Generația AI Elevii din Constanța, între propriile capacități intelectuale și inteligența artificială

În contextul zilelor noastre, în care inteligența artificială dictează cotidianul, în care adulții, dar și copiii deopotrivă aleg să apeleze la funcțiile AI, ne punem întrebarea: În ce măsură elevii din Constanța aleg să își facă temele folosindu-se de propriile capacități sau se lasă pradă rapidității cu care răspunde funcția robotică?
 
În zilele noastre, tot mai des întâlnim tineri care apelează la funcțiile inteligenței artificiale, fapt care poate fi un obstacol sau un beneficiu, privind din mai multe perspective, mai ales în mediul educativ în care aceștia se dezvoltă.

Observăm așadar, fie din prisma elevilor, fie din cea a profesorilor sau învățătorilor, aspecte îngrijorătoare ce fac referire la prada rapidității AI, în care se lasă tot mai mulți copii, în detrimentul propriilor lor capacități intelectuale.

Îngrijorător mai este faptul că, în măsura în care știm, noi adulții, să distingem beneficiile AI de riscurile care vin în același timp, copiii deopotrivă nu mai fac distincția clară și vor, tot mai des, să renunțe la propriul lor proces cognitiv.

Drept urmare, în urma unor discuții purtate cu profesoare, învătătoare și elevi ai învătământului  gimnazial și liceal din județul Constanța, observăm o tendință în creștere în ceea ce privește folosirea inteligenței digitale, deși, mai sunt și elevi care înțeleg că riscul este mai mare decât încercarea în mod repetat de a o folosi.


Încercând să distingem, alături de cadrele didactice, tendința de scădere a atenției elevilor, dat fiind faptul că răspunsurilor instante pe care AI le generează sunt mai la îndemână pentru ei, vom clasifica elevii în plan gimnazial și liceal.

• Riscuri versus beneficii la nivel gimnazial

Așadar, în ceea ce privește învățământul de gimnaziu, cadrul didactic din cadrul Școlii Gimnaziale Nr. 2 „Poet Ovidiu” din orașul Ovidiu, județul Constanța, Alina Nicoleta Oniciuc, după o viziune a cărei experiență are 25 de ani la catedră, subliniază:

„Pot remarca nu doar scăderea atenției, ci și a calității memoriei de lungă durată.

Copiii zilelor noastre nu mai au răbdare suficientă să asculte până la capăt un mesaj, nici să se implice într-o sarcină de lucru care presupune timp mai mult de gândire.

Atenția lor solicită din ce în ce mai mult să primească stimuli mereu „interesanți”,  „șoc” și dispare prea ușor odată ce „noutatea” și-a pierdut statutul de „nou”.

Este nevoie ca stilul de predare- învățare modern să îmbine vechiul cu actualul, într-o lume care își desfășoară viața într-un ritm „pe repede înainte”!”.

Mai mult, întrebată fiind care sunt semnele că temele sau proiectele elevilor sunt structurate cu ajutorul AI-ului sau dacă sunt ușor de distins cei care apelează la acest mecanism, înv. în cadrul clasei a IV-a C afirmă că:

„Există semne vizibile atunci când temele/ proiectele elevilor sunt realizate de AI!
Este ca atunci când acestea sunt făcute de un adult .

Trebuie defalcate semnele ce vizează elevul și semnele ce vizează conținutul.
Lucrurile se petrec ca într-un joc Domino, dacă analizăm întâi elevul.

Nemuncind pentru temă, nu o trece prin filtrul propriei gândiri , așadar nu se implică activ-participativ prin studiu propriu, drept care tema „frumos ambalată” nu are prea multe beneficii pentru dezvoltarea personală.

Atâta timp cât elevul nu conștientizeză, nu controlează, nu cunoaște ceea ce AI a generat în locul său ,îl paște dependența de mijloacele AI și în consecință, neexploatarea  potențialului creier.

Privitor la  temele făcute de AI pot remarca o exprimare peste nivelul copilului, adesea îmbogățită cu expresii pe care de multe ori copilul nu ne cunoaște( înțelege).

Conținuturile temei par adesea niște articole generice cu limbaj prea matur pentru un elev.Ele sunt lipsite de interpretări originale care trădează experiența personală a elevului ,prezentând multe generalități.

Este o diferență mare între temele AI și temele anterioare ale elevului sau temele realizate în clasă, fără acces AI”.

În ceea ce privește diferențierea dintre riscuri și beneficii, trebuie, totodată, să ne gândim cât afectează pe termen lung, folosirea unei memorii digitale în rândul elevilor, mai ales în etapa gimnazială, precoce de altfel.

„Folosirea AI poate aduce atât beneficii cât și riscuri, căci depinde mult CUM este folosit!

Dacă privesc latura bună a AI-ului , pot aprecia ca acesta explică rapid noțiuni, organizează rapid ideile scutind elevul de efort, îi oferă feed-back imediat la întrebări corectând greșelile pe loc și sugerându-i îmbunătățiri.

Îi poate stimula curiozitatea determinându-l să își dorească să exploreze mai mult.

Mă gândesc chiar că îi poate ajuta pe copiii care au trac atunci când trebuie să îl întrebe pe profesorul ceva, astfel fiind mai comod și mai ușor să „discute” cu AI.

Exista și riscuri în folosirea AI și nu sunt de trecut cu vederea, căci acestea schimbă lumea în care trăim!

AI poate fi și dăunător atunci când plasează informații eronate, inventate, pe care copiii (din lipsă de studiu sau experiență) nu le pot detecta și le iau „de bune”.

Durerea cea mai mare -din punctul meu de vedere- este că le scade elevilor nivelul gândirii critice, care de fel ne face unici pe scara evoluției anatomice.

Copilul nu mai învață, ba mai mult, capătă o dependență intelectuală foarte ușor. Cea mai sănătoasă abordare a AI-ului este DUPĂ ce ai o bază formată prin studiu.

AI -ul ar trebui privit ca pe un instrument de verificare, ca o sursă de idei, dar nu înlocuitorul propriei gândiri!

Aș îndrăzi chiar să îi ofer calitatea de profesor auxiliar de grad 3, primele două grade aparținând lumii reale, concrete (profesori adevărați, studiu personal și gândirea critică)!”, adaugă Nicoleta Alina Oniciuc, profesor pentru învățământul primar, clasa a IV-a C din cadrul Școalii Gimnaziale Nr. 2, „Poet Ovidiu„.

Putem observa că în mediul primar există deci, o amprentă clară a inteligenței AI în rândul elevilor, fapt care, poate surveni totodată și din neatenția părinților sau adulților din jurul lor. Atunci când observăm tot mai puțin, noi ca adulți, ce fac copiii noștri, tendința este în creștere.

„Inteligența artificială a început să își pună amprenta, nu numai în viețile elevilor dar și în rândul adulților.

Într-adevăr acest lucru te poate salva din multe situații, însă consider ca ce este prea mult strică.

 E bine să folosească această inteligență cu limită, nu și în ceea ce privește temele.

Eu consider ca este un risc, deoarece elevii se culcă pe o ureche și vor totul de-a gata și nu își mai pot pune rotitele în mișcare.

Consider ca profesorii își fac datoria și dacă ar învăța nu ar mai avea nevoie de această inteligență artificială”, adaugă Andreea Zană, profesoară de lb. germană în cadrul  Școlii Gimnaziale Nr. 7 „Remus Opreanu” din Constanța.

Încă o dată, subliniază faptul că, părinții au un rol critic în stabilirea limitelor atunci când vine vorba de utilizarea tehnologiei în educație. Este foarte important ca aceștia să le explice copiilor că AI trebuie folosit ca instrument de documentare, nu de trișare.

„Sunt multe semne care ne arată că își folosesc inteligența articială în privința temelor pentru că putem face o diferență față de cum se prezintă acel elev la clasă.

De multe ori dacă îi întreb de ce au răspuns așa, nu pot oferi explicații.

În acest lucru trebuie implicați și părinții.

Trebuie să aibă un control parental bine stabilit pentru copil și să poată oferi explicații de fiecare dată când au nevoie”, adaugă prof. de lb. germană, Andreea Zană.

În acest context, este nevoie, de asemenea, să invităm și perspectiva elevului în discuție, fapt pentru care, eleva clasei a III-a, E.M. a Școlii Gimnaziale Nr.2 „Poet Ovidiu”, adaugă următoarele:

„Cred că AI/ChatGPT ne ajută mult, dar noi vrem din ce în ce mai des să căutăm răspunsurile pentru teme, fără să mai muncim noi.

A devenit primul lucru la care apelăm, în loc să gândim  noi sau să întrebăm părinții.”

Este, așadar, îngrijorător că răbdarea și atenția elevilor sunt distrase atât de mult de tehnologie și apelează tot mai des la a-și însuși răspunsurile generate de aceasta în studiul pe care el singuri ar trebui să îl parcurgă, mai ales în faza precoce a școlii, gimnaziul.
 

• Riscuri versus beneficii la nivel liceal

Folosirea tot mai des a ChatGPT-ului ca scurtătură în educație transformă acest ajutor digital într-un risc pentru dezvoltarea intelectuală a elevilor. Concret, atunci când algoritmul gândește în locul elevului, procesul de învățare este scurtcircuitat și acest lucru poate afecta evident, pe termen lung.

Într-o discuție purtată cu prof. de lb.engleză, Sezen Cherim din cadrul Liceului Teoretic „Decebal” din Constanța, a adăugat că AI-ul nu scade neapărat potențialul intelectual, ci schimbă modul în care acesta este exercitat de către elevi:

„Din perspectiva mea, ca profesor de engleză, nu aș spune că „elevii au devenit automat mai puțin capabili” de când există ChatGPT, dar observ anumite tendințe care merită atenție: dependența de generarea rapidă a textului, o “comoditate lingvistica” care afecteaza procesul de a formula idei și gândirea critică care are de suferit.

 Nu este neapărat o „scădere a capacității”, ci mai degrabă o schimbare a felului în care elevii învață.
 
Cei care se bazează prea mult pe AI pot avea lacune, dar cei care îl folosesc inteligent pot progresa mai rapid și mai diversificat”.

 
Întrebată dacă acest algoritm digital scade, de altfel, originalitatea din textele/proiectele elevilor, adaugă:

„Se observă o anumită scădere a originalității și spontaneității în textele elevilor de când instrumentele de inteligență artificială au devenit accesibile.
 
 Nu este o regulă absolută, dar există câteva trenduri vizibile: texte corecte, dar lipsite de personalitate, idei standardizate, elevii nu vor sa mai riste folosindu-și ideile proprii”.

 
Observăm deci, că în imaginația AI nu există acea scânteie umană, reală pe care doar copiii o pot aduce la suprafață, căci, se pierde amprenta personală, iar textele devin „perfecte” în ochii profesorilor care, observă mecanismul prin care au lucrat și anume: inteligența artificială.

Prof.Sezen Cherim afirmă că, cu ghidare atentă, AI poate fi un instrument valoros care completează învățarea, fără să suprime scânteia originalității:
 

„Ca profesor, simt că AI-ul nu este „rău” în sine, ci modul în care este folosit de elevi poate slăbi procesul de gândire activă.”
 
Trăim totuși vremuri în care AI-ul mută accentul de la procesul de gândire către un proces în care elevii vor doar rapiditate și de aceea apelează constant și fără a reverifica informațiile, considerând că nu este o unealtă de inspirație, ci de „copy-paste„ utilă, fără îndoială.
 
„Aceasta este o observație adesea adevărată. AI poate fi o sabie cu două tăișuri. 

Dacă accentul cade pe rapiditate și rezultat imediat, elevii pierd esența procesului de învățare – gândirea critică, creativitatea și capacitatea de a argumenta”, adaugă în acest sens, prof.lb.engleză din cadrul Liceului Teoretic „Decebal”.

 
Întrebată dă elevii care își fac temele astfel, mai pot fi distinși, față de cei care apelează la propriile lor cunoștințe, menționează:
 

„Sigur, pot distinge cu usurinta de obicei elevii care folosesc AI față de cei care se bazează pe propriile cunoștințe.

Elevii care se sprijină pe AI, în special la eseuri, scriu texte foarte corecte, bine structurate, dar adesea impersonale și fără voce proprie și de cele mai multe ori, nu pot explica sau argumenta ideile oral.
 
Elevii care se bazează pe cunoștințe proprii au texte autentice, cu greșeli normale, dar cu originalitate, creativitate și un proces de gândire vizibil în modul în care își dezvoltă ideile și le explică verbal”.

 
Dorind să culegem informații valoroase și din partea elevilor de liceu din județul Constanța, într-un dialog purtat cu o elevă, L.P. de clasa a XII-a din cadrul Liceului Tehnologic „Ion Podaru” din Ovidiu, menționează că, nu este de acord cu folosirea inteligenței artificiale, argumentând:

„Eu nu sunt de acord cu AI, pentru că nu mai gândim absolut deloc!

Inteligența artificială este un beneficiu atunci când este folosită ca instrument de învățare și sprijin, dar poate deveni un risc dacă înlocuiește complet gândirea și implicarea elevului.

Tentația este mare deoarece AI oferă răspunsuri rapide și accesibile, însă depinde de fiecare utilizator dacă îl folosește pentru a înțelege sau doar pentru a copia.

În multe cazuri, elevii aleg rapiditatea oferită de AI în locul procesului propriu de analiză, ceea ce poate reduce creativitatea și capacitatea de gândire critică dacă utilizarea nu este echilibrată”.

Un alt elev care își pune amprenta asupra discuției privind beneficiile și riscurile inteligenței artificiale în rândul elevilor este Cristian Coceangă, elev în clasa a XII-a în cadrul Liceului Teoretic „Decebal” din Constanța, admis cu bursă integrală la Harvard.

Povestea lui Cristian Coceangă este exemplul perfect pentru ceea ce discutam anterior: diferența dintre a folosi AI ca ajutor constanta de a copia sau a-l folosi ca „accelerator” de performanță educativă.

„Consider că AI-ul i-a făcut pe foarte mulți elevi să aleagă rapiditatea în detrimentul propriului proces de gândire. Și spun asta inclusiv din perspectiva unui elev de clasa a XII-a, pentru că văd fenomenul peste tot în jurul meu, dar îl observ uneori și la mine.

În momentul în care ai la dispoziție un instrument care îți poate genera instant un eseu, o rezolvare sau o explicație, tentația este foarte mare să sari peste partea cea mai importantă: să stai efectiv să gândești.
 
Cred că problema nu este faptul că AI-ul oferă răspunsuri rapide, ci faptul că noi, elevii, începem să ne obișnuim cu ideea că nu mai trebuie să depunem același efort intelectual ca înainte. Iar gândirea, la fel ca un mușchi, funcționează doar dacă este antrenată. În trecut, când nu găseai imediat răspunsul, erai obligat să citești, să greșești, să cauți conexiuni și să îți construiești singur logica. Acum, uneori, răspunsul vine atât de repede încât nici nu mai apuci să îți pui întrebări.
 
Mi se pare că generația noastră trăiește un paradox interesant: avem acces la mai multă informație ca oricând, dar riscăm să pierdem răbdarea de a o procesa în profunzime. Mulți elevi nu mai caută neapărat să înțeleagă materia, ci să rezolve cât mai repede cerința, iar, pe termen lung, asta poate afecta capacitatea de analiză, creativitatea și chiar încrederea în propriile idei.
 
Totuși, nu cred că AI-ul trebuie văzut ca un dușman. Din punctul meu de vedere, el devine periculos doar în momentul în care înlocuiește complet gândirea elevului. Dacă îl folosești ca să îți explice unde greșești, să îți ofere perspective noi sau să îți clarifice anumite concepte, poate fi extraordinar de util. Dar dacă ajungi să copiezi răspunsuri fără să le mai treci prin propriul filtru logic, atunci, fără să îți dai seama, începi să devii dependent de el.
 
Cred că adevărata provocare pentru elevii din generația noastră nu mai este să găsim informația, pentru că informația este la un click distanță. Provocarea reală este să ne păstrăm capacitatea de a gândi singuri într-o lume în care tehnologia poate gândi atât de repede pentru noi și, uneori, o face incorect”.
Întrebat dacă consideră ca  AI-ul a ajuns să reușească ca elevii să apeleze mai des la el pentru că aleg rapiditatea răspunsurilor lui în detrimentul procesului cognitiv propriu, și devine astfel discutat la rang de risc sau beneficiu, Cristian adaugă perspectiva lui:
 
„Eu văd inteligența artificială mai degrabă ca pe o schimbare inevitabilă în învățământ decât strict ca pe un risc sau un beneficiu.

Cred că a devenit deja parte din realitatea generației noastre și, sincer, ar fi ipocrit să spunem că elevii nu o folosesc. Diferența este făcută de modul în care sistemul educațional și elevii aleg să se adapteze la această schimbare.
 
Din punctul meu de vedere, AI-ul are capacitatea de a democratiza educația într-un mod în care școala tradițională nu a reușit întotdeauna.

Nu toți elevii învață în același ritm și nu toți au acces la aceleași resurse. Unii înțeleg imediat la clasă, alții au nevoie de explicații suplimentare, exemple sau alt mod de predare. Inteligența artificială poate oferi exact această flexibilitate.

Practic, pentru prima dată, tehnologia poate adapta informația la elev, nu elevul la sistem.
 
În același timp însă, cred că AI-ul scoate foarte mult la suprafață probleme care existau deja în educație.

De exemplu, mulți elevi nu folosesc AI-ul doar din comoditate, ci și pentru că sistemul pune uneori accent mai mult pe memorare decât pe gândire reală. Când elevul este obișnuit să reproducă informație pentru note, este normal să caute cea mai rapidă metodă de a face asta. Din acest punct de vedere, inteligența artificială nu a creat problema, ci doar a făcut-o mai vizibilă.
 
Mai cred și că AI-ul schimbă definiția inteligenței în școală.

În trecut, era apreciat mai ales elevul care reținea multe informații. Astăzi, când aproape orice răspuns poate fi găsit instant, cred că vor conta mai mult capacitatea de analiză, originalitatea și modul în care filtrezi informația. Cu alte cuvinte, nu va mai fi suficient să știi ceva, ci să știi ce faci cu acel lucru. 

De aceea, cred că adevărata provocare nu este dacă AI-ul trebuie acceptat sau respins, ci dacă școala va reuși să evolueze odată cu el, pentru că inteligența artificială “is here to stay”.”
„Inteligența artificială va continua să fie asociată cu plagiatul atât timp cât școala va evalua mai ales capacitatea elevului de a reproduce informație. Realist vorbind, dacă o temă poate fi rezolvată perfect de ChatGPT în 20 de secunde, atunci problema nu este doar existența AI-ului, ci și tipul de cerință pe care îl primește elevul.
 
Astfel, cred că primul pas real ar fi schimbarea modului de evaluare. În momentul în care profesorul cere doar „un eseu despre…”, elevul este tentat să genereze un text automat. Însă, dacă elevul este pus să își susțină oral ideile, să compare perspective, să explice de ce a ales un anumit argument sau să conecteze subiectul cu propria experiență, atunci AI-ul nu mai poate funcționa ca substitut complet. Tehnologia este foarte bună la a produce conținut generic, dar încă are dificultăți în a reproduce autenticitatea unei gândiri personale.
 
De asemenea, elevii trebuie învățați să trateze AI-ul exact ca pe un instrument ajutător care deține o bază de date extinsă. De exemplu, în cercetarea academică există deja ideea că utilizarea inteligenței artificiale trebuie asumată și transparentă, nu ascunsă.
 
Chiar una dintre cele mai mari greșeli este că mulți profesori și elevi tratează AI-ul ca pe un Google reinventat, când de fapt el funcționează foarte diferit. Google ne oferea surse între care trebuia să alegi, iar AI-ul îți oferă direct o variantă sintetizată, gata formulată. Asta înseamnă că riscul nu mai este doar copiatul clasic, ci pierderea exercițiului intelectual de selecție și interpretare. De aceea, educația viitorului va trebui să pună accent pe ceva mult mai greu de automatizat: discernământul.
 
În plus, cred că generația noastră trebuie să înțeleagă că originalitatea nu mai înseamnă să produci informație de la zero, pentru că aproape orice idee există deja într-o anumită formă online. Originalitatea reală va însemna felul în care combini idei, cum le interpretezi și ce perspectivă personală aduci peste ele. AI-ul poate genera text, dar încă nu poate avea experiență umană, anxietate, memorie afectivă sau context personal real.„
 

Concluzionând, în învățământul constănțean, din perspectiva învățătorilor și profesorilor care observă zilnic dinamica la clasă, instrumentul artificial de gândire este ușor distinctibil pentru că tocmai în școală, la ore, ineficiențele elevilor se văd cel mai bine.

În altă ordine de idei, din perspectiva elevilor, majoritatea aleg să apeleze la acest mecanism, fără a mai verifica dacă este real o sursă de adevăr ceea ce AI generează rapid și, ar trebui să conștientizeze că ChatGPT este util doar atunci când nu face din elevi o masă de copiatori.


Citește și:
ChatGPT, „martorul tăcut” în dosarele penale Cum a devenit inteligența artificială o probă cheie împotriva criminalilor