19 noiembrie - Ziua Cercetătorului și Proiectantului

Astăzi, 19 noiembrie, România marchează Ziua Cercetătorului și Proiectantului.

Exemplul lui George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel, ne amintește că progresul științific nu se datorează doar geniului, ci încăpățânării de a privi acolo unde alții nu mai vor să caute și curajului de a învăța din greșeli. 

„Astăzi, România sărbătorește Ziua Cercetătorului și Proiectantului, o sărbătoare care, paradoxal, nu a reușit niciodată să iasă cu adevărat din laboratorul convențiilor festive. De fiecare dată se vorbește despre importanța cercetării, despre finanțare, despre tineri și despre rolul inovării în economie. Toate adevărate, dar toate tocite prin repetiție. Și totuși, în mijlocul acestei rutine ceremoniale, persistă un detaliu prea rar invocat. Faptul că laureatul român al Premiului Nobel în științe, George Emil Palade, nu a ajuns acolo pentru că a fost genial. De altfel, geniile sunt multe. A ajuns acolo pentru că a avut o încăpățânare aproape fizică în a privi ceva ce nimeni nu era dispus să vadă.
 
În anii ’40, când lumea era fascinată de marile teorii ale biologiei, Palade a găsit liniștea în rutina microscopică, în felul în care celulele par să-și ascundă intențiile, în cum un organit minuscul poate complica o întreagă poveste. Povestea descoperirii ribozomilor nu vine dintr-o străfulgerare romantică a minții, vine dintr-o dezamăgire tehnică. Aparatele existente nu puteau ține pasul cu întrebările lui. Asta l-a făcut să perfecționeze metode de fixare, de contrastare, de preparare a probelor. Și poate că aici e miezul. Nobelul nu i s-a dat doar pentru ce a văzut, i-a fost dat pentru că a refuzat să accepte că instrumentele existente definesc limitele cunoașterii. Este o lecție aproape dureroasă pentru prezent, când tehnologia pare să ne dea impresia că toate limitele au fost deja împinse.

Mai există un fragment nepopular în biografia lui Palade. Modul în care vorbea despre erori. Într-un interviu târziu, întrebat de ce a ales să rămână atât de mult timp în laborator, Palade a spus că “în cercetare, greșelile sunt singurele conversații oneste pe care le ai cu realitatea”. O astfel de frază, care pare astăzi demnă, mai degrabă, de un roman, ascunde o disciplină a îndoielii pe care rar o celebrăm. În loc să ridice în slăvi succesul, Palade a cultivat o tandră respectare a eșecului, fără tragedie și fără spectacol. Asta se potrivește prost cu discursurile festive, dar foarte bine cu adevărul profesional al oricărui cercetător autentic. Nimic nu avansează grație certitudinilor, ci datorită întrebărilor care nu ne dau pace.”, a transmis Autoritatea Națională pentru Cercetare.