Pretul politic al incompetentei trebuie platit de guvern si presedinte prin demisie

În ultimul an şi jumătate şeful statului le-a spus cetăţenilor că în România nu va fi criză iar apoi că se va ieşi curând din ea, ascunzându-li-se de fapt adevărul despre situaţia dramatică a economiei. Fie că domnul Traian Băsescu a făcut acest lucru din raţiuni electorale, fie din alte motive, nu poate ocoli faptul că este principalul responsabil pentru şocul creat de anunţarea reducerilor. Cu siguranţă că recunoaşterea de la bun început a efectelor crizei şi luarea din timp a unor măsuri de prevenire a efectelor acesteia ar fi atenuat impactul devastator asupra vieţii oamenilor.

Măsurile drastice anunţate nu sunt absolut necesare şi nu rezolvă problemele de fond, ci reprezintă un sacrificiu inutil şi reflectă incompetenţa şi panica preşedintelui şi a guvernului faţă de solicitările FMI de a nu se depăşi deficitul bugetar convenit.

Domnul Traian Băsescu este iniţiatorul şi susţinătorul actualei coaliţii guvernamentale, dar şi a guvernelor de anul trecut care nu au întreprins nimic pentru a atenua criza. De asemenea, dl. Băsescu este promotorul împrumutului de la FMI şi al măsurilor dramatice de reducere a salariilor şi pensiilor, dar întrebat cine îşi asumă responsabilitatea pentru acestea, în mod laş, preşedintele a indicat strict guvernul.

Sunt două tipuri de cauze pentru criza actuală: unele care ţin de criza globală şi care sunt exterioare României şi altele care ţin de crasa incompetenţă dovedită de preşedinte şi guvern cel puţin în ultimul an şi jumătate. Oricât de dur este impactul din exterior al crizei asupra ţării, nu este deloc obligatoriu să fie luate măsuri atât de drastice care să lovească adânc în întreaga societate. Măsurile de austeritate pe care un guvern responsabil ar trebui să le ia vizează stoparea risipei imense de fonduri publice acordate prin contractele "cu dedicaţie" sau pentru lucrări şi proiecte care nu sunt necesare sau care pot fi amânate cel puţin o perioadă. România are autonomie decizională. Reducerile de salarii şi pensii nu sunt impuse de FMI, ci sunt ideea guvernului şi a preşedintelui.

Declaraţiile iniţiale mincinoase ale preşedintelui ţării cu privire la criză, urmate brusc de măsuri care îi condamnă pe oamenii simpli crează o atmosferă de arbitrariu şi lipsă de coerenţă a actului de guvernare care spulberă orice încredere în instituţia prezidenţială şi în guvern. Or, încrederea este un factor important de menţinere a unei democraţii. O guvernare imprevizibilă din partea căreia cetăţenii pot primi oricând lovituri de acest tip nu este una democratică, ci dimpotrivă. Guvernanţii cu încrederea prăbuşită nu trebuie să aştepte alegerile pentru a fi schimbaţi, ci trebuie să demisioneze. Gravele erori comise şi incompetenţa crasă dovedită din plin trebuie să aibă drept consecinţă imediată acest cost politic.

Dacă nu demisionează, presiunea populară exercitată inclusiv prin demonstraţii paşnice, este legitimă în a cere şi obţine schimbarea lor din funcţie.

Pericolul unor crize economice acute este, îndeosebi pentru democraţiile fragile, acela de a se vira spre autoritarism. Or, dl. Traian Băsescu a utilizat acest moment al anuţării măsurilor aşa zis de austeritate ca prilej prin care s-a substituit în mod neconstituţional guvernului României, preluând de facto atribuţiile şi controlul acestuia şi dând astfel "o lovitură de stat de catifea". După ce, timp de luni de zile, a încercat să anihileze Parlamentul Românei care este "organul reprezentativ suprem al poporului român", dl. Traian Băsescu a preluat aproape total puterea politică în România. Este un joc riscant pe care îl face, dar eventualul succes al domniei sale în a consolida puterea pe care şi-a apropiat-o abuziv ar reprezenta încă o înfrângere a democraţiei. Preşedintele ar trebui să fie factor mediator în societate, garantul Constituţiei şi al echilibrului puterilor în stat. Or, Traian Băsescu a acţionat în permanenţă contrar acestor atribuţii.

Faţă de autoritarismul prezidenţial şi de incompetenţa crasă a guvernului şi de gravele consecinţe asupra României, partidele din opoziţia parlamentară ar trebui să găsească o platformă comună de demitere a guvernului şi chiar de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu.

PSD şi PNL ar trebui să îşi asume partea lor de responsabilitate faţă de situaţia gravă în care s-a ajuns şi să lase temporar deoparte diferenţele doctrinare pentru a face front comun la guvernarea actuală. Nu ar trebui să urmărească avantaje strict de imagine pentru ele, ci să găsească o platformă comună de contestare a guvernului şi preşedintelui.

Fiecare zi în plus cu acest guvern şi cu acest preşedinte condamnă cetăţenii români la suferinţe şi mai crunte şi la înmormântarea şanselor de ieşire din criză într-un orizont de timp relativ scurt.

18.05.2010, Biroul de presa al Partidului Verde