Gil Dobrica "Marele val de fustite, de hip-hop si dance reprezinta o mare pacaleala"

# Maestrul Gil Dobrica este unul dintre cei mai longevivi artisti autohtoni * Cu o cariera inceputa in 1961, marele cantaret incanta, si dupa atatia ani, iubitorii de muzica soul si rythm & blues

Avand strungaria ca meserie de baza, Gil Dobrica a ramas in memoria iubitorilor de muzica din Romania ca unul dintre cei mai buni interpreti de soul si rythm & blues. Spune ca talentul nu se invata la scoala si ca valul de muzica "usoara" din ultimii ani este trecator.De unde a inceput sa se creeze brand-ul Gil Dobrica?Eu am inceput in 1961, venind de la tara. Atunci am avut prima data contact cu orasul, cu Craiova. Tinerii ascultau Beatles. Am ascultat fel de fel de muzica si am ales ce imi venea mie mai bine la glas. Am fost un tanar venit de la tara, care a facut o scoala de meserii, strungaria.Are talentul legatura cu studiile?Nu cred ca are. Sunt zeci si sute de talente facute. Cate unii fac de la 7-8 ani vioara, pian, studiat si parastudiat la scolile populare de arta si la cele de muzica, la conservator. Sunt talente cultivate si canalizate. Nativii sunt cu totul altceva.Acum exista talente naturale, dar si multe fabricate. Cum ne mai putem da seama de diferenta dintre ele?Foarte simplu. Eu cant live. Marele val de fustite, de hip-hop si dance, trupe care au aparut dupa 90 la contactul cu occidentul, reprezinta o mare pacaleala. Si este pacat, pentru ca oamenii au venit si inca mai vin la spectacole. Ei platesc si nu se cuvine sa canti cu banda, sa iti bati joc de ei. Eu cant "pe bune" de 44 de ani, si asa voi face pana voi muri.Care este diferenta dintre lumea muzicala dinainte si de dupa Revolutie?Artistii romani au cazut intr-o neagra saracie si mizerie dupa 1989. Mari actori, mari cantareti, artistii in general, mor de foame, cu niste pensii de mizerie. Au murit multi singuri si nimeni nu a miscat un deget. Acum au inflorit manelele, lautaria proasta, hip-hop-ul, fustitele scurte si bataielile din solduri. Toate sunt la fel si nu ramai cu nimic in urma lor.Totusi, generatia tanara are si exemple bune.Da, uite... tinerii care au participat la Eurovision... Mihai Traistariu. Cei ca el ridica stacheta.Aveti o cariera longeviva si ati vazut multe lucruri intamplate in muzica din tara noastra. Ati putea sa ne faceti o cronica a acesteia?In 1961, cand am ajuns in Craiova erau in floare festivalurile de la Brasov si cel de la Mamaia. Era o moda. Erau peste tot festivaluri... la Corabia, la Amara. Era dorinta de afirmare, nu erau selectii si preselectii, de la copii de 7-8 ani. Este jenant sa ii pui sa se comporte pe cei mici ca oamenii mari si sa-i pui sa miste din umeri si din solduri ca Shakira. Atunci, selectia era naturala. Asa a fost pana in 1989. Odata cu patrunderea culturii occidentale s-a vazut cat de izolati eram. Nu vedeam decat Bulgaria, nici o alta tara straina, decat cele din zona socialista. La revolutie s-a vazut ca batranele doamne ale cantecului chiar sunt batrane. Trebuia un suflu nou, cu oameni noi, cu aparatura performanta. Asa am ajuns, dupa multi ani de truda, la Eurovision. Compozitorii nu mai compun nici ei ca inainte. Odata cu trasul nostru pe linia moarta a fost nevoie sa promoveze ceva si i-au ales pe cei care canta muzica facila. De 40 de ani, eu am fost martorul la nasterea si la moartea a zeci de trupe. La noi, au fost nevoiti sa-i promoveze. Marea bafta a lor a fost ca au luat contact cu arta de afara, cu realitatea occidentala, unii s-au procopsit cantand la coloniile de romani din occident.Cum a fost sa jucati in "Nea Marin miliardar"?Eram cunoscut in tara, dar nu aveam stampila televiziunii. Aveam multe turnee. Cantam la barul Paradis, in Jupiter, iar Sergiu Nicolaescu era la final de filmari la "Nea Marin" si cauta o moaca. M-a gasit acolo si m-a pus sa-i cant ceva. I-am cantat vreo patru cinci piese si s-a oprit la "Babyface", melodia pe care o interpretez in film. Eram tanar, bronzat, subtire, in vana, in filmul ala. Asa a iesit cea mai mare comedie a tuturor timpurilor. Erau artistii nevoiti sa se supuna regimului in timpul lui Ceausescu?Majoritatea erau angajati la diverse teatre. Am avut mari probleme toata viata, pentru ca ei spuneau ca ii sfidez. Cu securitatea nu am avut, insa, mari probleme. Regimul spunea sa cantam 90% in romaneste, numai ca in baruri era imposibil, pentru ca era plin de straini. Eu am fost un rebel, care si-a cantarit sansele. Nu am avut intrare in televiziune decat in 1978 cu "Hai acasa", melodie de un mare succes, compusa de John Denver.Cum v-a marcat perioada pe care ati petrecut-o in Cenaclul Flacara?A fost o perioada foarte infloritoare. Aveam turnee prin tara, iar Adrian Paunescu le organiza foarte bine. Aveam multe deplasari. In 1977 a inceput toata nebunia. Aveam si eu "felia" mea de muzica americana. Cenaclul a lansat vedete, mari nume ale muzicii romanesti. Lumea era flamanda dupa astfel de spectacole.