Încheierea conferinţei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice - Cancun 2010

Conferinţa Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice s-a încheiat la Cancun, prin agrearea unor decizii care se consideră că vor facilita progresul negocierilor în următoarea perioadă şi vor asigura progrese importante în special pe componentele care vizează ţările în curs de dezvoltare şi ţările cele mai expuse efectelor schimbărilor climatice.

Ministrul Mediului şi Pădurilor, László Borbély, a condus delegaţia României la Conferinţa de la Cancun şi a avut o intervenţie în plenul segmentului la nivel înalt din cadrul conferinţei. De asemenea, ministrul Mediului şi Pădurilor a avut, pe parcursul conferinţei, un set de şase întîlniri bilaterale cu alte ţări sau cu grupuri de ţări, pe subiecte care au vizat atât schimbările climatice, cât şi dezvoltarea durabilă.

Totodată, în cadrul reuniunilor Biroului Est-European, reprezentantul României a fost ales ca membru în Comitetul de Supervizare a proiectelor Joint Implementation (JISC), pentru perioada 2012-2013. În acest context, decizia de continuare a mecanismului JI după anul 2012 ar permite României să-şi continue rolul activ în dezvoltarea acestor tipuri de proiecte prin realizarea de investiţii în proiecte de mediu (retehnologizare), în condiţiile atingerii obiectivelor ţării noastre de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Conferinţa Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice a reunit atât cele două foruri majore de decizie (a 16-a Conferinţă Părţilor sub Convenţia Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice - COP 16, alături de Conferinţa a Părţilor contând ca a 6-a Întîlnire a Părţilor semnatare ale Protocolului de la Kyoto - CMP 6), precum şi grupurile de lucru ad-hoc în care se desfăşoară procesele de negociere în perioadele dintre conferinţele Părţilor (AWG-LCA 13, Grupul Ad-Hoc privind Acţiunile de Cooperare pe Termen Lung sub Convenţia-cadru şi AWG-KP 15, Grupul de lucru Ad-Hoc privind Angajamentele Viitoare sub Protocolul de la Kyoto). De asemenea, conferinţa a cuprins şi reuniunile grupurilor tehnice de lucru privind implementarea angajamentelor şi aspectele ştiinţifice şi tehnologice (SBI 33 şi SBSTA 33).

Decizia CMP 6 solicită şi prevede continuarea lucrului asupra propunerilor cuprinse în noul document de lucru sub Protocolul de la Kyoto. Printre cele mai importante noutăţi cuprinse în draftul de decizie se numără:

introducerea prevederilor referitoare la cea de-a doua perioadă de angajament sub Protocolul de la Kyoto (cu alternativele 2013-2017 sau 2013-2020) şi la stabilirea unui an de bază ca nivel de referinţă pentru stabilirea angajamentelor elementelor de reducere a emisiilor GES din a doua perioadă de angajament (CP2);

includerea unui set de opţiuni referitoare la reportarea surplusului de Unităţi ale Cantităţii Atribuite (AAU) din prima în a doua perioadă de angajament sub Protcol (cu restrîngerea opţiunilor majore la patru variante: reportare totală; reportare zero; reportare parţială - un procent definit din surplus, fără restricţii de tranzacţionare; reportare parţială - folosirea surplusului din prima perioadă strict pentru conformare internă, dar cu excluderea componentei de tranzacţionare);

agrearea asupra valabilităţii mecanismelor flexibile cuprinse sub Protocolul de la Kyoto (Joint Implementatuion - JI şi Clean Development Mechanism - CDM), în acord cu deciziile CMP şi pe baza îmbunătăţirii acestora;

stabilirea unui set definit de opţiuni asupra modului în care vor continua acţiunile de contabilizare a emisiilor provenite din folosinţa terenurilor, schimbarea folosinţei terenurilor şi silvicultură (LULUCF).

Alte progrese semnificative s-au realizat prin includerea unor propuneri asupra cărora negocierile vor continua în următoarea perioadă, printre care stabilirea unui nou fond destinat finanţărilor (Green Climate Fund) pentru protejarea naţiunilor celor mai puţin dezvoltate de efectele schimbărilor climatice. Decizia COP 16 privind acţiunile de cooperare pe termen lung recunoaşte angajamentul ţărilor dezvoltate de a mobiliza, pînă în anul 2020, suma de 100 de miliarde de dolari destinată acestor nevoi ale ţărilor în curs de devzoltare. Se va înfinţa, de asemenea, un Comitet de Adaptare şi s-a propus înfinţarea unui Comitet Executiv pentru Tehnologie, menit să faciliteze transferul de tehnologie.

În acelaşi timp, rămîn în suspensie elementele privind definirea clară a modului în care se va putea ajunge la încheierea unui nou acord gobal cu valoare juridică la COP 17 (care să succeadă protocolului de la Kyoto). De asemenea, două ţări importante semnatare ale Protocolului de la Kyoto - Japonia şi Rusia - şi-au manifestat reticenţa puternică în ceea ce priveşte acceptarea şi asumarea unei a doua perioade de angajament sub protocolul de la Kyoto, în condiţiile absenţei unor angajamente similare ale altor mari emitenţi de CO₂ (în special SUA şi China).

DIRECŢIA DE COMUNICARE