Despre Bobotează la malul mării, în 1936 “La Constanţa, serbarea sfinţirii apelor s`a desfășurat cu o pompă deosebită”

Biserica Ortodoxă şi cea Catolică marchează, pe data de 6 ianuarie, Boboteaza. Sărbătoarea încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. La Constanţa, Arhiepiscopia Tomisului pregăteşte, în fiecare an, nenumărate sticle de apă sfinţită pentru credincioşi. Şi anul acesta, de Bobotează, IPS Teodosie va oficia Sfânta Liturghie la Catedrala „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Constanţa, iar ulterior va merge, alături de cei prezenţi la slujbă, în tradiţionala procesiune până pe faleza de la Cazino. Ierarhul Tomisului va oficia acolo, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Slujba de Sfinţire a apei, eveniment la finalul căruia va arunca în apele mării trei cruci. În fiecare an, procesiunea şi Slujba de Sfinţire a Apei atrag, la Constanţa, zeci de mii de credincioşi care sfidează mai mereu temperaturi extrem de scăzute. Atât presa locală, cât şi cea centrală alocă evenimentului timp şi spaţiu, cu atât mai mult cu cât incidente neprevăzute au loc. Cum se scria însă în presa din 1936 despre Bobotează? Cum era descrisă atunci Slujba de Sfinţire a Apei?
 
Vom reda, în cele ce urmează un material intitulat „Sărbătoarea sfinţirii apelor la Constanţa”, apărut în „Dobrogea Jună” pe 8 ianuarie 1936, cu respectarea normelor ortografice, ortoepice şi morfologice specifice limbii române de atunci:
“La Constanța, serbarea sfințirii apelor s`a desfășurat cu o pompă deosebită:

La ora 8 dim. a început în catedrala episcopală oficierea Sfintei Leturghii, de PS.S. Episcopul Gherontie, înconjurat de cler. Au luat parte invitaţii șefii autorităților civile și militare, corpul consular și o mare mulțime de cetățeni.

La ora 9,30 procesiunea, având în cap clerul a pornit spre port, unde în faţa gării maritime depe platforma căreia s`a făcut sfințirea apelor.
În apropierea scării de coborâre s`a amenajat masa, orânduită cu cele trebuitoare serviciului religios.
La 10,30 a început slujba, iar în momentul când P.S.S. Episcopul Gherontie a afundat crucea în apă, muzica militară a intonat imnul de rugăciune, în același timp înaltul chiriarh a stropit cu apă sfințită drapelele și mulțimea de pe cheuri.

După aceia P.S.S. Episcopul Gherontie a coborât treptele scării aruncând în mare Sfânta Cruce. Muzica militară a cântat „Trăiască Regele”.
Imediat ce crucea a fost aruncată în mare, au sărit depe cheu șase marinari, înainte ca Sfânta Cruce să atingă fundul a fost prinsă de marinarul Rizea Nicolae, care apoi a întins-o înaltului chiriarh spre binecuvântare și sărutarea ei.

După înfățișarea crucii, P.S.S. Episcopul a dat binecuvântarea și a stropit cu apă sfințită asistența.
A urmat apoi defilarea trupelor pe șoseaua ce duce spre oraș”.
 
Iată, aşadar, că obiceiurile nu par să se fi schimbat radical: aceeaşi aruncare a crucii în apele mării, aceeaşi “pompă”.