Sporul de vechime Cum este reglementat în Codul Muncii și cine beneficiază de el

Vechimea în muncă reprezintă perioada în care un salariat și-a desfășurat activitatea în baza unui contract individual de muncă, fiind o componentă importantă în stabilirea anumitor drepturi salariale. Conform Codului Muncii, această perioadă nu este doar o consecință a raportului de muncă, ci poate aduce beneficii financiare suplimentare, precum acordarea unui spor de vechime, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege sau stabilite prin contract.

Determinarea vechimii în muncă se face luând în calcul perioada efectivă în care salariatul a lucrat sub incidența unui contract de muncă, indiferent de numărul orelor prestate. Sporul aferent se plătește în luna următoare împlinirii perioadei. Absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechime, însă perioade precum stagiile de formare profesională fără plată (art. 155 și 156 Codul Muncii), perioada de probă sau concediul de îngrijitor nu reduc această durată.

Diferențe între sectorul public și cel privat

În sectorul bugetar, sporul de vechime este reglementat prin Legea nr. 153/2017, care stabilește procente clare aplicate la salariul de bază:

• între 3 și 5 ani – 7,5%

• între 5 și 10 ani – 5%

• între 10 și 15 ani – 5%

• între 15 și 20 ani – 2,5%

• peste 20 de ani – 2,5%

Aceste procente se acordă automat, în funcție de experiența acumulată în domeniul respectiv.

În mediul privat, situația este diferită. Codul Muncii nu prevede un spor obligatoriu de vechime, iar acordarea acestuia depinde exclusiv de negocierile dintre angajat și angajator. Dacă acest beneficiu este stipulat în contractul de muncă, el devine obligatoriu pentru angajator, însă valoarea și condițiile pot varia semnificativ.

Cum se dovedește vechimea

Pentru a solicita sporul, angajatul trebuie să prezinte o adeverință emisă de fostul sau actualul angajator, document ce atestă perioada de activitate, funcția, salariul și vechimea în specialitate. Angajatorul are obligația de a elibera această adeverință în maximum 15 zile de la cerere. În caz de refuz, salariatul se poate adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă, care poate elibera documentul pe baza datelor din registrul general de evidență a salariaților.

Diferențele dintre sectorul public și cel privat rămân semnificative în privința sporului de vechime. În timp ce bugetarii beneficiază de un cadru legal clar, cu procente stabilite prin lege, angajații din mediul privat depind de clauzele contractuale și de disponibilitatea angajatorului. În ambele cazuri, vechimea în muncă rămâne un indicator important al experienței profesionale și poate aduce avantaje salariale considerabile.