spital, teatru, biserică, clădiri și terenuri.

Ei au fost cei care au construit în Constanța primele teatre, prima biserică, prima școală, primul cinematograf.

Perioada comunistă care nu a fost favorabilă dezvoltării comunității elene nu a reușit să estompeze sau să distrugă frumoasa moștenire culturală a grecilor.
 
Constanța se poate lăuda și astăzi cu numeroase clădiri de patrimoniu ce își au originea în comunitatea elenă.

 
Sunt binecunoscute atât de către constănțeni, dar și de turiștii care ne vizitează frecvent orașul clădiri precum Hotelul Grand, Palatul Șuțu, Teatrul Elpis, Biserica Greacă, Casa Manicatide, Casa Hrisicos, Casa Cuculis, Casa Papadopol și Teatrul „Tranulis” - astăzi „Fantasio”.
 
Casa Hrisicos, monument istoric cu amprentă franceză 







În Piața Ovidiu, pe strada Traian nr. 1, vizavi de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, se află eleganta Casa Hrisicos, una din cele mai frumoase clădiri din centrul vechi al Constanței.
 
Clădirea a fost ridicată în 1900 de influentul comerciant de vinuri și proprietar de imobile Gheorghe Hrisicos, clădirea reprezintă un simbol al istoriei urbane locale și un reper cultural încărcat de semnificație. Această clădire emblematică din centrul orașului Constanța a experimentat diferite destinații, de la hotel la sediu de bancă, în prezent Casa Hrisicos a redevenit hotel.

Casa Hrisicos se distinge printr-un stil eclectic proiectat de arhitectul francez Louis Givért. Clădirea combină armonios elementele neoclasice cu accente Art Nouveau, într-un registru arhitectural ce amintește de eleganța palatelor vieneze desenate de Adolf Lintz.
 
Construcția are trei subsoluri, parter, mezanin și două etaje, cu o deschidere de 14 metri spre Piața Ovidiu și strada Traian – arteră care făcea legătura cu vechea gară a orașului.

Casa Hrisicos a fost martora unor momente importante din istoria României, inclusiv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada ocupației sovietice. Balconul principal a fost folosit pentru discursuri politice de personalități precum Barbu Ștefănescu Delavrancea și Take Ionescu.
În noiembrie 1909, restaurantul din incinta clădirii a găzduit o întâlnire memorabilă cu scriitorii I. L. Caragiale, Alexandru Vlahuță, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Dobrogeanu Gherea, alături de diplomatul Cristian Racovschi și publicistul Ioan N. Roman.
 
Hotelul a reprezentat un reper în procesul de sistematizare şi de constituire a Pieței Independenței, ulterior Ovidiu.

Clădirea a trecut prin momente dificile în istoria sa recentă, cel mai notabil fiind incendiul din 27 octombrie 2020, izbucnit la subsolul imobilului, la instalațiile electrice. Intervenția rapidă a echipajelor Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea a împiedicat propagarea flăcărilor și a salvat monumentul de la distrugere.

Ulterior, Casa Hrisicos a trecut printr-un amplu proces de renovare, în urma căruia a fost transformată într-un hotel de patru stele cu 23 de camere.
Casa Hrisicos rămâne un simbol al Constanței de la începutul secolului XX, poziționată în fosta Piață a Independenței – astăzi Piața Ovidiu – un spațiu devenit reper cultural și turistic pentru orașul-port.
 
Teatrul „Tranulis”, astăzi  Teatrul de Stat.  Demostene Tranulis, cel care a adus în Constanța cinematograful






Una dintre figurile proeminente căreia orașul de la malul Mării îi datorează mai multe clădiri emblematice este, fără îndoială, Demostene Tranulis.
Ideea creării unui teatru românesc Ia Constanța, ca instituție profesională de spectacol, aparține „Ligii culturale”, președintelui filialei constănțene, I.N. Roman dorind acest lucru încă din 1915. Primăria donase acestei asociații terenul viran de pe bulevardul Ferdinand colț cu strada Mihai Viteazu, pentru construirea unui local propriu.

După război, Demostene Tranulis deschide Teatrul Cinema «Grand» din parcul Arena Grand, fiind primul care a adus în Constanța cinematograful, jurnalul de actualități, filmele documentare, și care a publicat o revistă de teatru și cinema în Dobrogea.

În 1926, începe tratative cu Liga Culturală, al cărei director era, pe atunci, Nicolae Iorga, și se oferă să ridice clădirea actualului teatru de stat cu fonduri proprii, urmând ca, după 15 ani de exploatare, să îl doneze Ligii culturale. Construcția începe în 1927, se termină în trei ani și este dotată, la final, cu aparatură tehnică de ultimă generație. Teatrul a costat circa 5,5 milioane de lei, deși planurile inițiale estimau 1,5 milioane. Pentru a duce construcția la bun sfârșit, Tranulis s-a împrumutat cu două milioane lei.

După abdicarea lui Carol al II-lea și instaurarea statului național legionar, Tranulis este destituit din teatrul pe care îl dăruise orașului. La scurt timp, acesta este redenumit Fantasio. În 1944, în timpul ocupației sovietice, teatrul este ocupat de trupele sovietice și folosit în scopuri militare.
Din 1951, instituția a devenit, oficial, Teatrul de dramă şi comedie. În decembrie 1956, a avut loc primul spectacol, „Escală la Constanța”, al secției de estradă „Fantasio” din cadrul Teatrului Dramatic.

Începând cu anul 1971, teatrul a devenit o instituție în sine, realizând cu succes multe turnee în țară şi în străinătate. De la sfârşitul anilor ’70, s-a remarcat o nouă secție a teatrului, constituită din „Ansamblul de balet contemporan şi clasic”, condusă de Oleg Danovski, care a susținut o serie de turnee în Europa şi în America de Nord.

În 2004, Teatrul „Fantasio” a fuzionat cu Teatrul Dramatic „Ovidius”, proces din care a rezultat actualul Teatru de Stat Constanța

Pe 27 martie 2015, în prezența membrilor familiei Tranulis, a reprezentanţilor Comunităţii Elene şi ai culturii constănțene, a fost montată pe clădirea Teatrului de Stat Constanţa plăcuţa comemorativă prin care se amintește posteritării data la care a fost pusă piatra de temelie a primului teatru din Dobrogea, de către Demostene Tranulis. Deloc întâmplător, în aceeași zi de 27 martie se sărbătorește, pretutindeni în lume, Ziua mondială a Teatrului.

Pe lângă teatrul-cinematograf, Demostene și frații săi au patronat mai multe asociații și instituții importante din Constanța. Au mai ctitorit, printre altele, Liceul Mircea cel Bătrân și Biserica Capela Militară.
 
Casa Manicatide





Casa Tache Manicatide este amplasată pe Strada Nicolae Titulescu nr.34.

Construită în stil eclectic, în care au fost inserate elemente neoclasice, casa Manicatide este una dintre cele trei vile ridicate în Constanța de Tache Manicatide, important om de afaceri, membru al comunității elene din oraș și președinte al Comerei de Comerț. De asemenea, acesta era un important membru al Partidului Conservator.
 
Casa a fost construită după planurile arhitectului H. N. Mangoianu și are 17 camere, trei băi, patru balcoane și o terasă, amprenta la sol fiind de 232 mp. Fațadele au fost proiectate simetric, pe console cu motiv floral iar intrarea principală are balcoane deasupra. Această intrare sprijină un balcon, susținut de două coloane canelate. 

Casa Manicatide are deschidere spre portul Constanța și avea ieșire directă spre faleza Cazinoului.





Clădirea a fost declarată monument istoric și a fost reabilitată, fiind readusă recent la frumusețea de odinioară.
 
Casa Cuculis



 
Ridicată în centrul vechi al orașului, pe bulevardul Elisabeta nr.15, Casa Cuculis are o arhitectură eclectică, fiind de asemenea monument istoric de categoria B. O scară monumentală conduce spre intrarea în clădire, care este compusă din subsol, parter şi două etaje, cu mansardă.
Casa Cuculis a fost concepută de proprietarii ei, familie înstărită de greci din Constanţa, drept o clădire de apartamente ce puteau fi închiriate, dar în care locuia şi familia.

Ulterior, casa este închiriată uneia dintre cele mai importante companii maritime care funcţiona în Portul Constanţa, Lloyd Triestino, cu sediul la Trieste, în Italia.

Clădirea  găzduiește astăzi sediul Consulatului Onorific al Austriei la Constanța.
 
Casa Papadopol






Situată pe strada Sulmona nr.10, casa a fost comandată de o importantă familie de antreprenori greci din Constanța, Papadopol. Casa Papadopol este unul dintre cele mai reprezentative imobile particulare, de locuit, în stil neoromânesc de pe teritoriul României.

Clădirea, aparținând comerciantului Papadopol, a fost construită în anul 1890 şi este compusă din parter, etaj şi mansardă. Casa este gândită în stil eclectic, de sinteză a unor influențe diverse ce se manifestau în epocă: fațade din cărămidă aparentă de inspirație engleză, ornamente clasiciste greceşti şi neo-româneşti (turn la nivelul mansardei marcând intrarea, streaşină pe console din lemn sculptat sub streaşină, panouri şi frize decorative din ceramică).

„Momentul afirmării pregnante a Comunității Elene începe cu anii 1858-1860.Este momentul renașterii Constanței și fără îndoială a Elementului Elen. Construcțiile de modernizare a Constanței și a Dobrogei a adus un aflux de muncitori greci. Elementul grec participă la construcția podului de la Cernavodă (1890-1895) și la marile lucrări ale portului Constanța (1895-1909).

Un rol important în viața culturală a Comunității din Constanța l-a avut Asociația „Elpis”, înființată la 24 septembrie 1890”, a declarat Mihnea Hagiu, vicepreşedintele Comunităţii Elene „Elpis”.

 
 
 
Citește și
Clădiri de patrimoniu Constanța Amprenta culturală a comunității elene - FOTO (I)