Cinematografele dispărute ale Constanței O altă contribuție a lui Demostene Tranulis. Parcul Arena Grand, primul teatru-cinema care a adus proiecții de filme

Constanţa a fost unul din primele oraşe din România în care s-a introdus cinematograful, invenţia ce avea să revoluţioneze atât tehnica spectacolul artistic cât şi lumea divertismentului, de la începutul secolului XX.

Aceasta se datora desigur şi faptului că oraşul devenise la acea vreme destinaţia privilegiată pentru vacanţele protipendadei bucureştene.
 
 
Potrivit istoricului Constantin Cheramidoglu, primele reprezentaţii au avut loc în grădinile de vară ale unor restaurante şi în săli improvizate, din scânduri şi carton, ele constituind o atracţie deosebită pentru publicul obişnuit doar cu prezenţa „vie” a artiştilor de varietăţi.
 
Parcul Arena Grand
 
Parcul și grădina de cinema Arena Grand din Constanța a fost un important centru de divertisment în perioada interbelică, administrat de cunoscutul promotor cultural Demostene Tranulis.
 
Spațiul a inclus o terasă în aer liber și un teatru-cinematograf.

 
Fostul parc și cinematograf Arena Grand era construit pe actualul Bulevard Ferdinand din Constanța, fiind situat în zona centrală a orașului de odinioară.





Demostene Tranulis a deschis aici primul teatru-cinema care a adus proiecții de filme mute, jurnale de actualități și documentare filmate chiar local (inclusiv imagini de pe plaja din Mamaia).
 

Revista „Constanța teatrală și cinematografică”
 
„Constanța teatrală și cinematografică”, ce se difuza gratuit avea ca director pe același Tranulis și a apărut în anii 1925-1926. Publicul era informat asupra „valorii ce are fiecare film pe care îl aduce Parcul Arena Grand”.

Aceasta dovedește interesul lui Demostene Tranulis pentru a aduce și proiecta pe ecranul Teatrului Cinema Parcul Arena Grand filme alese.

Pe lângă filme, programul era completat cu debuturile trupelor de artiști, ce delectau publicul între pauze.
 
Demostene Tranulis era director-proprietar al teatrului-cinema din parcul „Arena Grand", dar şi director-proprietar al Revistei teatrale şi cinematografice „Constanţa”.

În septembrie 1927, este inaugurată clădirea Teatrului Ligii culturale, visul atâtor buni români. Participă Nicolae lorga, în calitate de Preşedinte Naţional al Ligii, întreaga elită a intelectualităţii locale şi un public foarte numeros. La conferinţa sa, cu tema „Pe malul drept al Dunării", au asistat peste 2.000 de persoane „în unire cu masa publicului de afară au făcut în stradă o nemaipomenită manifestaţie pentru marele savant".
 

Cu acest prilej, Nicolae lorga subliniază: „Ceea ce au făcut aici Dimitrie Tranulis şi Liga fac mai mult decât trei sferturi din discursurile rostite în anumite adunări de drept".

„La ora 8 p.m. a ars aparatul de cinematograf al d-lui Mitică Georgescu din strada Ovidiu nr. 6, care era instalat într-o cabină de scânduri, de lângă gardul dinspre stradă. Focul a luat naştere pe când demonstratorul Driva voia a face probă cu aparatul, nefiind încă publicul adunat în grădină, uitând clapa de la lampă deschisă şi dând drumul curentului electric, lumina bătând direct în film, s-a aprins şi neputând fi înlăturat numaidecât, a luat foc şi cabina, care a ars în întregime”.

„Singura distracţie constănţeană a rămas cinematograful; el e singurul refugiu al cătorva ore de recreaţie zilnică. Dar acele câteva ore în care eşti furat pe lumea frumoaselor şi educativelor gânduri ale marilor cugetători, devin tot mai greu de suportat datorită viciului şi nepăsării unui mare numar de spectatori. După ce că sălile sunt neaerisite cu zilele, pentru că şi construcţia lor nu permite acest lucru, un fum gros de ţigară te loveşte deîndată ce manivela aparatului se aude plecând în rotaţie. Zadarnică e sforţarea patronului de a aduce cu sacrificii filme alese, căci spectatorii se ridică unul câte unul şi pleacă înainte de terminarea actului al doilea. Nu toată lumea poate suferi fumul de ţigară.”