Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
08:34 18 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Amintiri de groază din Piaţa Victoriei Protestul Diasporei prin ochii unui constănţean - „Nu credeam că mai scăpăm!“ (galerie foto)

ro

13 Aug, 2018 00:00 5229 Marime text
„Lex et ordo“, adică lege şi ordine: acesta este sloganul Jandarmeriei, prin care i-ar putea fi caracterizată pe scurt activitatea, însă pentru a avea o imagine mai cuprinzătoare despre purtătorii de uniformă, vă invit să priviţi galeria foto ce însoţeşte mărturia unui constănţean care a trăit momente de groază la mitingul Diasporei.
 
Confruntarea din 10 august, din Piaţa Victoriei, a împărţit părerile oamenilor despre jandarmi. Fiecare are dreptul să rememoreze ce a trăit, după cum are şi dreptul de a face acest lucru fără să fie judecat de alţii.
 
Vlad S., din Constanţa, a plecat împreună cu alţi şase prieteni cu gândul bun la protestul Diasporei. Indiferent de jobul pe care îl au sau de condiţia materială, cu toţii sunt părinţi şi în doresc o ţară stabilă şi prietenoasă pentru juniorii lor. Şi-au luat în rucsacuri actele, aparatele de fotografiat, steaguri şi tricouri de schimb pentru că urmau să înnopteze la Bucureşti.
 
Înainte să ajungă în Piaţă, nu s-au gândit nicio clipă că vor transforma tricourile sau eşarfele în măşti cu care să se protejeze în calea jeturilor de gaze lacrimogene.
 
„Am ajuns în Piaţa Victoriei în jurul orei 19.00, de pe calea Buzeşti. Când am intrat în Piaţă, am găsit oameni agitaţi, cu ochii roşii de la adierea gazelor lansate de jandarmi. Gazele erau lansate cam din 10 în 10 minute. Nu am rezistat foarte mult şi ne-am dus către o farmacie din zonă să ne cumpărăm măşti de unică folosinţă. Stupoare... nu mai aveau nimic pe stoc, toate s-au vândut ca pâinea caldă în doar câteva minute. Se pare că unii protestatari au fost mai prevăzători decât fuseserăm noi. Ne-am întors în Piaţă şi ne-am scos tricourile din rucsacuri. Le-am stropit cu apă şi le-am transformat în măşti pentru că deja nu mai puteam respira. Tricourile aduse de casă şi vântul care bătea în Piaţă au reprezentat salvarea pentru o mare parte din sutele de mii de oameni cu care mă aflam acolo. Îmi amintesc că noi ne-am aşezat strategic chiar lângă carul de transmisie al unei televiziuni, tocmai în ideea că zona este mai protejată. N-a fost aşa! Închid ochii şi pot să văd cu maximă precizie cum reporterul respectivei televiziuni a primit jetul de gaze direct în faţă şi a avut nevoie de minute bune să-şi revină.
 
În tot acest timp, m-am întrebat de ce jandarmii lansau gazele, clar după un plan bine pus la punct, dar fără discernământ, când noi, cei din Piaţă, eram cu mâinile goale. Două cartuşe au căzut foarte aproape de piciorul meu. Cădeau pretutindeni, mulţi nu aveau timp de reacţie. Am văzut oameni arşi la picioare sau chiar în scalp de cartuşele care aterizau la întâmplare. Repet, făceau gaură acolo unde cădeau. Nu credeam că mai scăpăm de acolo. De ce a fost nevoie de o asemenea ofensivă? Am plecat din Piaţă la 23.15 şi până atunci în jurul meu au fost în permanenţă doar oameni paşnici, oameni care scandau şi fluturau steaguri. Nu am văzut nici un „personaj urât” cu excepţia acelor jandarmi. Am auzit şi eu că în primul rând de manifestanţi erau infiltraţi huliganii. Dar eu nu i-am văzut. În schimb, am văzut că primul dispozitiv de jandarmi părea aşa… firav. Abia în spatele lor i-am zărit pe cei echipaţi de luptă şi bine făcuţi.
 
De asta cred că vineri în Piaţă s-a acţionat după o regie, un plan bine pus la punct. Iar ceea ce am trăit alături de grupul cu care am venit din Constanţa şi cu cei cu care ne-am întâlnit la Bucureşti, îmi confirmă treaba asta… La un moment dat, ne-am retras între intersecţia Buzeşti - Titulescu, lângă un chioşc. Intenţia mea era să fotografiez mai bine, eram ceva mai departe de gaze, de atmosfera sufocantă din Piaţă. Am observat că pe Titulescu au intrat dubele de Poliţie cu sirenele aprinse. Cred că era undeva 22.45.
 
Într-o fracţiune de secundă, oamenii s-au întors cu faţa dinspre Guvern şi au început să vină spre Titulescu şi să huiduie poliţiştii. Erau deja obosiţi, gazaţi, hăituiţi…Au stat cam 15 minute cu sirenele pornite, cât să-i agite pe protestatari şi să le atragă atenţia. Apoi au început să dea cu spatele, însă tot acest timp le-a creat jandarmilor oportunitatea să se regrupeze şi să-i încercuiască pe manifestanţi. Pe la ora 23.00 au tras petardele. Practic, i-au luat pe la spate pe cei din Piaţă. Am văzut oameni care erau împinşi cu ură cu scuturi şi bastoane. Oameni care nu aveau reacţie, efectiv. Am văzut tineri loviţi, chiar un prieten de-al nostru a fost lovit în timp ce încerca să fugă spre Titulescu. El şi cu alţi prieteni din grup au reuşit să se adăpostească într-o cafenea. Dar jandarmii au venit după ei. I-au forţat să rămână în acea locaţie, ameninţându-i cu bastoanele şi adresându-le injurii care nu pot fi reproduse. Au făcut chiar o baricadă acolo în faţa localului (vezi galeria foto).
 
Am rămas acolo o vreme, până am observat că oamenii încep să se retragă din calea tunurilor cu apă. În intervalul 23.00 - 23.40, Piaţa a fost eliberată. E posibil să fi durat chiar mai puţin, nouă ni s-a părut o eternitate. Am simţit pe propria piele puterea statului opresiv asupra propriilor cetăţeni“, a povestit Vlad S., pentru ZIUA de Constanţa.
 
Pe parcursul discuţiei, bărbatul a insistat în mai multe rânduri asupra faptului că în Piaţă nu a văzut „elemente negative“ printre protestatari, în schimb, a văzut disperare şi suferinţă, copii veniţi cu părinţii care au avut de suferit de pe urma gazelor lacrimogene, oameni bătuţi de jandarmi doar pentru că s-au aflat în calea lor.
 
„Nu este primul protest la care am participat. Am rămas cu un gust amar, după ziua de vineri, însă acest lucru nu mă va face să gândesc altfel. Rămân un cetăţean liber al acestei ţări şi am speranţă că societatea românească este puternică și capabilă să producă schimbarea”, a concluzionat tânărul.
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii